Soarta minorilor după 14 ani: “Puşcăria şi la revedere!”

453-child-jailMinorii sub vârsta răspunderii penale aflaţi în conflict cu legea săvârşesc recidive. În mare parte, organele legii dau din umeri şi aşteaptă ca aceştia să atingă vârsta de 14 ani, vârsta răspunderii penale. Minorii ajung în penitenciare. Apoi, ieşiţi la libertate, în scurt timp, ajung iarăşi după sârma ghimpată.

Copiii în conflict cu legea deseori provin din familii social-vulnerabile, fiind lăsaţi de capul lor, sau din familii în care părinţii lucrează peste hotare. Lipsa de educaţie, stilul de viaţă libertin, anturajul sunt factorii ce influenţează negativ minorii, care sunt uşor de manipulat. Până la 14 ani, aceştia comit un şir de ilegalităţi, fără a purta vreo răspundere, după care se trezesc în celula din penitenciar şi se întreabă cum au ajuns acolo.

Mama i-a fost vândută

Dumitru şi Alexandru sunt în clasa a VII-a. Condiţia financiară a familiilor din care provin este diferită, dar situaţia în care se află băieţii, în fond, este aceeaşi. Alexandru nu ştie ce înseamnă nevoia banilor, spre deosebire de Dumitru, care este crescut de bunei şi de rude. Acesta din urmă nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, iar mama sa a dispărut pe când avea doar un an. «Nu-mi amintesc de ea. O femeie a spus că o va angaja la lucru şi a vândut-o peste hotare. Timp de 12 ani n-am primit nicio veste de la ea, relatează Dumitru, care nu ştie nici măcar cum arăta mama lui în trecut. «Nu s-a păstrat nicio fotografie. Nu-i plăcea să facă poze», spune tânărul.

După dispariţia mamei, Dumitru a rămas în grija buneilor şi a rudelor. Spune că nu se simte singur, pentru că îi are mereu alături pe verişorii şi pe unchii săi. Totodată, are grijă de gospodărie. «Avem păsări, nutrii. Îmi place să le îngrijesc», mărturiseşte Dumitru. Totuşi, lipsa dragostei părinteşti şi-a lăsat amprenta asupra caracterului tânărului, care este hiperactiv, având totodată şi porniri agresive. Psihologul Marin Tataru, care cunoaşte situaţia tânărului, explică acest comportament prin faptul că «Dumitru a fost crescut ba de o rudă, ba de alta şi nimeni nu avea o atitudine fixă, care să-l îndrume. Deşi are spirit de lider, are şi un comportament violent», spune psihologul.

Nu-şi poate controla agresivitatea

Situaţia lui Alexandru e alta. «Tata mă ajută cu temele, că mama rareori vine acasă. E plecată mai mult la muncă», spune băiatul. Femeia, de ani buni, colindă drumurile spre România, unde vinde la piaţă. Astfel, în marea majoritate a timpului, minorul rămâne în grija tatălui sau este lăsat de 453-delicventa-juvenilacapul lui. «De când mă ţin minte, mama circulă încolo şi înapoi», spune Alexandru. Lipsa atenţiei din partea părinţilor l-a făcut agresiv. Ca să nu ajungă, pe viitor, printre minorii aflaţi în penitenciar, asistenţa socială a localităţii a apelat la un psiholog, care să-l ajute să depăşească aceste momente.

Marin Tataru vede problema în «stilul de viaţă libertin. Seara se întâlneşte cu tatăl. Pe mamă, practic, n-o vede. Dimineaţa devreme pleacă, seara târziu se întoarce», explică psihologul. Deşi este mai calm decât Dumitru, când explodează, Alexandru nu-şi poate controla agresivitatea. «Acumulează mult şi exteriorizează în cinci minute totul», spune Marin Tataru. Tinerii, deşi au probleme de comportament, pot fi ajutaţi. Aceştia n-au atins deocamdată vârsta răspunderii penale şi în prezent asistenţii sociali şi psihologul fac tot posibilul să nu urmeze calea altor minori, care, imediat ce ating vârsta răspunderii penale (14 ani), ajung în penitenciare.

