Un dosar în 16 minute

Acuzaţi de corupţie şi de trafic de influenţă, de cumătrism şi de nănăşism, de lipsă de profesionalism şi de ratare a unui număr impresionant de dosare la CEDO, judecătorii din R. Moldova spun că, deseori, toate aceste bănuieli sunt nefondate, iar, din cauza lor, opinia publică, dar şi autorităţile acestui stat îi desconsideră şi, de obicei, trec cu vederea o problemă extrem de dificilă, cu care se confruntă justiţiarii de ani de zile – volumul mare de dosare care le revin spre examinare în instanţele de drept din R. Moldova.

Date recente arată că, în special în instanţele de drept din municipiul Chişinău, judecătorilor le revin zilnic, spre examinare, peste 30 de dosare. Teoretic, în 8 ore de muncă, care constituie 480 de minute, fiecărui dosar îi revin în jur de 16 minute. Câtă dreptate poţi face într-un interval de timp atât de redus? Cum poţi să te transferi rapid de la un litigiu la altul? Cum să-ţi revii din coşmarul condamnărilor, atunci când ajungi acasă şi vrei să fii, pur şi simplu, mamă sau tată.

În Roma antică, judecătorul asculta ambele părţi

Alexandru Şpac, unul dintre cei 35 de judecători de la Curtea de Apel Chişinău, spune că, de la 14 octombrie 2012, când orăşenii serbau Hramul, până în prezent, nu a avut zile de odihnă, nici sâmbete, nici duminici. În ziua în care l-am întâlnit, avusese în rotaţie 32 de dosare. Alte 9 cauze i-au fost distribuite în procedură direct din Cancelarie.

“Ne putem da seama despre calitatea înfăptuirii justiţiei… Sigur că este foarte greu. În Roma antică, judecătorul asculta întotdeauna ambele părţi. Cu părere de rău, mai ales în ultima perioadă, judecătorii sunt, într-un fel, neînţeleşi. Avem o sumedenie de dosare. E foarte bine că lumea ştie a-şi căuta drepturile. Vine la noi şi le caută. Pentru asta avem nevoie de condiţii de lucru. Nu cerem condiţii ideale, deoarece înţelegem situaţia economică de la noi, dar, cât de cât, avem nevoie de condiţii”, spune judecătorul Şpac, după care, împovărat de dosare, insistă să-l însoţim în biroul său. Aici ne convingem că dosarele asupra cărora munceşte în prezent au încărcat întreg spaţiul: pe scaune, pe pervazuri, pe frigider…

În 2012, fiecărui judecător de la Curtea de Apel Chişinău i-au revenit în medie câte 740 de dosare. Potrivit datelor oficiale, anume această instanţă e cea mai solicitată de persoanele aflate în căutarea dreptăţii. Suprasolicitaţi sunt şi judecătorii din instanţele raionale ale municipiului Chişinău, dar şi cei de la Curţile de Apel regionale.

Octebrina Popa, purtătoarea de cuvânt a preşedintelui Curţii de Apel Chişinău, spune că, în 11 luni din 2012,  Curtea de Apel Chişinău, având două colegii, civil şi penal, a examinat în total 25 800 de cauze. Componenţa colegiilor a constituit 35 de judecători. “O simplă aritmetică arată că fiecărui judecător i-au revenit 740 de cauze”, spune Octebrina Popa, amintind că şi judecătorii sunt oameni, şi ei au emoţii, depun şi suflet.

“Dacă zilnic are câte 30 de cauze, el se epuizează nu doar sub aspect fizic, dar şi emoţional, deoarece fiecare dosar trebuie studiat, asupra fiecărui dosar trebuie emis un act judiciar legal şi întemeiat. În plus, întocmirea deciziei sau a actului judiciar de asemenea ia foarte mult timp ca să fie unul motivat, legal, cu aplicarea legislaţiei, conform criteriilor CtEDO. Şi principiul examinării cauzei în termen rezonabil impune judecătorul să nu tărăgăneze examinarea cauzei, dar volumul mare de lucru nu-i permite deseori respectarea termenului impus de Legea despre examinarea dosarelor în termene rezonabile”, spune reprezentanta Curţii de Apel Chişinău.

Judecătorul este cel care nu doarme, după condamnare

Pe Petru Bobu, fost procuror, actualmente avocat, l-am întâlnit la Curtea de Apel. El recunoaşte că, pentru el, ca avocat, două procese pe zi constituie un volum mare de muncă. Dar 30 sau chiar 40 de dosare, aflate zilnic în gestiunea judecătorilor, ce impact au acestea asupra calităţii actului de justiţie?

“Volumul mare de muncă al judecătorului este un factor important, dacă nu principal. Pentru mine, ca avocat, două procese pe zi deja e un volum mare. Dar, imaginaţi-vă, un judecător are pe zi până la 40 de cauze. Trebuie să le examineze, trebuie să judece, şi-apoi trebuie să judece cum să decidă. Acestea pot fi cauze penale, unde este vorba de ani grei de puşcărie. Judecătorul este cel care nu doarme, după condamnare… Uneori, intru la judecători, în special în instanţele din Chişinău, şi văd – aici dosare, dincolo dosare, dincolo dosare. Unul după altul. Şi eu am avut un volum mare de lucru, dar aşa ceva e greu de imaginat”, spune avocatul Petru Bobu.

