Un copil. Găsit de oameni, pierdut de sistem

Ieri-dimineaţă, la prima oră, a trecut pragul redacţiei o doamnă. A spus că o cheamă Mariana Cucu şi că vrea să denunţe dispariţia unui copil. «Avea vreo 12 ani, dar nu vorbea. Era la Grădina Botanică, la harbuzărie. Mânca de pe jos. Oamenii au chemat poliţia. Apoi poliţia a chemat Salvarea. Se pare că nimeni nu avea nevoie de el», ne-a spus Mariana Cucu.

Se vedea că nu dormise toată noaptea şi, probabil, plânsese, căci avea ochii roşii şi obosiţi. În mâini ţinea 4 foi scrise rând pe rând. A scris ceea ce a simţit, atunci când a urmărit reacţia oamenilor la drama acestui copil. «În timp ce ne fugărim ca să prindem ceva «za degeaba», în timp ce căutăm să găsim ceva mai ieftin, să vindem mai scump, în acest timp printre noi trăieşte un băieţel istovit de foame, care nu poate vorbi şi de care nu are nevoie nimeni!». Este un fragment din scrisoarea adusă la redacţie, scrisă, probabil, pe timp de noapte.

Mariana ne-a spus că acest copil a fost luat de Salvare pe la ora 18.30, fiind dus în direcţia Centrului de Plasament temporar pentru minori. Ultima veste pe care o avea e că nu a fost acceptat de centru. «Este un om viu. De ce l-au respins?» se întreba nedumerită Mariana Cucu. Deoarece copilul de care vorbea nu-şi cunoştea numele, nici alte însemne identitare (fusese găsit doar în chiloţi), a trebuit să căutăm detalii. Mariana Cucu ne-a ajutat enorm. În scurt timp, alţi martori oculari, cu ajutorul ei, ne-au pus la dispoziţie imagini video cu acest copil. În imagini am văzut un băiat, în aparenţă de vreo 12 ani, foarte murdar, care făcea mişcări haotice în toate părţile.

«Dacă nu-l găsiţi, aşa copil nu există»

Am contactat Centrul de Plasament pentru minori. «Acela, fără nume? Nu eram eu la schimb, era altcineva ieri, dar mi-au spus că a fost aşa ceva. Nu a fost primit, că avea probleme psihice şi nu primim. Şeful e în concediu, iar adjuncta nu-i acum, sunaţi după masă». Era ora 11.00. Am aşteptat ora 14.00 şi am revenit în căutarea Nelei Lelenco, şefa adjunctă a Centrului. «Da, eu sunt, dar nu pot să vă spun nimic, întrebaţi de Ala Meleca, de la Biroul de presă al MAI». Un singur lucru ne-a fost confirmat: băiatul «fără nume» nu a fost acceptat la centru, de unde l-a luat maşina Salvării.

Am solicitat dispeceratul central al Serviciului 903. «Daţi-mi adresa exactă de unde a fost luat copilul. Grădina Botanică nu e adresă exactă. Ieri am avut vreo 200 de solicitări de la Botanica, dintre care – 30 de copii, cum pot să ştiu care e al vostru? Căutaţi la dispeceratul Botanica». Ne-am conformat. «Nu avem niciun copil necunoscut în datele noastre, toate chemările la copii au adrese de domiciliu şi numele părinţilor. Poate l-a luat o salvare privată». Mariana Cucu insistă că nu avea cine să cheme şi să plătească o salvare privată pentru un copil murdar şi mut. Am încercat şi la biroul de informaţii al Spitalului Salvării. «Noi nu internăm copii. Nu avem aşa ceva. Dacă nu îl găsiţi, înseamnă că aşa copil nu există».

«Necunoscutul» era Ion

Aproape că era să credem că un astfel de copil nu există, dar aveam imaginile video în care acest copil respiră, se mişcă, deci există. Am încercat, în final, să vedem dacă Spitalul de Psihiatrie cunoaşte un asemenea caz. La biroul de informaţie ni s-a spus clar: «Necunoscutul a fost internat ieri, în secţia nr.8». În secţia nr.8 ni s-a explicat că «necunoscutul» a fost dus azi-dimineaţă în secţia somatică. Legătura telefonică cu secţia somatică este foarte anevoioasă. Trebuie să strigi în receptor mereu, pentru că ai impresia că omul de la celălalt capăt al firului abia şopteşte. În acest mod am vorbit cu medicul psihiatru Ion Mihălaş. «Nu e de 12 ani. Are 20. Dar arată ca un copil pentru că suferă de retard mental avansat. Nu vorbeşte. L-am recunoscut, pentru că s-a tratat primăvara trecută la noi. O ştim pe mama sa, avem adresa şi telefonul. O vom suna. Mâine îl va consulta terapeutul», ne-a spus Ion Mihălaş. El a confirmat că necunoscutul are nume – Ion.

«L-aţi găsit? Vă mulţumim mult. L-am căutat toată seara. Unul dintre feciori l-a căutat până la 2 noaptea. Azi-dimineaţă am sunat pe la poliţie, pe la spitale, dar au zis că nu ştiu nimic. Mă temeam să nu îl mănânce vreun câine. I-am pregătit haine, că era doar în chiloţi când a fugit», ne-a spus îngrijorată Eugenia, mama lui Ion.

«De ce nu au toţi ce au unii?»

Eugenia Vartic are 59 de ani şi a născut 5 băieţi. «Toţi sunt sănătoşi, cei mari sunt căsătoriţi. Mi-au adus şi nepoţi. Cel mai mic e la şcoală. Dar ceea ce trag de 20 de ani încoace cu Ion e de neînchipuit», ne-a spus mama acestui băiat. Ea ne-a povestit în câteva cuvinte despre nopţile ultimelor 2 decenii din viaţă, pe care nu a mai avut dreptul să le doarmă, căci Ion poate sări pe fereastră, poate pleca pe întuneric, hăuli prin curţile vecinilor. «N-am putut să mă angajez la lucru, am stat acasă să îngrijesc de copil, că e invalid de gradul I. Aşa am o pensie de 300 de lei. Şi pentru Ion primesc o pensie de 500 de lei. Nu îmi ajunge măcar să îi fac de mâncare. El nu ştie ce face, cere mâncare toată ziua», a mai povestit Eugenia Vartic. Ea spune că Ion s-a născut cu deficienţe, dar a vorbit în copilărie. «Odată, l-au internat la spital şi de acolo l-am luat fără văz, fără auz şi a încetat să vorbească. Apoi, tot doctorii i-au restabilit văzul şi auzul, parţial, dar nu mai vorbeşte», spune femeia, adăugând şi alte amănunte despre condiţiile severe în care e nevoită să întreţină acest copil invalid.

«Cu ce e vinovat acest copil? Nu suntem oare noi de vină că unii trăiesc liniştit, având de toate, iar alţi copii flămânzesc? De ce nu au toţi ceea ce au unii? Acest copil are nevoie de ajutor» – cităm din scrisoarea Marianei Cucu, scrisă înainte de a afla că necunoscutul de 12 ani, este, de fapt, Ion de 20 ani, pentru care statul alocă circa 30 de euro pe lună şi pentru care mama sa nu a dormit ultimele 7300 de nopţi. Aşa s-a încheiat o zi din viaţa redacţiei, în care am ajutat-o pe Mariana Cucu şi pe Eugenia Vartic să îl găsească pe Ion. Dacă am putea ajuta sistemul social să îl găsească….

Alina RADU


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *