Scrisori de migrant (1)
Salut, R. Moldova! Sunt eu. Știu că a trecut prea mult timp, dar abia acum am găsit curajul să-ți scriu. Nu mint. Ți-am scris de multe ori, zeci de scrisori pe hârtie, sute în gând, dar curaj nu mi-a ajuns pentru a ți le trimite.
Nu sunt sigură că vei citi acest răvaș și dacă n-o vei face, n-am să mă supăr. Nu sunt în drept să o fac.
Te-am lăsat fără să te anunț și am dispărut fără urmă. Mi-am luat rămas bun de la prieteni, rude, la tine însă nu m-am gândit. Am ferecat ușa și am plecat. Am plecat fără să mă uit în urmă, crezând că aici, departe de tine, în noua mea viață, nu-mi va lipsi nimic. Știi, niciodată nu m-am gândit că anume tu îmi vei lipsi cel mai mult.
Te caut peste tot, în toți oamenii pe care-i întâlnesc, în fiecare cuvânt românesc pe care-l aud în mulțime, în fiecare cruciuliță de pe iile ce-mi ies în cale, în fiecare floare de pe năframele femeilor noastre, de aici. Te caut în drumurile pe care le parcurg. Unele seamănă cu drumurile copilăriei mele, altele – cu străzile pe care mi-am purtat pașii studenției, dar e doar asemănare. Te caut în soarele de aici, dar el e mai zgârcit și vântul e mai supărat, iar norii mai apăsători.
Mi-e atât de dor de tine… Mi-e dor de parfumul florilor tale de mai, de gustul cireșelor tale, de mirosul tău de fân uscat, de culoarea toamnelor tale, dar cel mai mult tânjesc după finețea fulgilor din pletele tale zburlite.
Vreau să te rog un singur lucru – să mă ierți. Să mă ierți pentru că prea târziu am inceput să apreciez melodiile tale, prea târziu ți-am îmbrăcat ia, prea târziu am înțeles adevăratul gust al bucatelor tale, care nu sunt merinde, sunt sentimente coapte la focul inimii. Să-mi ierți lașitatea, să mă ierți că n-am luptat pentru tine, că am ales calea cea mai ușoară și te-am lăsat să te descurci cum poți. Să mă ierți pentru vizita prea scurta pe care ți-am făcut-o vara trecută și pentru cea de vara viitoare, care nu va fi.
Am să vin, poate, de Crăciun. Vreau sa le arăt copiilor mei cât de frumoasă ești în straie de sărbătoare. Te mai rog să ai grijă de tine!
Cu dor nestăvilit,
Evelina Comendant, Irlanda