Avocaţii mai susţin că, deseori, volumul mare de muncă al judecătorilor constituie o barieră în respectarea unei importante prevederi legale – termenul rezonabil. Ei, însă, cred că e mai raţional ca un dosar să fie examinat cu ceva întârziere, dar corect, decât în viteză, dar necalitativ, iar ulterior hotărârea să fie casată la Curtea Supremă de Justiţie sau chiar să constituie un motiv de condamnare a R. Moldova la CtEDO.

“În lege, în ambele proceduri, scrie că se examinează în termene rezonabile. Deseori, termenul rezonabil e tratat de fiecare cum îi trăsneşte. Bunăoară, eu am un dosar, un litigiu de muncă. În conformitate cu legislaţia muncii şi cu legislaţia civilă, se examinează în termene restrânse. Noi suntem deja de 4 ani cu acest litigiu în instituţiile noastre judecătoreşti”, povesteşte avocatul Petru Ciuchitu.

În lista hotărârilor de condamnare a R. Moldova la CtEDO, tergiversarea pronunţării unor sentinţe  constituie un motiv serios despre care înalta instanţă europeană susţine că este contrar Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. După 7 ani de “justiţie moldovenească”, familia Alei Graur, din Trebujeni, Orhei, aşteaptă acum ca CtEDO să pronunţe un verdict uman, rezonabil, legal, care ar putea compensa, cel puţin parţial, suferinţele cauzate de violul la care a fost supusă Ala, pe când era minoră, dar şi insatisfacţia cauzată de pronunţarea unor sentinţe foarte loiale, în raport cu violatorii aflaţi şi până în prezent în libertate.

Galina Gandrabur, mama victimei, aminteşte că, din 2006, au tot umblat prin judecăţi. “Am aşteptat o condamnare mai aspră a celor care ne-au violat fiica, pe când era încă minoră. Judecătorii nu au ţinut cont nici de faptul că ea suferă de o boală incurabilă. Justiţia, după ce a pronunţat o sentinţă cu multă întârziere, a mai făcut aşa ca cei care au violat-o să rămână în libertate. Şi până azi viaţa fiicei noastre e în pericol din această cauză”, spune mama Alei Graur.

Avocatul Veaceslav Robu spune că, la Curtea de Apel, fiecare judecător are zilnic câte 30-40 de dosare. “Dacă ar fi examinate în viteză, R. Moldova ar fi condamnată pentru examinare necalitativă. Cred că e mai bine ca un dosar să fie examinat cu ceva întârziere, dar corect, decât în viteză, dar necalitativ, iar ulterior hotărârea să fie casată la CSJ sau chiar R. Moldova să fie condamnată la CtEDO”, argumentează Robu.

Mai mulţi judecători şi o dotare tehnică mai bună

Ce soluţii eficiente ar putea exista în această situaţie complicată, legată de numărul mare de dosare examinate de judecătorii din R. Moldova?

Ion Arhiliuc, judecător la CSJ, crede că principalul rezultat al reformei trebuia să fie mai puţine dosare pe rol la judecător şi mai multe hotărâri bine întemeiate, ca să nu fie pierdute ulterior la CtEDO. “Sarcina ce revine unui judecător este foarte mare. Până nu vom mări numărul judecătorilor, nu vom ieşi din această situaţie”, spune Arhiliuc.

Preşedintele CSJ, Mihai Poalelungi, recunoaşte că, în prezent, judecătorii au o sarcină foarte mare, iar din acest motiv suferă şi calitatea actului de justiţie. “Remedierea acestei situaţii poate avea loc prin stabilirea unei practici judiciare clare şi previzibile nu doar pentru sistemul judiciar şi pentru judecători, ci şi pentru întreaga societate. Aceasta ar putea reduce numărul de cereri adresate în instanţa de judecată”, consideră Poalelungi.

“Noi am intervenit deja legislativ pentru a soluţiona această problemă, în special prin oferirea pentru fiecare judecător a câte un asistent. De la începutul acestui an, acest lucru funcţionează în toate judecătoriile. Sigur, şi tehnologizarea procesului, utilizarea măsurilor alternative de soluţionare a disputelor, precum arbitrajul şi medierea, sunt nişte soluţii”, explică ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, recunoscând că “instituţia mediatorilor, deşi există o lege în acest sens, încă nu este eficientă”. Potrivit ministrului, a fost lansată o altă iniţiativă legislativă, care ar stimula medierea. Aceasta se află acum la Guvern, urmând ulterior să fie votată de Parlament.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. nic

    necatind la munca grea de care se pling judecatorii, acelasi Spac sau Ulianovschi care au fost expulzati din sistem, au rivnit mult sa se intoarca inapoi, lustruindu-se in avocatura, iar apoi stind in “otstoinic” la Curtea de Apel Comrat. nu cred ca ar trebui sa le dam crezare. nimeni nu-i tine cu dea sila, pot sa plece. vom rasufla usurati. judecatorii de la CEDO au un numar mult mai mare de dosare, dar reusesc sa adopte hotariri bine motivate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *