Stăuceni: Pe „Calea Fericirii” cu Han Ho Jin şi Kim Won Sim

Ce ştim noi despre Coreea de Sud? Chiar dacă se află la celălalt capăt al lumii, Coreea de Sud pare să nu fie atât de departe în raport cu R. Moldova. Nici miile de kilometri, nici diferenţele culturale nu i-au speriat pe soţii Han Ho Jin şi Kim Won Sim şi nu le-au influenţat decizia de a se stabili cu traiul în Moldova.

Cum e Moldova?

Până a veni în R. Moldova, soţii Han Ho Jin şi Kim Won Sim nu ştiau nimic despre ea, deşi locuiseră un timp în România. “În acea perioadă, Moldova era mai bogată decât România şi multe persoane plecau la Chişinău să-şi procure tehnică de uz casnic, care era de o calitate mai bună. Atunci pentru mine şi pentru soţul meu a apărut această curiozitate: “Cum e Moldova?” Aşa, în toamna anului 1992, am făcut primul pas, stabilindu-ne cu traiul la Chişinău”, povesteşte directorul executiv al Fundaţiei Internaţionale “Calea Fericirii”, Kim Won Sim.

Tangenţele dintre R. Moldova şi Coreea de Sud, deşi la prima vedere nu sunt evidente, aceste două ţări lăsând impresia că sunt total diferite, de fapt, au foarte multe lucruri comune. Cum spune şi Kim Won Sim, “ambele au un teritoriu mic, chiar dacă Coreea de Sud este de 3 ori mai mare decât R. Moldova. Ca şi R. Moldova, Coreea de Sud nu are resurse naturale, însă are resurse umane. Coreea de Sud a trecut printr-o sărăcie care a motivat cetăţenii să participe la prosperarea ţării, părinţii fiind cei care s-au sacrificat pentru copiii lor”.

Având la bază modelul sud-coreean, soţii Han Ho Jin şi Kim Won Sim au încercat să implementeze cunoştinţele acumulate în ţara lor, contribuind la crearea unui viitor mai stabil pentru tinerii din R. Moldova. “După ce am absolvit universitatea, am constatat că mai mulţi tineri nu au posibilitatea de a studia. Atunci m-am întrebat: “Ce pot face eu ca să-i ajut?”

Dacă îi dai unui om flămând peşte, atunci va cere peşte mereu. Dacă îl înveţi să prindă peşte, se va hrăni singur. Cu acest gând am deschis Centrul de Instruire din Stăuceni, în cadrul Fundaţiei Internaţionale “Calea Fericiirii – The way of Blessing”, spune Kim Won Sim.

12 martie 2001

12 martie 2001 – Fundaţia Internaţională din Moldova “Calea Fericirii” şi-a început activitatea, iar odată cu aceasta adolescenţii şi tinerii care nu au o pregătire profesională şi sunt descurajaţi de lipsa unui suport financiar pentru achitarea anumitor taxe la instituţii de învăţământ şi adulţii care doresc să se reprofileze sau să-şi perfecţioneze cunoştinţele pentru a avansa în funcţie la serviciu au avut şi au posibilitatea să găsească o cale nouă a fericirii, calea cunoştinţelor.

O echipă tânără, ghidată de entuziasmul de a schimba lucrurile în R. Moldova, de-a lungul a 12 ani îndrumă tinerii în realizarea unui scop în viaţă.

Victoria Vulpe, şefă de studii la Centrul de Instruire, povesteşte că R. Moldova trecea printr-o criză economică şi mulţi tineri erau descurajaţi. “Mulţi plecau peste hotare, neştiind cum să trăiască în continuare. Îşi pierdeau încrederea în cunoştinţele obţinute şi încercau să mizeze în special pe propriile forţe, orientându-se spre munca fizică. Moldoveanul, însă, e o fire foarte înţeleaptă. Inspiraţi de această idee, noi, o echipă de tineri, am decis să organizăm această şcoală iniţial pentru 10, iar cu timpul – pentru 40–50 de persoane”.

Şcoala oferă cursuri intensive gratuite, timp de 10 luni, la 5 specialităţi: Operator la calculator cu studierea dactilografiei (Informatica), Limba engleză, Contabilitate, Cusătorie cu elemente de croitorie, Limba coreeană şi Taekwondo.

Pentru persoanele care nu au posibilitatea să frecventeze cursurile de zi, cursurile serale de limbă engleză şi informatică sunt o alternativă. Cursurile durează 2 ani, iar lecţiile sunt desfăşurate de 3 ori pe săptămână.

Fiecare curs are un scop final bine definit. Astfel, cei de la informatică însuşesc pachetul Microsoft Office, iar la dactilografie obţin performanţe de 250 de caractere pe minut. Studenţii de la cusătorie prezintă, la finele cursului, o colecţie din 7–8 articole vestimentare, participând în calitate de designer şi model.

„Dacă doreşti să te angajezi undeva, trebuie să fii primul şi să dai dovadă de cunoştinţe corespunzătoare performanţelor internaţionale. Astfel, cursurile sunt axate pe partea practică, deşi nu neglijăm partea teoretică. Toate cursurile sunt predate după un plan aprobat de Ministerul Educaţiei al R. Moldova. De exemplu, cursul de contabilitate presupune o bună cunoaştere a programului de specialitate pentru contabili, 1C”, spune Victoria Vulpe.

Cursurile de engleză şi coreeană le oferă tinerilor posibilitatea de a însuşi nu doar o limbă nouă, dar şi o cultură diferită. De aceea, pentru ei sunt organizate lecţii cu specialişti din străinătate, care îşi împărtăşesc ideile de viaţă şi participă la orele de limbi străine.

Victoria Vulpe spune că, în cadrul orelor, se munceşte şi pentru fortificarea moralului studenţilor. În fiecare zi, prima pereche e dedicată culturii comunicării.

„Calea Fericirii” – o cale a cunoaşterii

11 generaţii de studenţi care s-au perindat prin faţa fondatorilor acestui centru au demonstrat că munca depusă nu este zadarnică. Victoria Vulpe a cunoscut cele 11 generaţii în evoluţie. Ea a constatat că 10 luni de studii pot schimba gândirea tinerilor. “Vin tinerii după clasa a IX-a şi spun că nu mai doresc să înveţe, doresc să fie independenţi. După absolvire, au poftă de noi cunoştinţe şi merg mai departe. Avem tineri care au ajuns şi la universitate. Ei se bucură că au ales calea cunoaşterii şi nu s-au lăsat ademeniţi doar de bani”.

În fiecare an, informaţia despre admiterea la Şcoala de la Stăuceni este făcută publică prin intermediul locaşurilor de cult, organizaţiilor de binefacere, asistenţilor sociali.

Elisei Petrenco, un tânăr care studiază engleza şi contabilitatea, spune că după absolvirea liceului nu ştia ce să aleagă pentru viitor. “Voiam să învăţ engleza, iar dintr-o scrisoare care a venit la biserică am aflat despre acest centru. Iniţial nu credeam că e posibil să înveţi ceva util în 10 luni, dar omul, când vrea, învaţă, de aceea am ales şi contabilitatea”.

Aceeaşi cale a parcurs-o şi Daniel Paraschivoi, care credea că va pleca la muncă. “Pentru mine a fost o motivare să vin să învăţ mai departe engleza şi informatica”.

Maria Dobroviceanu, din Nisporeni, nu vedea şanse de dezvoltare pentru sine în localitatea natală, cursurile de la Centru fiind o etapă care o va ajuta să ajungă la un alt nivel. “După clasa a XI-a am decis că am nevoie de o schimbare şi am ales să vin să studiez la acest centru. Profesorii m-au îndemnat să fac şi liceul seral, pentru a susţine bacalaureatul”.

Unii dintre studenţi au reuşit să deschidă, după modelul Centrului de Instruire din cadrul Fundaţiei Internaţionale din Moldova “Calea Fericirii”, centre similare în localităţile lor de baştină. Un astfel de centru e cel din Pogăneşti, Hânceşti. “Ne bucurăm că studenţii n-au uitat ce au învăţat nu doar în materie de specialitate, dar şi cum să ajuţi oamenii care sunt într-adevăr neajutoraţi. Îmi amintesc cum a început activitatea centrului nostru – de la o maşină de dactilografiat şi o echipă de oameni entuziasmaţi. De aceea, ori de câte ori avem ocazia, îi vizităm, iar dacă nouă ni se oferă, bunăoară, calculatoare, nu ezităm să-i ajutăm şi pe ei. Să educi un copil e o artă, iar să modelezi un matur e o muncă”, susţine Kim Won Sim.

Până acum au fost înmatriculaţi studenţi din peste 30 de localităţi. Ulterior, organizatorii acestui centru ar dori să ofere cursuri şi persoanelor de alte etnii (din străinătate). Iar dorinţa cea mare a celor de la Centrul de Instruire din Stăuceni este să-şi mărească instituţia şi să construiască un cămin pentru cei care nu au posibilitatea să închirieze o gazdă.