Un fir de viaţă legat de Italia

Săptămâna trecută, la Chişinău, a fost lansat cu mare pompă un proiect în valoare de 2 mil. euro, menit să susţină minorii rămaşi fără îngrijirea părinţilor în R. Moldova, dar şi familiile celor plecaţi, inclusiv în Italia. Cine stă, de fapt, în spatele unor destine şi cum poţi să ajuţi un popor care a înţeles de mult că viaţa sa decurge paralel cu cea a propriului stat, dar se intersectează cu a altor state?

Una dintre femeile a căror soartă o urmăresc de mai mulţi ani este Galina C., originară dintr-un sat din raionul Hânceşti. Imaginea sa de pe unul dintre site-urile de socializare seamănă acum mai mult cu o umbră. A fost profesoară de matematică. Acum 10 ani, a lăsat şcoala, trei copii minori în grija celui de-al patrulea şi un bărbat căruia îi reuşea cel mai bine să cadă în depresii. A mers acolo unde se duceau să scape de nevoi majoritatea femeilor din satul său – în Italia.

A cumpărat un loc de muncă de la o altă moldoveancă, care vroia să vină acasă. Aşa a reuşit să-şi “întregească” datoria de 5 mii de euro, pe care şi-o asumase faţă de bancă şi alţi creditori. Cel mai greu îi venea iniţial să cânte pe placul bătrânei de care avea grijă. Aceasta nu vroia s-o vadă tristă, iar ea nu putea fi altfel: “Gândul la copii mă mânca din interior. Un nod în gât nu-mi permitea să respir nici zi, nici noapte”.

“Unde ţi-s organele, femeie?”

Când lucra în a treia familie, a fost diagnosticată cu cancer. Avea toate actele în regulă şi a fost operată gratuit acolo: “Operaţia a fost unică. În Moldova, din astea nici nu se fac. Mi-au înlăturat întreg stomacul, care nu mai putea fi salvat. Am acolo unul artificial, cu un “motoraş” care simulează funcţiile stomacului, şi iau un pumn de pastile care să substituie anumite secreţii… Când m-am trezit după operaţie, toate cele trei familii la care am lucrat erau în salonul de spital, iar cei de care îngrijeam, în timpul recuperării, au angajat o menajeră şi pentru mine. Nu ştiu cu ce am meritat atâta bunătate din partea acestor oameni…”

Între timp, alte 5 organe afectate i-au fost supuse intervenţiilor, unele fiind înlăturate. „Când am venit în Moldova şi am mers şi aici la un control, medicul m-a întrebat: “Unde ţi-s organele, femeie?”.

“Sunt nevoită să stau mai mult în Italia şi să muncesc în continuare, aşa cum pot, pentru că sunt singura sursă de întreţinere a copiilor. În plus, acolo, celor cu cancer în ultimul stadiu li se administrează pastile, care m-ar costa 15 000 de euro pe an dacă nu aş fi la evidenţă la clinica ceea. Asta mă mai ţine în viaţă şi în Italia”.

Ce vor face copiii mei?

Una dintre fetele Galinei a venit la Chişinău, să-şi continue studiile. Cea mai mare i-a adus pe lume un nepot:  “Mă simt vinovată, i-am adus apoi pe toţi la Chişinău şi le-am închiriat un apartament: Ce-o să fie cu ei mai departe?!”, se întreabă retoric Galina.

Femeia e conştientă de faptul că, de nu era Italia în viaţa sa, “poate de mult ar fi putrezit în pământ”, dar zice că poate nici nu s-ar fi îmbolnăvit de nu ar fi suferit atâta din cauza neajunsurilor. Angela J. e femeia pe care a cunoscut-o de curând în orăşelul în care trăieşte şi pe care o convinge să se întoarcă mai repede la copil.

“Mi-e silă de atâtea macaroane!”

Angela J. a plecat la muncă în Italia în decembrie 2010, cu o săptămână înainte ca băiatul ei să împlinească 2 ani. L-a lăsat cu soacra şi i-a prescris dure indicaţii soţului: “Ce aveam să facem, el a rămas fără lucru din 2009, de când s-a născut copilul. Aveam mii de lei datorii, iar ceea ce câştiga pe ici-colo ajungea doar de mici trebuinţe. Copilul e alergic, are nevoie de alimentaţie specială şi de medicamente. Am conştientizat riscurile, dar asta era soluţia”.

