Reveniţi acasă de la casa de copii
În ultimul timp, copiii care au părinţi, dar stau la orfelinatul din Cupcui, Leova, încearcă să se reunească cu părinţii. Ei sunt ajutaţi de asistenţi sociali şi de organizaţii neguvernamentale. Am vizitat un sat în care au revenit acasă 5 copii, cu ajutorul organizaţiei „Copil, Comunitate, Familie” (CCF) şi cu suportul organizaţiei britanice „Hope and Homes for Children”. Familiile lor, deşi au fost susţinute şi pregătite să îşi reprimească copiii, trec încă prin perioade dificile. Nu prezentăm numele satului, pentru a nu expune identitatea copiilor, care au trecut şi aşa prin multe stresuri.
„Mai bine rămânea la casa de copii…”
Satul, doar din câteva zeci de gospodării, pare rupt de lume. Opresc în faţa unei case de lut, acoperită cu stuf, împrejmuită de un gard din plasă. Acolo locuieşte Inga, o fetiţă întoarsă de curând de la Cupcui. În curte văd o femeie care lipea prispa cu lut, era mama copilei, iar în apropiere, Inga spăla nişte haine într-o albie veche. Intru în curte fără să mai deschid poarta, fiindcă aceasta lipsea. O întreb pe mamă despre cum e viaţa după reîntoarcerea fiicei ei acasă. Femeia, cu mâinile pline de lut, zice că, practic, i s-a spus că orfelinatul se va închide, şi copiii care nu vor fi luaţi acasă vor fi daţi spre adopţie altor familii. Femeia afirmă că nu are condiţiile necesare pentru a întreţine copilul, nici măcar lumină nu are în casă. De la organizaţia CCF Moldova a primit ca ajutor nişte foi de ardezie, var, plasă pentru gard şi o poartă care este undeva prin sat, însă aceasta nu e suficient.
Inga, o fată sfioasă, spune că se simţea mai bine la Cupcui, deoarece acolo era ajutată să-şi facă temele, iar aici nu are cine. Şi condiţiile de trai erau mai bune. La centrul de zi, deschis recent, şi creat special pentru copiii din familii vulnerabile, nu poate merge, căci la amiază trebuie să vină acasă pentru a hrăni orătăniile de prin curte, deoarece mama ei pleacă să muncească prin sat.
„Era bine acolo, dar vrem acasă”
Alexandru, elev în clasa a noua, era cu nişte amici în drum. Când am intrat în vorbă cu el, s-a străduit să îmi răspundă la toate întrebările, cât mai corect. Zice că a revenit şi el de la internat. Aici, la şcoală, colegii de clasă au fost binevoitori cu el. Mai lipseşte de la lecţii, iar atunci când merge la şcoală trece şi pe la centru, unde se simte bine. Acolo îşi pregăteşte temele pe acasă, iar coordonatoarea centrului le organizează activităţi interesante, au sădit chiar şi flori. Lui Alexandru îi place istoria, dar nu e sigur că după absolvirea şcolii va alege o profesie legată de această ştiinţă. Mama sa e la serviciu, şi Alexandru spune că se întoarce târziu.
Ilie, elev în clasa a opta, venea împreună cu mama sa de la magazin. Ambii erau foarte binevoitori şi voioşi. La întrebarea dacă e bucuros că a revenit acasă de la internat, Ilie a răspuns afirmativ. „Era bine când era la internat, dar e mai bine că acum a venit acasă”, spune mama băiatului. Ilie face parte dintr-o familie numeroasă, mai are 2 fraţi şi 3 surori, posibilităţile materiale ale familiei sunt reduse, de aceea îi place să meargă la centrul de zi, pentru că acolo sunt calculatoare conectate la Internet, cărţi interesante, pe care părinţii nu au posibilitatea să i le ofere.
„Fiecare părinte este obligat să îşi crească copilul”
Am întrebat-o pe Lorina Ghiţu, coordonator proiecte la CCF Moldova, cât sunt de pregătite familiile să îşi primească copiii, mai ales cele în care se consumă alcool sau au loc cazuri de violenţă.
„Doar un procent foarte mic dintre copiii din internate sunt orfani, mulţi dintre ei au ambii părinţi sau numai un părinte. Din păcate, foarte mulţi primari, directori de şcoală, ca să rezolve problema în cel mai simplu mod, atunci când un copil absentează, sau familia sa nu îl îngrijeşte, luau copilul din familie şi îl trimiteau la internat. Fiecare copil are dreptul la familie; din moment ce are mamă şi tată acasă, nu e corect ca el să fie rupt de familie şi plasat într-un internat. Dacă în familie este violenţă, trebuie trasă la răspundere persoana care agresează verbal şi fizic, nu copilul,” explică ea.
Lorina Guţu mai spune că, fiind ţinuţi la şcoala internat, aceşti copii cresc fără să aibă deprinderi elementare de viaţă. „Când absolvesc şcoala, ei nu se pot integra în societate, fiindcă nu au abilităţi elementare de viaţă. Au fost deprinşi la internat să li se pună în faţă şi să li se ia. Cel mai corect este să se lucreze cu familia care încearcă să renunţe la copii, noi am mers în aceste familii cel puţin o dată la două săptămâni, începând din luna ianuarie a acestui an, pentru a le spune că sunt responsabili să-i hrănească, să ştie ce note a luat copilul la şcoală. În lucrul cu familia suntem ajutaţi de către asistentul social de la primărie, de o echipă mobilă de la asistenţa socială raională, chiar şi de poliţistul de sector. Nu am avut cazuri ca părinţii să nu reacţioneze. Familiile au încredere în noi, înţeleg că toţi aceşti oameni vor să le ofere ajutor”.
Irina Gotişan, Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism
