SALVAREA NISTRULUI o problemă de securitate naţională şi regională
Fluviul Nistru asigură gratis cu apă potabilă circa opt milioane de cetăţeni ucraineni şi moldoveni, întreţinând viaţa şi echilibrul ecologic pe un teritoriu de peste 72 de mii de km pătraţi. Metaforic vorbind, Nistrul e o fântână orizontală de 1362 de km, care îşi poartă apele din munţii Carpaţi până la Marea Neagră. Deşi bogăţiile naturale şi spirituale din ţinuturile străbătute de Nistru au contribuit enorm ca zonele riverane să se dezvolte, iar comunităţile locale să prospere, nu putem spune că unul dintre cele mai frumoase fluvii din Europa a fost preţuit la justa valoare şi că a fost apărat de proiecte grandomane, antiecologice şi distructive.
În perioada de ocupaţie sovietică, atât în Ucraina apuseană, cât şi în RSSM, în bazinul hidrografic al Nistrului au fost construite o sumedenie de întreprinderi gigantomane, care au afectat grav calitatea apei, ihtiofauna, biodiversitatea şi debitul natural al fluviului.
Cea mai distrugătoare lovitură asupra Nistrului a fost aplicată de proiectul energetic din anii ‘80 ai secolului trecut, când s-au construit barajele de la Novodnestrovsk şi, mai apoi, Nahoreny, plus uriaşul lac artificial de acumulare prin pompaj de pe platoul situat în apropiere de frontiera ucraineană cu R. Moldova.
* * *
Pare de necrezut, dar ca să producă energie la capacitatea prevăzută, proiectul tehnic elaborat la Moscova avea nevoie de mai multă apă decât putea să adune Nistrul timp de un an. În consecinţă, în anul 1981, după darea în exploatare a barajului de la Novodnestrovsk în prima fază, debitul natural a scăzut catastrofal, lăsând prizele de apă ale Chişinăului şi Odessei în afara liniei critice. Zeci de mii de nistreni şi ecologişti, de la Lvov, Ternopol, Ivano-Francovsk, Soroca, Râbniţa, Chişinău, Tiraspol, Odessa, au protestat în anii ‘87-89 şi au cerut lui Gorbaciov şi Râjcov să stopeze proiectul energetic care distrugea Nistrul şi lipsea de apa potabilă milioane de oameni. Savanţii oneşti de la centru au adus conducerii Uniunii Sovietice suficiente argumente că Nistrul nu are atâta apă cât va cere complexul energetic de la Novodnestrovsk, iar a construi mai multe baraje pentru a acumula cantitatea necesară de apă echivalează cu dispariţia fluviului şi cu transformarea lui într-un lanţ de lacuri şi cascade care se vor înnămoli şi vor provoca un dezastru ecologic în regiune. Atunci, Moscova a reacţionat şi a făcut un pas înapoi: finanţarea a încetat şi proiectul a fost conservat. Apoi imperiul sovietic s-a prăbuşit, iar ecologiştii moldoveni şi ucraineni au considerat că nimeni şi niciodată nu va mai reanima un proiect falimentar, care ştergea Nistrul de pe hărţile lumii.
* * *
…Dar prostia şi lăcomia omenească par inepuizabile, indiferent de timpuri şi regimuri. După aproape patru decenii de la construcţia barajului de la Novodnestrovsk, Nistrul a suportat pierderi uriaşe fără să provoace mari îngrijorări la Kiev sau Chişinău. În aval de Naslavcea, pe o distanţă de aproape 700 de km, debitul fluviului s-a înjumătăţit, iar ecosistemele nistrene au degradat până la faza inadmisibilă, când îşi pierd capacitatea naturală de purificare a cursului de apă şi de păstrare a biodiversităţii. Procesul eutrofizării, caracteristic mlaştinilor şi zonelor umede, a cuprins întreaga albie a fluviului, de la izvoare până la liman. Pe timpuri, Nistrul aducea anual pe teritoriul R. Moldova 10-11 km cubi de apă şi două viituri în primăvară şi toamnă, în prezent, cu mare greu se adună 5-6 km cubi, fără nici o viitură.
Starea actuală a Nistrului e una foarte apropiată de o catastrofă ecologică. Vocile răzleţe şi singulare ale ecologiştilor au răsunat în pustiu, fără să neliniştească autorităţile şi comunităţile riverane. În loc să se facă demersuri insistente din partea Chişinăului şi Kievului către Uniunea Europeană de a susţine financiar şi cu experţi internaţionali elaborarea unui studiu complex de refacere ecologică a Nistrului şi de administrare bazinieră, în comun, observăm tendinţe deosebit de periculoase, când un grup foarte restrâns de oligarhi ucraineni încearcă să stoarcă profituri uriaşe, private, prin distrugerea definitivă a fluviului, prin construirea a şase baraje noi, hidroenergetice, de lângă Hotin şi până la Halici. Dincolo de încălcarea brutală a legislaţiei ucrainene (barajele ar urma să fie ridicate în arealul a patru Parcuri Naţionale), oligarhii din statul vecin, pentru a evita un conflict internaţional, fac presiuni din umbră asupra conducerii R. Moldova de a semna necondiţionat Acordul de funcţionare a complexului hidroelectric nistrean, un acord prin care moldovenii ar fi nevoiţi să concesioneze pe mulţi ani înainte drepturile asupra barajului de la Naslavcea, a lacului de acumulare şi a terenurilor adiacente. În plus, autorităţile moldovene nu stabilesc clar în proiectul de Acord monitorizarea în comun a volumului de apă (150-270 m cubi/secundă), care va intra neîntrerupt pe teritoriul R. Moldova. Ele nu fac nici o referinţă la responsabilităţile concrete în caz de reducere forţată a cantităţii de apă şi nu spun care vor fi despăgubirile pentru prejudiciile aduse Nistrului din cauza lipsei de apă necesară pentru menţinerea fluviului pe teritoriul moldovenesc. Mai mult decât ciudat pare faptul că R. Moldova nu cere în proiectul de Acord, evaluarea internaţională a impactului de mediu asupra Nistrului pentru cele şase baraje noi şi nu solicită o dezbatere publică moldo-ucraineană-europeană a modului de administrare şi de funcţionare a Complexului hidroelectric nistrean.
* * *
De una singură, conducerea R. Moldova nu va reuşi să aibă un Acord bilateral favorabil Nistrului şi să convingă oligarhii ucraineni să renunţe la proiectul criminal de a construi cele şase baraje noi. Conducerea R. Moldova are nevoie de ajutorul instituţiilor europene, de solidaritatea comunităţilor riverane şi de un front comun al ecologiştilor ucraineni şi moldoveni. Doar transformând problema protejării ecologice a Nistrului în una regională, europeană şi globală, avem şanse să potolim lăcomia dezgustătoare a clanurilor mafiote de a distruge râul care asigură cu apă potabilă peste opt milioane de oameni din Ucraina şi R. Moldova. Este mai mult decât evident că degradarea sau secarea acestei fântâni orizontale, ar genera o catastrofă umanitară continentală greu de imaginat, care ar arunca pe drumuri milioane de cetăţeni moldoveni şi ucraineni.
Anul 2019 va fi un an al bătăliilor cumplite pentru salvarea Nistrului, pentru salvarea noastră. Nu fi indiferent! Vocea ta contează cel mai mult pentru ca apa noastră cea de toate zilele să fie veşnică împreună cu cel care ne-o aduce de milenii – Nistrul nostru cel scump şi drag.
* * *
P.S.: La cererile insistente şi presiunile neîntrerupte din partea ecologiştilor din R. Moldova şi Ucraina, a instituţiilor europene şi mondiale, pe durata anului 2018 a fost creată şi a început să funcţioneze Comisia moldo-ucraineană privind utilizarea stabilă şi protecţia bazinului râului Nistru. Se creează pentru prima dată, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, premise în favoarea administrării în comun, conform standardelor europene, a bazinului hidrografic al Nistrului de la izvoare până la liman. Cel mai important pas în anul 2019, pe care ar trebui să-l facă ecologiştii şi Comisia, ţine de a convinge Kievul să renunţe oficial la construcţia celor şase baraje pe Nistru şi să garanteze prin lege un volum neîntrerupt de apă, la intrare pe teritoriul R. Moldova, de 150-270 de metri cubi pe secundă. Atingerea acestor două obiective de bază ar fi posibile doar prin mobilizarea generală a tuturor locuitorilor din bazinul hidrografic al Nistrului (peste opt milioane de nistreni) şi a ecologiştilor din R. Moldova, Ucraina şi Europa. Să fim cu ochii pe Nistru şi în anul 2019! Implică-te!
Alecu RENIŢĂ
