Un furt de 10 mii de lei, pedepsit cu 10 ani de detenţie
Este cazul lui Vitalie Bîzdîga din Orhei. Acum patru ani, împreună cu un prieten a sustras dintr-un apartament nesupravegheat bunuri în valoare de zece mii de lei. Cei doi au fost judecaţi în baza art. 186 alin. (2), lit b), c), d) şi condamnaţi să plătească amenzi. Conform articolului menţionat, furtul s-a soldat cu daune în proporţii deosebit de mari şi Vitalie Bîzdîga a fost amendat cu 500 unităţi convenţionale, adică 10 mii de lei (o unitate convenţională fiind echivalentă cu 20 de lei).
La aplicarea măsurii de pedeapsă, instanţa de judecată a luat în consideraţie faptul că inculpaţii sunt tineri, şi-au recunoscut vina şi au restituit pe deplin paguba materială, se arată în sentinţa de judecată pronunţată de Judecătoria Orhei.
Sentinţă schimbată
Cu toate acestea, la puţin timp, procurorul Viorica Martâlog a făcut apel la sentinţă, invocând sume mult mai mari. «Pedeapsa mi s-a părut prea mică pentru asemenea infracţiune şi am cerut recalificarea articolului cu aplicarea unei noi sentinţe, de data aceasta în baza articolului 195», ne spune Viorica Martâlog.
Conform Codului Penal, «însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârşită, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani». Astfel, Colegiul Penal al Curţii de Apel din Chişinău a admis parţial apelul acuzatorului de stat Viorica Martâlog şi Vitalie Bîzdîga a fost condamnat la zece ani închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciare de tip închis.
Condamnatul se consideră nedreptăţit prin această sentinţă şi ne-a rugat să facem lumină în cazul lui, susţinând că a fost închis pe nedrept. «Mă aflu în detenţie deja 2 ani şi 9 luni, cu toate că partea vătămată nu are pretenţii, iar alţi cetăţeni recunoscuţi vinovaţi de o asemenea infracţiune – art 186 Cod Penal – sunt în libertate», ne scrie din penitenciar Vitalie.
La ziar după dreptate
Astfel de scrisori şi apeluri telefonice la redacţie vin aproape zilnic. Cititorii noştri ne semnalează cazuri de abuz în serviciu, cumătrism sau alte infracţiuni de corupţie. Şi pentru că îşi pierd încrederea în organele de ordine, oamenii ne scriu în speranţa că li se va face dreptate.
«Mă adresez cu această plângere la societatea civilă, şefului statului, Guvernului, Parlamentului, deoarece la Procuratura Generală nu mai are rost să apelezi – primim acelaşi răspuns, iar noi, în continuare, ne aflăm în detenţie pentru ceea ce nu am comis», mai scrie Vitalie.
Pentru că nu a fost de acord cu această sentinţă şi s-a considerat nedreptăţit, Vitalie Bîzdîga a scris şi la Curtea Supremă de Justiţie. Răspunsul primit de acolo nu a îndeplinit nici pe departe aşteptările lui Vitalie. «Argumentele dvs. privind ilegalitatea condamnării au fost cercetate obiectiv şi multilateral de către instanţele judecătoreşti, fiind recunoscute nefondate. În asemenea circumstanţe, temeiuri procesuale de a interveni în favoarea dvs. nu sunt», se explică în răspuns.
Pentru a înţelege cât de corectă a fost această decizie a Curţii de Apel, am apelat la Codul Penal, dar şi la consultaţia juriştilor. Atât Vitalie Zamă, cât şi expertul Anatolie Donciu au confirmat decizia Curţii de Apel, menţionând că sentinţa de condamnare la zece ani de închisoare este în conformitate cu legislaţia R. Moldova. «Recalificarea procurorului este legală sută la sută, pentru că iniţial au fost condamnaţi pentru furt în valoare de zece mii de lei, după care s-a stabilit că valoarea bunurilor furate era de 30 mii de lei, adică 1500 unităţi convenţionale, pentru care a şi fost arestat condamnatul pentru zece ani, pedeapsa minimă, conform legislaţiei», explică Anatolie Donciu.
Diana LUNGU