Angela este menajeră şi dădacă în casa colegei ei de clasă, care s-a măritat cu un italian şi are 4 copii. Aceasta s-a angajat să-i achite din start cheltuielile de deplasare, ca “turistă”, încolo, din contul salariului timp de jumătate de an. Comunică în fiecare seară, prin skype, cu micuţul său, iar soacra spune că atunci când acesta o vede cu alţi copii în preajmă, fuge în altă cameră şi se ascunde sub masă.

Femeia spune că e greu să reziste dorului de casă, mai ales de sărbători: “Ei nu sunt ca noi. Mănâncă zilnic macaroane, mi-e şi silă să le gătesc. Merg şi de Paşti la serviciu, zilele de naştere le sărbătoresc cu un tort şi Coca-Cola”. Dar şi mai greu îi e să ştie că Valy al ei e din nou în spital, cu pneumonie sau intoxicaţie.

Supărate pe ţară

Angela, dar şi Galina sunt supărate foc pe ţara lor. Galina, însă, se bucură de faptul că a convins-o pe Angela să se întoarcă acasă, în septembrie, după ce îşi dă datoriile. Speră să ajungă să transmită prin ea dulciuri şi pentru copiii săi.

Liuba Lupaşco, ŞSAJ

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

7 comentarii

  1. nomatterwho

    Ce, NATIONALISTILOR, ati bagat capul in cementul de pe Stefan cel Mare. Unde va sunt comentariile usturatoare, pline de patos?
    Asta e realitatea Republicii Moldova, asta-i consecinta guvernarilor , care-or fi ele, democrate sau socialiste.
    de aici porneste toata statistica folosita in electorale: venitul anual, produsul intern brut, s.a.
    Interesant, oare cum vor fi interpretate datele daca intr-o zi de alegeri, prezentarea la vot va fi zero , nulitate?

  2. galina cojocaru

    am citit articolul si as dori sa fac unele precizari.sunt exat 7 ani decind ma aflu in Italia.dupa 2 ani cind abea am scapat de datorii(caci aveam de intretinut 4 copii si sotul care nu binevoia sa munceasca) mi-au diagnosticat cancer la stomac.in acea perioada lucram in negru(am fost regularizata un an mai tirziu)Cu toate aceasta nu am platit nici un banut iar operatia nu a fost una usoara:mi-a fost exsportat stimacul,reconstruit unul nou din o parte din intestin,exportata splina,fierea si glandele subrenale.Sunt suparata pe tara mea din mai multe cauze.in primul rind pentru faptul ca am fost nevoita sa abandonez lucrul(care imi placea foarte mult)copii care au suferit enorm.in al doilea rind pentru situatia celor ramasi acolo in tara.la un an dupa operatie m-am intors in tara,ma simteam rau si m-am dus la spital.a trebuit sa platesc pentru fiecare usa ce o deschideam.Medicul-oncolog s-a uitat la documentele ce le-am prezentat si me-a zis:Ti-ai adus aminte sa vii la spital.stii macar ce diagnoza ai?e un mod de tratare a bolnavilor?Si nu mai spun alte insulte primite.Nu vorbesc de profesionalitatea medicilor nostri dar de cultura profesionala.Aici nu am vazut in acesti 5 ani(si va asigur ca-s mai mult prin spital)macar o data sa se ridice tonul,nemaivorbind de zimbetul care-l au mereu pe fata.Acum situatia s-aagravat si s-a trecut in metastaza la ficat.nu mi s-au dat mari sanse.fac chemioterapie care ar costa 3500 euro numai pe o luna.eu am 10 luni decind o fac si o sa continui pe toata perioada cit mi-a mai ramas de trait.puteti sa va inchipuiti citi bani ,nemaivorbind de alte medicamente care le folosesc toate gratuite.ce as avea daca as fi in tara la noi?cite persoane ca mine ca puteau sa mai traiasca macar citiva ani in plus au murit din cauza necompetentii medicilor de la noi si din lipsa banilor.Nu am nepoti din “flori”cum s-a scris in articol ci am doua flori de nepoti.Si nu am certat pe nimeni,cum poti certa pe cineva care a adus pe lume niste creaturi asa devine?eu sunt cea mai fericita mama si bunica.sunt mindra de copii mei dar nu de tara mea cu toate ca-i duc dorul imens.Se spune ca in Italia se maninca numai macaroane.Se maninca multa pasta e adevarat dar sunt sute de condimente in pasta si ei variaza.dar au o cultura culinara de invidiat.au o mincare sanatoasa.e foarte gustoasa si mincarea noastra dar nu atit de sanatoasa.Dear avea moldovenii nostri sarmanii si macaroane sa manince ca multi nu-s permit sa le cumpere nu ca nu le-ar place sa le manince.As vrea in sfirsit sa le multumesc la toate persoanele care mi-au fost alaturi in toti acesti ani.Si sper ca bunul dumnezeu sa-mi dea puteri sa lupt si mai departe cu toate ca sansele sunt egale cu zero eu o sa lupt si stiu ca o sa inving.

