Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Studenţii de la arte îşi…

Studenţii de la arte îşi împart camerele cu poliţiştii şi gândacii

Cu odăi libere acum patru ani, în 2008, căminul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, a devenit neîncăpător. Mai bine de 200 studenţi nu au reuşit să obţină în noul an de învăţământ un loc în cămin. Pe lângă elevii de la Academia de Arte şi cei de la Colegiul „Al. Plămădeală”, în cămin locuiesc 35 familii care nu au nimic în comun cu artele. 

„Dacă se termină banii studenţilor, se stinge şi lumina”

De cum intri în cămin, pereţii murdari şi mirosul de WC te grăbesc fie să urci scările în sus, fie să părăseşti clădirea. Primul etaj este şi cel mai neîngrijit. Aici nu s-a mai făcut reparaţie de ani buni şi sunt cazaţi, de obicei, cei mai mici. Abia la ultimele două etaje mirosul de WC dispare, iar bucătăria are în dotare aragazuri mai bune. Studenţii de la etajul cinci susţin că au noroc de o baie mai curată şi de aragazuri noi pentru că aici locuiesc angajaţii căminului.

În schimb, profesorii cazaţi la etajul patru nu îşi permit asemenea achiziţii.

Deşi anual se adună câteva sute de mii de lei din taxele plătite de studenţi, aceşti bani abia de ajung pentru achitarea facturilor. Cea mai mare problemă a căminului sunt cele 35 familii care locuiesc aici, susţine Ion Butucea, prorectorul administrativ al Academiei de Arte. „Familiştii”, cum sunt numiţi în cămin, au transformat camerele, destinate studenţilor, în adevărate apartamente, dotate cu frigidere, maşini de spălat şi alte comodităţi. Pentru că numărul studenţilor s-a dublat în ultimii doi ani, administraţia căminului insistă să elibereze camerele ocupate de „familişti”. Aceştia, însă, nu vor să părăsească căminul, devenit între timp singurul loc de trai. Mai mult, deoarece nu au semnat contracte de chirie cu administraţia, ei nu achită nici serviciile, nici taxa de cazare.

„Noi avem doar un bec în cameră şi atât, dar ei au şi maşini de spălat, şi frigidere. Până la urmă, noi suferim din cauza lor”, se plânge studenta anului III, Maria B.

Căminul supravieţuieşte din banii studenţilor. În urma datoriilor acumulate din cauza locatarilor străini, căminul a rămas timp de trei luni fără curent electric. „Dacă se termină banii studenţilor, se stinge şi lumina”, spune contabila căminului,  Eugenia Ţopa, în timp ce îmi arată lista familiilor datornice.

1 200 lei pentru 2 metri pătraţi

De mai bine de un an, administraţia căminului este în proces de judecată cu cele 35 familii care nu vor să părăsească căminul. Fiecare dintre acestea, ocupă locul a patru studenţi. În acest timp, aceştia, deşi achită o taxă anuală de 1 200 lei, sunt nevoiţi să împartă în şase cei 12 metri pătraţi dintr-o cameră. Astfel, într-o cameră destinată unui număr de trei persoane, ajung să locuiască câte şase sau chiar şapte persoane. „Nu ne rămâne deloc spaţiu. Nici nu putem picta din acest motiv. Abia dacă încăpem aici printre paturi şi gândaci”, descrie atmosfera din cameră studentul Ion C.

Din cauza lipsei de spaţiu, cei mai mulţi dintre studenţi preferă să rămână după ore la Colegiu sau la Academie, pentru a-şi face temele. „Trăim mai mult la Colegiu. Avem câte zece ore pe zi, de la 8.00 până la 17.30, după asta rămânem să lucrăm la tema pentru acasă, deoarece la cămin nu avem loc”, povesteşte Anastasia, elevă în anul III la Colegiul „Al. Plămădeală”.

Tot la Colegiu mergeau să-şi calce hainele, cât timp fusese deconectat curentul electric. Tot atunci, seara, învăţau la lumina lumânărilor. „Colega noastră din anul I are deja ochii roşii de la citit pe întuneric”, povesteşte Maria B.

„Luam patul după mine”

Nu doar spaţiul lipseşte în acest cămin, ci şi inventarul. Elevii spun că sunt nevoiţi să-şi aducă paturi de acasă, iar pentru noptiere sau mese, chiar dacă sunt vechi, se dă o adevărată luptă. Elena R. locuieşte de opt ani în acest cămin şi a reuşit să vadă multe în acest timp.  „Deseori eram nevoită să iau patul după mine. Dacă nu mă înţelegeam la sfârşitul anului să mi-l păstreze, rămâneam fără pat”, îşi aminteşte Elena.
În afară de faptul că sunt nevoiţi să poarte mobila după ei, studenţii din cămin cheltuiesc până la o mie de lei în fiece an pentru reparaţie.

Majoritatea prizelor din camere nu sunt conectate la curent, iar în unele camere pentru a aprinde un bec, studenţii inventează tot felul de mecanisme. „Colegii din camera de alături au tras un cablu pe sub uşă şi şi-au conectat prizele de la becul nostru. Dacă stingem becul ei nu mai au curent”, povesteşte Mihai C.
Studenţii m-au rugat să nu le dau numele adevărate pentru că nu vor să intre în încurcături. „Deja avem probleme cu unii familişti de pe etaj, iar directorul ne roagă să scriem plângeri pe ei, ca să-i poată scoate mai uşor din cămin”, mai povesteşte Mihai C.

Cu poliţia sub uşă

La ultimele două etaje locuiesc şase colaboratori ai poliţiei. Cele mai multe neplăceri apar din cauza lor. Aceştia sunt acuzaţi de comportament agresiv şi neadecvat. „E un etaj populat de fete, unde nu ar trebui să locuiască atâţia bărbaţi. Noaptea, când ieşim la baie sau chiar şi ziua, suntem hărţuite de unii dintre aceştia”, povesteşte Elena R.

Colegele Elenei spun că, de multe ori, sunt deranjate de copiii locatarilor de pe etaj care fac gălăgie. Fetele susţin că sunt certate de „familişti”, dacă ascultă muzică, pe motiv că sunt obosiţi după o zi grea de muncă şi vor să se odihnească.

Cel mai greu e cu bucătăria. „Dacă vrem să gătim sau să ne încălzim un ceai, suntem nevoite să ne certăm cu ei, ca să ne permită”, adaogă indignate fetele.

Între timp, poliţistul acuzat se declară nevinovat şi susţine că e de acord să plătească cât pentru trei persoane numai să nu fie alungat din cămin. „Când am venit aici, acum patru ani, ni s-a dat de înţeles că vom putea privatiza camerele, dar asta nu s-a întâmplat. Acum ne dau afară. Înţeleg că acesta este un cămin studenţesc, dar nu trebuia să ne permită să stăm aici de la început”, afirmă Ion Zamfir.

Mai mult, poliţistul susţine că şi angajaţii căminului au camere aici şi nu doar una, ci câte două sau chiar trei. De acest fapt m-am putut convinge şi singură. Atât educatorul căminului, cât şi intendentul ocupă câte două camere. Până şi în subsolul căminului, locuiesc trei familii.

Prorectorul Ion Butucea susţine că nu este la curent cu acest fapt şi că va verifica numaidecât. Dacă va constata că angajaţii căminului deţin mai multe camere, prorectorul ne-a dat asigurări că va interveni. Potrivit regulamentului, angajaţii au dreptul la o singură cameră.

Diana LUNGU