Satul cu un singur nou-născut
Anul trecut au murit trei oameni şi PARAJUMPERS JAKKE KVINNER nu s-a mai născut niciunul. În acest an Lidovca are cu ce se bucura – s-a născut primul copil în ultimii doi ani. Fără un punct medical, o şcoală primară sau un magazin, satul Lidovca din raionul Ungheni este părăsit de familiile tinere şi riscă să devină loc gol pe harta Moldovei. Doar 81 de locuitori au mai rămas aici, dintre care numai 15 sunt copii.
Amplasat în jurul unui iaz, la o distanţă apreciabilă de traseul Ungheni-Chişinău, între două dealuri, satul Lidovca riscă să dispară de pe harta Moldovei. La intrarea în sat, te întâmpină câteva case vechi şi singuratice. Abia la a treia casă, doi bătrâni, înconjuraţi de păsări şi raţe, stau aşezaţi pe un pat afară. Spun că de ani buni nu vine nimeni pe la ei şi nici nu au mai ieşit nicăieri din sat. Pentru o pâine, PARAJUMPERS JAKKE MENN un bătrân trebuie să meargă de jos vreo opt kilometri dus-întors şi să petreacă pe drum vreo jumătate de zi. E peste puterile lor.
Audio
Cu căruţa – la şcoală
Copiii din Lidovca merg la gimnaziul din satul Alexeevca, aflat la o distanţă de patru kilometri. Ei spun că timp de o oră şi jumătate ajung la şcoală, dacă merg pe jos. Rar se întâmplă să mai întâlnească pe drum pe cineva cu maşina sau cu căruţa. Iarna cea mai mare salvare pentru ei este sania, trasă de cal.
Cei doi copii ai familiei Şchircă, mutată anul acesta în Lidovca, se trezesc la şase dimineaţa pentru a reuşi să ajungă la şcoală odată cu sunetul clopoţelului. Valeriu şi Alina sunt în clasa a şasea şi spun că nu întârzie la ore. Loredana, o fetiţă în clasa a doua, a trăit clipe stresante în drum spre şcoală. Ronţăind un măr de soi tomnatic, ea îşi aminteşte de iarna trecută: „Mă duceam cu căruţa, cu calul la şcoală”. Acum ea spune că nu a îngheţat niciodată pe drum şi că i-a plăcut de fapt acest sezon.
Părinţii copiilor din Lidovca cred că nu pot schimba nimic. Anatolie Şchircă îşi aminteşte că şi el a mers la şcoala din satul vecin, deoarece aici, în satul lor, se făceau doar clasele primare. „Atunci era şcoală-internat, nu veneam acasă, decât sâmbăta. Dar cred că e mai bine când copiii sunt acasă, în familie, seara”.
30 de ani fără şcoală
Şcoala primară din sat a dispărut demult, prin anii 80, zice Elisaveta Şchircă, care are un băiat în clasa a noua la gimnaziul din Alexeevca. Femeia este de părere că aceşti copii ar trebui alimentaţi la şcoală, pentru că fac acest drum în fiecare zi. „Când a fost ales, primarul nostru a promis că va organiza transport, apoi a spus că va face internat, dar este prea scump. Măcar să-i hrănească. Anul trecut i-au hrănit o săptămână şi gata”, spune femeia, supărată de promisiunile primarului.
Directoarea gimnaziului din Alexeevca, Lilia Lapteacru, cunoaşte situaţia copiilor din Lidovca şi afirmă că s-a discutat de mai multe ori despre închirierea unui transport de către primărie, însă resursele financiare nu sunt suficiente pentru realizarea acestui obiectiv. „Copiii nu au absenţe şi întârzieri, frecventează regulat şcoala. Clar că iarna, când zăpada este mare sau viscoleşte, noi înţelegem că ei nu pot să ajungă. Directoarea mai spune că cei din clasele primare şi cei care provin din familiile social vulnerabile sunt hrăniţi la şcoală. „Însă ni s-a impus o limită, nu putem să-i hrănim pe toţi”.
Opinia expertuluiBoris Gâlca, Reprezentant Adjunct UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie, expert în demografie: Asistăm la un proces de depopulare rurală masivă în R. Moldova. Semnalam anterior, după anumite studii, că ţara pierde anual cca 8,000 persoane, echivalentul cu populaţia a 5-6 sate. Provocările demografice în context sunt dramatice: Scăderea populaţiei, Îmbătrânirea demografică, Distribuţia non-uniformă urban-rural, Lipsa atractivităţii în timp pentru a se stabili cu traiul în zona rurală şi într-adevăr Dispariţia localităţilor de pe hartă. R. Moldova înregistrează una dintre cele mai evidente scăderi ale populaţiei rurale. Efectele vor fi foarte curând vizibile atât în sectorul privat şi cel public: micşorarea pieţei interne, dezechilibre pe piaţa muncii, creşterea presiunii pe sistemul de asigurări sociale, limitarea serviciilor în sistemul de sănătate publică, diminuarea accesului la sistemul de învăţământ primar şi gimnazial în zona de referinţă /localitatea de origine. Sunt necesare intervenţii urgente concentrate pe sporirea atractivităţii localităţilor rurale: dezvoltarea infrastructurii, comunicaţiilor, amplasarea strategică a noilor întreprinderi şi direcţionarea investiţiilor în zonele rurale, încurajarea fiscală pe termen lung (15-25 ani şi poate chiar 50 ani) a investiţiilor parvenite prin remitenţe pentru business-ul mic şi mijlociu anume în localităţile săteşti şi punerea în funcţiune a politicilor demografice cu conţinut economic, nu ca conţinut de protecţie socială destul de limitată. Este ştiut că evoluţiile demografice în R. Moldova au ca principalul cauze economice (emigraţia, natalitatea scăzută, migraţia rural-urban). Politicile ce stimulează dezvoltarea regională generează schimbări şi atractivităţi pozitive, contribuind la eliminarea cauzelor care generează tendinţele demografice nefavorabile şi respectiv depopularea zonelor rurale. |
La magazin în alt sat
Doar câteva familii tinere au mai rămas în sat. Anul trecut au fost 89 de locuitori, însă au rămas doar 81, afirmă asistenta medicală din Lidovca, Olesea Gheaţă. „Chiar anul trecut o familie a plecat definitiv din sat, împreună cu copiii”. Tot anul trecut, trei persoane au decedat în localitate. Abia anul acesta, satul s-a înnoit cu un locuitor, o fetiţă. Pentru tineri este foarte greu să locuiască aici, spune Olesea Gheaţă. „În sat nu-i magazin, nu-i punct medical, şcoală şi toţi fug de aşa condiţii”. Din cauza numărului mic de locuitori, şi ei i-a fost micşorat salariul.
Cu toate că oamenii din sat nu vor să creadă în „mântuirea” satului, ei nu se mai aşteaptă la nimic bun. „La noi nu ai de la cine împrumuta un boţ de sare. Trebuie să aştepţi până merge cineva la Alexeevca sau Nicolaevca la magazin. Atunci ne adunăm mai mulţi, sriem totul pe o listă, luăm o căruţă şi ne ducem la cumpărături”, povesteşte Elisaveta Şchircă. Ca să se descurce cu mâncarea, ei coc pâine acasă, cresc păsări şi animale, strâng lemne din pădure, pe care apoi le vând. Anatolie Şchircă zice că aşa are de gând să-şi îmbrace copiii de iarnă. „O să vând lemne şi o să iau cărbuni. Am strâns nişte nuci şi m-oi duce să le vând, ca să le cumpăr încălţăminte de iarnă”.
Spre „satul din deal”
Cei rămaşi în Lidovca speră că ar putea veni noi locuitori, să se stabilească cu traiul aici. Casele vechi au fost vândute cu 1000 de dolari, însă proprietarii vin aici doar ca să se odihnească. Sătenii nici nu se întâlnesc prea des, deoarece este mare distanţa între case. Doar când merg pe deal să muncească sau când pleacă la cumpărături – se mai văd unul cu altul. Astăzi, Anatolie şi Elisaveta Şchircă au mers pe deal, să strângă seminţe de floarea soarelui, rămase în urma maşinii. Cu mâinile negre, trudite, Anatolie zice că el trebuie să ridice copiii, aşa cum au făcut părinţii lui. Are speranţă că se va descurca cu cei trei copii, doar să găsească de muncă. Recunoaşte că nu a participat la referendumul din cinci septembrie fiindcă nu a ştiut ce-i asta. Elisaveta confirmă spusele cumnatului său şi zice: „Nu ne-o lămurit nimeni şi nici nu ne-am dus”.
Copiii familiei, Valeriu şi Alina, stau cuminţi pe scaun şi asculă părinţii. Ei spun că nu au nici cu cine se juca. „Doar Loredana mai vine pe la noi şi un băieţel în clasa întâia. Este şi un băiat mai mare, de clasa a noua, care uneori se joacă cu noi”. Anatolie îşi doreşte ca măcar drumul să fie curăţit iarna, să nu meragă copiii spre satul vecin prin zăpadă până la brâu. Întrebaţi dacă ambulanţa a ajuns vreodată pe aici, oamenii zic că da, însă au aşteptat vreo două ore. Bătrâna, sprijinindu-se în două cârje, îmi spune să transmit celor de la Chişinău că vrea să o mai viziteze cineva din când în când, înainte de a ajunge la satul din deal, adică cimitirul, şi el pustiu.
Natalia Dabija
