Şase ani într-o casă arsă

I-a ars casa în urma unui incendiu, dar nu are unde se duce. Doarme pe un pat improvizat şi visează în fiecare noapte casa pe care şi-a construit-o, cea din care au rămas doar pereţii. În tot acest timp, luptă să i se achite daunele produse, însă deocamdată fără succes.

În aprilie 2012, RdG a relatat cazul unui bărbat din Străşeni căruia i-a ars, practic în întregime, locuinţa. Aceasta s-a întâmplat încă în 2007. Deşi au trecut şase ani, situaţia nu s-a schimbat cu nimic. Vinovatul nu a fost tras la răspundere, procesul de judecată se lungeşte pe cât e posibil, iar bărbatul continuă să trăiască în condiţii inumane.

A dat foc la gunoi, dar a ars casa

Ion Barac, la 73 de ani, a ajuns să trăiască într-o casă fără uşi, în mare parte fără acoperiş, dormind pe un pat improvizat, iar iarna umplând sticle cu apă caldă ca să se poată încălzi. Acum şase ani, bărbatului i-a ars casa. “Totul a început de la o scânteie”, povestea moş Ion când ne-am văzut prima oară. Atunci încă spera că situaţia se va schimba de la o zi la alta. Astăzi însă simte că speranţele îl părăsesc pe zi ce trece. Tot ce-şi doreşte, e să-şi poată duce bătrâneţile în linişte în casa pe care şi-a construit-o şi pentru care a muncit o viaţă întreagă. Înţelege totuşi că locuinţa sa nu mai poate fi renovată, iar ca să-şi poată construi o altă casă, are nevoie de bani.

Totul a pornit de la o scânteie adusă de vânt de la vecinii care au dat foc la gunoi. În vecinătate, de partea dreaptă a gospodăriei sale, se află magazinul “Andrieş Granaci”, care-i aparţine chiar vecinei, Maria Granaci. La începutul lunii iulie 2007, aceasta a convenit cu o cunoscută să-i cureţe grădina, să taie buruienile de pe teritoriul magazinului şi să le lase să se usuce, ca mai apoi să le dea foc. Galina Mărgineanu, femeia angajată pentru acest lucru, a făcut întocmai precum i s-a spus. După ce a strâns “două grămezi de gunoi de pe teritoriu”, spune Galina, le-a dat foc şi s-a dus în faţa magazinului, pentru a aduna hârtiile de acolo.

Când a revenit, adică peste 10-15 minute, a văzut gardul lui Ion Barac în flăcări, inclusiv paiele care erau clădite în apropiere. Aceasta a anunţat-o imediat pe Maria Granaci, care s-a dus împreună cu vânzătoarele să stingă focul. Au sărit în ajutor şi vecinii. Au venit şi pompierii, însă n-au putut salva decât pereţii casei. “Timp de trei ore, a ars totul. Bine că pereţii au rămas. Vecinii şi-au schimbat acoperişul şi au aruncat ardezia veche, iar eu am luat-o şi am pus-o la mine. Am mai pus şi ceva stuh. Tot ei mi-au dat o uşă, o fereastră şi mi-am făcut aşa… să am unde înnopta”, spune moş Ion.

Adună tot ce aruncă vecinii

În timpul incendiului, Ion Barac nu era acasă, îşi dusese căpriţele să pască. La întoarcere însă priveliştea l-a şocat. Gospodăria omului a ars complet şi i-a fost cauzată o daună materială în sumă de 349.862 de lei. Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 16.08.2007, sub influenţa focului, scândurile şi leaţurile din lemn s-au carbonizat, foile de ardezie au fost distruse. Au fost distruse de temperatura înaltă cauzată de procesul de ardere şi sticlele de la geam şi de la uşă. Geamurile verandei au suferit o distrugere termică totală, ca şi toate celelalte lucruri aflate în verandă. Podul din lut pe o mare suprafaţă a căzut, grinzile s-au carbonizat. De asemenea, a fost distrus acoperişul de pe întreaga suprafaţă a casei şi afectat acoperişul bucătăriei.

Unul dintre factorii care au dus la răspândirea focului a fost arderea deşeurilor de la magazin fără supraveghere, cu capacitate termică sporită. Al doilea factor a fost prezenţa materialelor uşor inflamabile şi, în final, viteza mare a vântului, care a sporit răspândirea rapidă a focului. Bărbatul nici astăzi nu şi-a revenit. El nu vrea să renunţe la locuinţa sa, pe care a construit-o cu propriile puteri. Moş Ion mai vrea să creadă că-şi va putea reconstrui casa, în timp ce fiica lui e conştientă că acest lucru este imposibil. Bărbatul însă nu poate renunţa la gospodăria în care a depus nu doar muncă fizică, ci şi suflet şi unde şi-a petrecut practic toată viaţa. În prezent, bărbatul locuieşte în condiţii greu de imaginat.

După nenorocire, Ion Barac adună tot ce poate. Nu aruncă nimic de teamă că nu va avea lucrul dat atunci când va fi nevoie de el. “Vecinii aruncă, iar eu strâng. Adun totul la mine. Unele lucruri le mai pun pe foc iarna, ca să nu îngheţ”, spune bărbatul. Mărturiseşte că, pe timp de ploaie, e nevoit să pună cratiţe ca să nu-i plouă direct pe podea, adică ceea ce a rămas din ea. Pe timp de iarnă îşi umple sticlele cu apă caldă şi le aşază în pat ca să se poată încălzi. Îl mai încălzeşte pisica, cea care-i este alături indiferent de anotimpul de afară sau de condiţiile din casă. Alte câteva pisici şi câini şi-au făcut loc în grămada de lucruri pe care moş Ion le adună. “Vecinii aruncă ceea ce nu le trebuie, iar eu le adun. Cine ştie, poate mi-or trebui vreodată”, explică bărbatul.

„Mi-o tras o bleandă şi m-o alungat acasă”

Ca să-şi poată construi o altă casă, e nevoie de bani, bani pe care nu-i deţine, iar vinovatul de izbucnirea incendiului încă nu i-a achitat nici un bănuţ pentru prejudiciul cauzat. Ion Barac s-a adresat în judecată. Procesul însă continuă şi astăzi. Maria Granaci, proprietara magazinului, cea care a angajat-o pe Galina Mărgineanu să facă ordine în curte, neagă faptul că ar fi vinovată de cele întâmplate. Ea a acţionat în judecată împotriva Galinei Mărgineanu, pentru că aceasta ar fi dat foc la gunoi şi, respectiv, ea să achite despăgubirea. Galina mărturiseşte că, pe parcursul acestor ani, a avut mai multe neînţelegeri cu Maria Granaci. “Eu am făcut întocmai ce mi s-a spus. N-am făcut nimic din capul meu. Am făcut curat. Am lăsat frunzele să se usuce, apoi le-am dat foc”, relatează Galina Mărgineanu.

Femeia spune că a participat şi ea la stingerea focului, dar Maria Granaci ar fi alungat-o acasă. “Ea mi-o tras o bleandă şi m-o alungat acasă: Du-te, fa, acasă. Ce stai tu aici?”, îşi aminteşte Galina. De îndată ce a ajuns acasă, a venit şi poliţia, care a dus-o iarăşi la faţa locului. Ulterior, femeia a fost martor în proces, indicând şi faptul că Maria Granaci, în timpul izbucnirii incendiului, era la magazin, adică pe teritoriul dat. Proprietara magazinului însă îi interzisese să spună acest lucru poliţiei. “A început să strige la mine – de ce am spus totul cum a fost? Mi-a zis să nu mă mai duc la judecată, şi cine o să mă întrebe – să nu spun că ea era acolo. I-am răspuns că nu pot spune minciuni”, declară Galina.

Cine este vinovatul?

Familia Barac a reuşit să obţină ca despăgubire două loturi de pământ, cu care însă nu are ce face, din moment ce există multe loturi părăsite şi oamenii nu sunt interesaţi să le cumpere. “Când ni le-au dat, s-au pus preţuri de stat, care-s cam ridicate, şi nimeni n-o să le cumpere cu aceşti bani. Am făcut şi licitaţie pentru aceste pământuri, dar nimeni nu este interesat. În plus, trebuie să includem bani şi pentru evaluarea celor două loturi. Deci, într-un final, tot noi suntem cei care trebuie să scoatem bani din buzunar”, explică bărbatul, care adaugă că nu a obţinut nici un bănuţ cash. Mai mult, după cum evoluează lucrurile, Ion Barac a ajuns la concluzia că nici nu va obţine ceva.

După ce Maria Granaci a înaintat acţiune în judecată împotriva Galinei Mărgineanu (ea fiind cea care a dat foc la gunoi şi, deci, vinovată de incendiu, potrivit lui Granaci), instanţa a decis încasarea de la Galina Mărgineanu a prejudiciului material în sumă de 435.462 de lei şi taxa în beneficiul statului în sumă de 13.063 de lei 86 de bani. Galina Mărgineanu, la rândul său, susţine că a fost anunţată doar despre hotărârea instanţei de judecată. Potrivit femeii, ea n-a fost înştiinţată că a fost dată în judecată şi, respectiv, nici n-a putut să se prezinte în instanţă. Nici familia Barac nu înţelege cum de se face vinovat oricine de acest incendiu, numai nu “cel care într-adevăr este vinovat”. Totuşi, bărbatul spune că va lupta în continuare, sperând că, într-o zi, şi lui i se va face dreptate.