Scoutismul în Moldova: „Din sărăcia pe care o avem, facem ceva frumos pentru copii”

„Scouții sunt cei mai tari, nu se tem ei de țânțari, nu se tem ei de nimic, nici de ploaie, nici de frig, iar când dorul ne apasă, ne gândim numai la casă, iar când foamea ne apasă, ne gândim numai la masă”.

De 27 de ani, în R. Moldova este practicat scoutismul. După destrămarea URSS, de la pionieri s-a trecut la cercetași, iar unii dintre cei mai activi promotori ai acestui fenomen au devenit cadrele didactice. Deși în alte țări cercetașii sunt încurajați și promovați, la noi, statul rămâne nereceptiv la nevoile scouților, iar ei se descurcă cum pot și transmit din generație în generație acest stil special de viață.

„Mama scouților de la sudul Moldovei”

Nadejda este directoarea Gimnaziului „Ion Creangă” din Zîrnești, unde activează de 7 ani, în timpul liber dedicându-se scoutismului. De 23 de ani, Nadejda Dobândă face scoutism, iar cei din anturajul ei o numesc „mama scouților de la sudul Moldovei”. Pentru prima dată a aflat despre cercetași din reviste. Își amintește că Moldova a aderat la Mișcarea Mondială Scout în 1992, iar cei care au adus scoutismul la noi au fost Iosif Moldovanu și Iurie Emilian, cercetași experimentați, alături de care Nadejda a îndrăgit acest mod de viață.

„De fapt, scoutismul are 112 ani, fiind lansat în 1907, după care pionieria i-a luat locul, având la bază și principiile scoutismului. Aici, cam prin 1995 a început aventura, când directoarea Centrului de Creație din Zârnești, Leonida Nistreanu, mi-a adus două cărți „Книга скаута” și „Книга Лидера” și mi-a zis să le citesc și să mă apuc de lucru”, spune femeia.

După căderea URSS, nu funcționa nici o tabăra pentru copii în Moldova. Cele din raioane și sate erau părăsite, într-o stare dezastruoasă, iar copiii nu aveau unde-și petrece timpul vara. Pe fondul acestei situații, în 1996, la Pogribeni, Orhei, s-a desfășurat primul campament de scoutism, organizat de Vladimir Vlas, un master scout cu experiență. Nadejda povestește că acel eveniment a inspirat-o ca în 1997 să organizeze primul campament la sudul Moldovei. De atunci, 23 de ani la rând, Nadejda organizează tabere de vară pentru copii și tabere de scoutism în diferite locații.

Grupul de scouți al Nadejdei se numește „Egreta” – numele unei păsări din balta Prutului. Pentru că scoutismul reprezintă un mod de viață în natură și înseamnă buna conviețuire cu aceasta, echipele de cercetași poartă de obicei nume din faună și floră. Femeia povestește că Robert Baden-Powell, cel care a inventat scoutismul, era prieten cu scriitorul Rudyard Kipling, pe care l-a și rugat să scrie „Cartea Junglei”.

„Kipling a scris o carte cu ursul Baloo, cu Bagheera, astfel sunt grupuri care se numesc cu aceste nume din carte. Cei din America, de exemplu, se numesc „Lupușori”, spune scoutista.

„Copiii de la țară muncesc foarte mult”

De fapt, scoutismul nu înseamnă doar campamente în natură cu corturi. Activitatea scoutistă este axată pe Constituția Mișcării Mondiale Scout și pe statutul Asociației Mondiale a Scouților.

„Pe parcursul anului avem diferite activități: acordăm ajutor bătrânilor și copiilor, activități de agrement, de cultură, de sport, de cunoaștere, de studiere a ținutului natal. De fapt, țările dezvoltate au campamente și de iarnă, de două-trei zile, în weekend-uri. Noi nu avem condiții, nu avem asemenea posibilități. Doar vara reușim să organizăm campamente în corturi, în diferite zone”, spune Nadejda.

În timpul anului, cercetașii din sudul Moldovei practică diverse activități, cum ar fi „Noaptea albă”. Nadejda spune că s-a inspirat de la „Noaptea Muzeelor”, s-a gândit de ce nu ar face și ei o astfel de „noapte albă” a cercetașilor.

„Copiii de la țară muncesc foarte mult, fiind mereu ocupați. După lecții fug acasă că au de prășit, de săpat, de plantat, de îngrijit animale și nu au timp pentru activitățile necesare. Și numeroase activități rămân neacoperite. Cu scouții, facem „noaptea albă”. Ne adunăm la școală și facem un program cu diferite activități până dimineața: sport, activitate artistică, concursuri, competiții, jocuri. Dimineața servim împreună un ceai, după care toți pleacă acasă”, povestește scoutista.

Face acest lucru din dorința de a împărtăși cu lumea din jur experiența și cunoștințele sale. Pasiunea pentru scoutism a purtat-o prin lume, învățând de la cei mai buni scouți din Marea Britanie, SUA, Azerbaidjan, Polonia, Franța. Povestește că de oriunde revine nerăbdătoare să implementeze noile idei și jocuri. Pentru a-și valorifica experiențele, scrie proiecte și le realizează împreună cu copiii.

„Parcă suntem dependenți de scoutism, parcă simt o obligație. Am beneficiat de atâta instruire, de atâtea vizite de studiu și e păcat ca ceea ce cunosc să nu le transmit altora. Ce ai primit, trebuie să dai. Ne străduim să respectăm, să nu încurcăm nimănui, să educăm tânăra generație în spiritul patriotismului. Învățăm să ocrotim mediul, modul sănătos de viață, toleranța, non-violența, creativitatea. Toate domeniile sunt acoperite de scoutism în diferite regiuni”, povestește Nadejda.

„Din sărăcia pe care o avem, facem ceva frumos pentru copii”

O dată la 4 ani, în R. Moldova este organizată Jamboreea Națională – un eveniment care adună scouții din toate zonele republicii. Acesta se desfășoară în locuri pitorești de importanță geografică și istorică. Nadejda povestește că, în acest an, are loc jamboreea din SUA, un eveniment mondial, organizat, la fel, o dată la 4 ani și la care participă cercetași din toată lumea. Scouții din Moldova, însă, nu au posibilitate să plece, din cauza lipsei resurselor financiare. Deoarece statul nu îi ajută, cercetașii sunt nevoiți să se descurce așa cum știu ei mai bine.

Chiar și fără susținere și finanțare, de-a lungul anilor, scouții din Moldova au participat la diverse activități regionale, naționale și internaționale. Scoutismul i-a ajutat să ajungă la jamborei mondiale, în Marea Britanie, Tailanda, Dubai, România, Ucraina, Suedia, Japonia, Egipt.

„Nu am prea avut posibilități nici în trecut și nici acum nu prea avem. Nu avem susținerea statului. Mă uit la vecinii noștri, cercetașii României, văd cât sprijin le acordă statul. Am încercat de multe ori, dar au fost doar niște intervenții ocazionale de la Ministerul Culturii… Din păcate, scoutismul în Moldova nu este la același nivel ca în alte țări”, susține Nadejda.

Scoutista mai spune că, în ultimii ani, sunt din ce în ce mai puțini copii și „practic nu avem cu cine lucra”.

„Cel mai dificil este aprovizionarea cu apă”

De 7 ani, Nicolae Bazan este scout în grupul „Egreta”. Aventura lui Nicolae a început în 2012, când sora lui, care era și ea scout, l-a convins să încerce.

„Faptul că sora mea călătorea mult cu scouții, m-a motivat să mă alătur și eu. Mie îmi place că, datorită scoutismului, scapi de rutina zilnică, de acasă, de școală, te revezi cu prietenii din alte localități, dormi în corturi și te implici în multe activități”, povestește tânărul.

Pentru Nicolae, scoutismul este între hobby și stil de viață. Tânărul povestește că „cu cât mai mare scout ești, cu atât responsabilitatea e mai mare”. Dacă la început cercetașul era printre cei mai mici și nu avea vreo grijă, astăzi el e printre cei care își asumă responsabilități importante.

„Cel mai dificil e să asiguri aprovizionarea cu apă, după care grija de corturi, de cei mai mici. Până la urmă, asta e menirea scoutismului – de a se responsabiliza”, menționează Nicolae.

Scoutismul – popular în rândurile bibliotecarilor și profesorilor: „Am avut impresia că e o sectă”

Tatiana Popazu este bibliotecară în satul Hârtop, raionul Taraclia. A cunoscut-o pe Nadejda Dobândă la o nuntă unde erau mulți copii gălăgioși. Tatiana își amintește că Nadejda i-a adunat și imediat vocile lor s-au redus. Curioasă, Tatiana a încercat să afle care-i secretul, astfel Nadejda i-a povestit despre jocuri, activități interactive și, nu în ultimul rând, despre scoutism.

În 2009, când a mers la primul campament, Tatiana avuse impresia „că e o sectă”. Cu timpul a cunoscut lumea scouților și a realizat cât de minunat e acest mod de viață pentru evoluția copiilor. De atunci au trecut 10 ani și femeia are grupul său de scouți multilingvi – „Cimbrișor”.

Dorința de a-și crea propriul grup de cercetași i-a apărut atunci când a realizat că nu își poate permite să-și ducă cei 4 copii la tabără.

„În 2009, când au început să se deschidă taberele la Vadul lui Vodă, erau foarte scumpe și îmi plângea inima că nu câștig atâția bani ca să-mi duc copiii la tabără. Mi-am spus că trebuie să fac ceva, ca să-mi dezvolt copiii”, spune scoutista.

Astfel, împreună cu soțul, Tatiana a adunat 16 copii și au organizat prima tabără de cercetași. Mare i-a fost fericirea când, în 2015, a aflat că fiica sa va pleca în Japonia, la jamboreea scouților.

„Îmi place să educ copiii prin fapte, nu prin vorbe. Vreau ca ei să fie prietenoși, nu mofturoși sau alintați, iar aici nu ai când să te alinți. Chiar de ești alintat, oricum îți vine rândul să-ți speli farfuria, să pui pe foc, să aduci lemne sau apă. Nu ai când fi alintat. Părinții văd schimbări după ce copiii lor fac scoutism – ei devin mai deschiși, își fac mulți prieteni”, relatează femeia cu duioșie.

Tatiana spune că cei care organizează activități de scoutism sunt cadrele didactice. „Din sărăcia pe care o avem, facem ceva frumos pentru copii”, punctează Tatiana.

„Veseli, buni, prietenoși, mândri și mărinimoși. Și la greu, și la ușor, înainte „Cimbrișor”!”

La fel ca și Tatiana, Mădălina Volentir este din Hârtop. Ea povestește cu mândrie că, de 5 ani, face parte din grupul „Cimbrișor”. Când avea 10 ani, a participat pentru prima dată la Jamboreea Națională, împreună cu mătușile sale, și ele cercetașe.

„Eram foarte emoționată. Erau tare mulți oameni și asta mi-a plăcut enorm. În anul următor, mi-am propus să devin scout, fiind pasionată de un asemenea mod de odihnă. Cu timpul, m-am consacrat și am devenit scout adevărat”, povestește cu entuziasm Mădălina.

Tânăra spune că pentru a deveni scout trebuie să treci un ritual. E important să te implici în activități de voluntariat, după care trebuie să participi la 3-4 campamente de scouți pe parcursul cărora înveți cum să pui corect cortul, să alegi corect locul, cum să aprinzi focul ș.a. Ulterior, îți alegi un mentor – un scout experimentat. În continuare – depui jurământul scoutului. Dacă ai depus acest jurământ, te obligi să respecți regulile scoutismului. Următoarea etapă e testul de cunoștințe. Ca să-l susții, trebuie să cunoști evoluția scoutismului și neapărat trebuie să știi care e semnul scoutului, semnificația lui – „degetul mare peste degetul mic reprezintă că cel mai mare are grijă de cel mai mic, iar cel mic îl respectă pe cel mare”, povestește Mădălina arătând semnul.

Cercetașa spune că viața de scout a responsabilizat-o, deoarece scouții stabiliesc în fiecare zi o persoană de serviciu care are grijă de tabără pentru o zi, iar până la sfârșitul campamentului, fiecare scout este cel puțin o dată de serviciu. Persoana stabilită din timp se trezește mai devreme, aprinde focul, pregătește micul dejun și îi trezește pe ceilalți.

„Toată lumea se trezește cu o melodie de bună dimineața care îți transmite emoții pe toată ziua. După ce ne trezim, mergem la gimnastică, luăm micul dejun. Pe parcursul zilei, avem diferite activități și jocuri”, spune tânăra.

40 de milioane de scouți

Asociația Națională a Scouților din Moldova (ANSM) a fost fondată în 1993, iar din 1997 a fost acceptată în cadrul Mișcării Mondiale Scout. În prezent, ANSM activează în 7 mari filiale: Bălți, Cahul, Camenca, Chișinău, Orhei, Nisporeni și Ștefan Vodă.

Ziua Mondială a Scoutismului e marcată la 22 februarie, când e și ziua de naștere a fondatorului Mișcării Scout, Robert Baden-Powell, lord englez, militar de carieră. Lansarea acestui program a avut loc în vara anului 1907, când Baden-Powell a pornit spre insula Brownsea, sudul Angliei, cu un grup de 20 de copii. În 1913, a fost organizată prima tabără internațională, la Birmingham, Marea Britanie, la care au participat peste 30 000 de tineri din toată lumea.

În prezent, Organizația Mondială a Mișcării Scout (OMMS) include 162 de organizații naționale într-o rețea de peste 40 de milioane de membri, în care 7 milioane sunt voluntari adulți care susțin activitățile locale.