Anturajul influenţează comportamentul copilului

Totuşi, minorii sub vârsta răspunderii penale sunt conştienţi că pot comite orice infracţiune şi nu vor păţi nimic, iar când ating vârsta de 14 ani, brusc, se trezesc după gratii. O soluţie ar fi «obligativitatea de a participa la programul psiho-social», susţine Marin Tataru. Chiar dacă echipa multidisciplinară merge în diverse localităţi să identifice problema care stă la baza unui comportament inadecvat şi încearcă să găsească soluţii, problema nu este înlăturată, pentru că minorul are nevoie de ajutor durabil. «Se deschide. Îşi spune problemele. Spune lucruri despre care n-a vorbit, poate, niciodată. Însă totul este de moment. Am ieşit şi totul se termină. De aceea, trebuie să lucrăm nu doar cu copiii, ci mai ales cu profesorii şi părinţii, care le sunt mereu alături», explică psihologul.

De aceeaşi părere este şi Frauke de Kort, şefa programului Protecţia Copilului, UNICEF Moldova. «Serviciile statului trebuie să pună mai mult accentul pe cauzele comportamentului antisocial al copilului şi pe anturajul acestuia. Practica arată că, de cele mai multe ori, copiii care ajung în conflict cu legea provin din familii vulnerabile, au abandonat şcoala sau au fost cândva, la rândul lor, victime ale violenţei sau abuzului. Aceste cauze trebuie examinate în paralel atunci când vorbim despre reintegrarea copiilor în conflict cu legea şi prevenirea recidivei în rândul acestora», susţine Frauke de Kort.

«Big Brother»

Larisa Bubnov, asistentă principală în cadrul Direcţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei din Ungheni, consideră de asemenea că un rol mare, în cazul minorilor în conflict cu legea, le revine părinţilor. «În majoritatea cazurilor, aceşti copii vin din familii social-vulnerabile. Trebuie să găsim calea spre inima acestor copii. Nu trebuie să-i stigmatizăm, să-i izolăm de restul societăţii, pentru că, în acest mod, ei nu vor deveni niciodată parte a societăţii şi nu vor putea contribui la dezvoltarea ei. Chiar dacă e fugar sau are un comportament delincvent, el totuşi rămâne a fi un copil», explică asistenta socială. Îşi aminteşte cazul unui copil care, începând cu vârsta de nouă ani, a săvârşit un şir de ilegalităţi, printre care şi furt. «Toţi spuneau că nu are niciun viitor, să aşteptăm până la 14 ani, după care urmează puşcăria şi la revedere», îşi aminteşte Larisa Bubnov.

Până la urmă, băiatul a fost încadrat într-o casă de tip familial. «Am încercat şi încercarea a fost una reuşită. Timp de trei ani, copilul este în grija asistentului parental profesionist. Este foarte muncitor. Îi place sentimentul de responsabilitate, adică de încredere. Aceasta îl face să se simtă util», este de părere asistenta socială. Larisa Bubnov a mai găsit o metodă de a ajuta minorii în conflict cu legea, şi anume «Big brother» («Fratele mai mare»), care a înregistrat rezultate pozitive peste hotare. Este un serviciu social în care sunt implicaţi un număr de bărbaţi care au un serviciu de bază, propria lor familie, însă o dată sau de câteva ori pe săptămână vor fi vizitaţi de copii în conflict cu legea, pe care să-i ajute, să comunice cu ei şi să le câştige încrederea. Aceşti bărbaţi trebuie să aibă şi pregătire juridică, să poată să ofere o consultaţie minorilor.

Cursuri pentru părinţii copiilor în conflict cu legea

Pe de altă parte, asistenta socială menţionează importanţa unor cursuri pentru părinţii care au copii problematici. «Ştiu că nici părinţilor nu le este uşor în astfel de situaţii. Dacă aceştia nu ştiu cum să se comporte cu astfel de copii, se îndepărtează de ei şi, într-un final, renunţă. E vorba despre nişte instruiri elementare: cum să procedeze într-o situaţie sau alta, cui să se adreseze etc.», consideră Bubnov. Şi Petru Langa, şeful Direcţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei din Ungheni, susţine că, de cele mai multe ori, problemele pornesc din familie. «Este foarte greu când nu ai cu cine să conlucrezi dintre cei apropiaţi. Nu pun accentul pe instituţiile de corecţie. Totul vine din familie. Un copil, dacă vede un comportament corect în familie, este mai puţin supus riscului de a ajunge pe lista minorilor în conflict cu legea», spune şeful Direcţiei asistenţă socială.

Echipele multidisciplinare ar fi o soluţie, opinează Petru Langa. Aici se implică procuratura, inspectoratul de poliţie, serviciul psiho-pedagogic, asistentul social, asistentul medical etc. Totuşi, şi aici există o problemă. «Fiecare membru contribuie într-o anumită măsură, dar nu există o continuitate. Asistentul social se uită strict în segmentul său, poliţistul – în segmentul său. Procurorul a luat decizia şi mai departe poate nici să nu fie interesat de soarta acelui copil. Avem nevoie de o continuitate, de un fel de manager de caz care să ştie exact ce urmează. Dacă au fost ajutaţi părinţii la nivel financiar, să se urmărească şi nivelul educaţional, relaţia din cadrul familiei etc.», consideră Victor Zaharia, directorul Institutului de Reforme Penale.

Penitenciarul nu este o soluţie

Totodată, «pentru un minor, limita între imoral şi regulile general-acceptate nu este atât de vizibilă. În acest caz, faptul că a comis o infracţiune ar putea să nu fie sesizat imediat de către minor», explică Victor Zaharia. Codul de procedură penală prevede că interesele minorilor într-un caz penal neapărat trebuie să fie reprezentate de către un avocat. Acesta însă, după opinia lui Lilian Darii, directorul executiv al Consiliului Naţional pentru Asistenţa Juridică Garantată de Stat, «ar trebui să depună efort maxim pentru a obţine un alt rezultat decât condamnarea, atât timp cât un asemenea rezultat va fi posibil». Avocata Natalia Moloşag, de asemenea, consideră că «statul ar trebui să se gândească la alte măsuri, pentru că minorii, aflându-se în condiţii de penitenciar, nu se reabilitează. Ei recidivează, ceea ce nu este deloc bine», susţine avocata.

Reabilitarea însă trebuie începută înainte ca minorul să atingă vârsta răspunderii penale. «Dacă procurorul constată că părinţii au o atribuţie: nu-l educă sau îl neglijează, procurorul poate lua măsuri faţă de părinţi, măsuri prevăzute în art. 63 al Codului Contravenţional», spune Moloşag. În acest sens, reprezentanta UNICEF în R. Moldova punctează că «o abordare punitivă ar putea avea, pe termen lung, efectul opus celui dorit: rebeliune, contactul cu alţi infractori, marginalizare sau izolare socială. Detenţia, fie în penitenciare, fie în instituţii cu caracter educativ, nu este binevenită şi va fi aplicată doar ca măsură de ultimă instanţă», susţine Frauke de Kort.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. aurica

    O încălcare flagrantă a drepturilor copiilor, fotografia e clară, colegii i-au recunoscut! Aceasta se numește intimidare și violență morală!!! ar merită să răspundă în fața legii! Orașul nu-i atît de mare, mai ales că și prenumele copiilor nu au fost modificate, specificînd între paranteze (d,s)Rușine pentru asemenea materiale!

  2. aurica

    Ziar de Gardă? De gardă unde? La propriul orgoliu, o alergare inutilă dupa materiale de senzație fără a se ține cont de faptul că în spatele acestora stau niște copii nevinovați de sistemul șubred al presei din R Moldova