  3. nomatterwho

    D-na Galina, va admir curajul si va urez sa fiti tot atit de puternica si in continuare.
    Cit priveste ura fata de tara – sa stiti nu aveti nici un motiv: sa nu fi plecat din tara atunci, a-ti fost suspusa unui tratament mult mai costisitor si mult mai prost, din punct de vedere al calitatii, in Chisinau. Eu singur sunt plecat peste ocean, si vreau sa va spun ca de cite ori vin momente mai grele imi zic:”Tot ce se face , se face pentru binele meu”, si stiti , de cele mai multe ori asa si este.
    La d-ra este aceeasi situatie: sa fi ramas in tara, a-ti fi cheltuit sume enorme pe medicamente donate de catre crucea rosie, dar vindute prin coridoarele spitalului oncologic.
    Succes D-na Galina

  4. galina cojocaru

    pentru:nomatterwho:multumesc mult.sunt deacord ca totul ce se face se face spre binele meu si ura o am fata de cei ce conduc aceasta tara.eu am avut noroc sa bineficiez de acest tratament costisitor dar ma gindesc la cei din tara ei cu ce sunt mai rai decit poporul italian?Cind conducerea se va intoarce cu fata spre popor?Am o mama batrina si bolnava acolo acasa,care isi roaga moartea plingind,deciteori vorbesc cu ea.Din cauza lipsei de bani duce o viata in dureri si in lipsuri.Aceasta a meritat oare dupa o viata de munca grea si cinstita?Nici nu vrea sa auda de spitale imi zice ca nu are bani ca acolo nu vine nici sora medicala sa-ti puie o injectie pina nu-i pui macar 5 lei in mina.nemaivorbind de medici.RUSINE.Si mai aud ca conducerea actuala vorbeste de integrarea Moldovei in Europa.Cu toata coruptia la conducere?Amara-i piinea prin straini-zice proverbul,dar e amara numai ca esti separat de tot cetii mai scump pe pamint-copii,in rest e mai amara in tara ta.

  5. bravo

    Bravo celor care scriu despre problemele oamenilor simpli, plecati si despre copii lor ramasi acasa in greutati. Se dau 2 milioane, cui? pentru ce? oare copiii nostri, a celor plecati, copii care snt lipsiti de grija noastra si de mingiere vor avea acces la acesti bani? Am citit, au spus pentru innformatii si buclete. Nu ne trebu informatii. Stim multe. Vrem sa faceti bine pentru copiii nostri de acasa. Da nu castele in Castele noi in Chisinau. Noi vorbim cu copii nostri prin internet. Faceti ceva ca ei sa gaseasca de lucru, sa invete, macar sa vina cu noi, daca nu puteti face nimic!!!

  6. alina

    Am citit si am plins. Mi-e jale de femeia care a lasat copilul acasa, mic cu soacra si s a dus sa ingrijeasca alti copii. Imi inchipui ce greu e. O admir pe cealalta doamna care isi iubeste atit demult copiii. Nu trebuie sa va simtiti vinovata. sunt certa ca nu ati plecat pentru binele dtale ci al lor. Si mama mea a plecat si nea luat si pe noi. Acum suntem toti si nu ne intoarcem pentru nimic acasa. Casa in Mingir a ramas in voia soartei. Noi avem alta casa, alta tara, alta cultura deja, daca Moldovei nu trebuim. Cred ca copiii si nepotii dvs se mindresc cu asa bunica si se roaga zilnic sa va faceti bine. Eu lui Dumnezeu ii ceream in fiecare sara sa fie mama bine acolo in Irlanda 🙂

  7. cotovschi

    Chiar vreau sa vad cine se va odihni in caraibe cu 2 mln de …lei sau euro? zdg ai sa scrii si despre asta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *