„Refuz ca băiatul meu să fie adus acasă”

Curtea şcolii primare din satul Colibaşi e situată pe malul râului Prut, iar pe celălalt mal se află Uniunea Europeană. Copiii privesc cu jind la celălalt mal de pe băncile şcolii, iar pentru unii dintre ei Uniunea Europeană, mai exact Italia, este destinaţia finală. Ei îşi urmează visul singuri, în taină, trecând ilegal hotarele, după care se predau autorităţilor italiene.

Vizavi de şcoală se află Primăria, o clădire îngrijită, ca toate uliţele şi casele din localitate, de altfel. Acum, Primăria Colibaşi primeşte apeluri insistente de la Primăria Padova. Nu e vorba de un schimb cultural, ci de minorii din acest sat care ajung în grija autorităţilor padovene.

Colibaşii, un sat din sudul Moldovei, cu vreo 6000 de locuitori, era cândva faimos pentru dansatorii săi talentaţi, astăzi însă, e cunoscut datorită migranţilor minori care au descoperit o schemă isteaţă de a ajunge în Italia. Plecările minorilor au început mai demult, povesteşte primarul Ion Dolganiuc, doar că în vara trecută, prin luna august, au fost sesizaţi de autorităţile italiene despre numărul mare de copii din acest sat care se află în oraşul Padova.

Minorii se predau la azil

La etajul întâi al primăriei este biroul asistentelor sociale, Zinovia Manole şi Ana Tricolici. Biroul lor e plin de acte şi mape – dosarele celor şaptesprezece adolescenţi, toţi băieţi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani, care au ajuns în Italia şi sunt întreţinuţi de primăria oraşului Padova.

„N-au de lucru părinţii şi nu-i pot întreţine”, ne spune dna Tricolici. „Dacă vara ei se ocupă cu grădinăritul, iarna nu au ce lucra. Acesta este motivul pentru care minorii pleacă. Băieţii provin din familii diferite. Unii o duc mai bine, alţii, însă, sunt din familii vulnerabile. Ei pleacă pentru că vor să-şi creeze un viitor”, ne spune asistenta.

Toată lumea confirmă faptul că minorii se duc de bună voie. Unii nici măcar nu le spun părinţilor. Ca să nu atragă prea multă atenţie, ei călătoresc în grupuri de doi sau cel mult trei, fără nici un fel de acte. Pleacă în Ucraina, iar de acolo, prin Ungaria, merg spre Italia. Ajunşi în Italia, ei ştiu că trebuie imediat să se „predea la azil”, pentru că acolo primesc cazare, hrană, dar şi educaţie, toate gratis. Apoi iau legătura prin telefon cu alţi tineri din Colibaşi, tot de vârsta lor, cărora le povestesc despre felul cum au ajuns. „Majoritatea copiilor din sat aşteaptă să termine clasa a noua şi să plece şi ei”, ne spune una din asistente.

Mesajele care ajung acasă relevă faptul că în centrul de cazare din Italia ei sunt trataţi foarte bine. Fac lecţii de limbă italiană şi obţin o profesie. În perioada vacanţelor, merg la mare şi la munte. Timp de câteva ore pe zi au dreptul să muncească şi sunt plătiţi. Unii trimit banii acasă. „Desigur că le este dor de părinţi, dar nu doresc să se întoarcă acasă,” povesteşte dna Manole. Nici părinţii nu vor ca minorii să fie repatriaţi în Moldova.

Eufrosinia F., mama unuia din cei 17 băieţi plecaţi în Padova, nici nu doreşte ca fiul ei să fie adus acasă. În scrisoarea de explicaţie pe care o adresează lui Dumitru Ciochină, Comisarul de Poliţie din raionul Cahul, părintele spune următoarele: „F.V., a plecat în Italia pentru a lucra. Starea financiară în familie este rea. Eu sunt bolnavă, nu am de lucru, mă duc cu ziua. Copilul nu are tată, a decedat. Copilul a terminat nouă clase în 2007. După şcoală, se ducea şi el cu ziua. În luna septembrie, el a spus că se duce peste hotare la lucru. A sunat de două ori din Austria şi a spus că nu vine degrabă acasă, pentru că nu are la ce veni. Am jumătate de cotă şi nu am cu ce să o lucrez. Nu avem nici un venit de nicăieri. Rugăm ca copilul să nu fie deranjat, să rămână acolo unde este.” Nici Elena D., mama unui alt băiat din cei 17, nu vrea ca fiul ei să fie repatriat: „refuz ca minorul să fie întors în ţară din următoarele motive: lipsa de locuinţă proprie, nu avem apă potabilă curentă, nu avem gaz, lemne, produse alimentare şi multe altele”.

După atingerea vârstei de 18 ani, aceştia obţin şedere legală în Italia. Tinerii spun că atunci când îşi vor definitiva toate documentele, vor veni acasă. Asistenţii sociali spun că au vizitat câteva dintre aceste familii. „Părinţii ne-au arătat fotografiile copiilor. Ei sunt veseli şi arată bine”, spun asistenţii. În luna august, autorităţile italiene au anunţat printr-o scrisoare că încă cinci adolescenţi din Moldova au ajuns la Padova.

Nu părinţii sunt răi, ci statul

Cazul din Colibaşi a ajuns în atenţia autorităţilor moldovene doar după ce primăria din Padova a sesizat acest lucru. Numai pentru întreţinerea celor şaptesprezece minori se cheltuie anual circa 300.000 euro, bani care, după spusele primăriei italiene, ar putea fi folosiţi pentru alte necesităţi ale comunităţii. Deoarece copiii sunt minori şi cad sub protecţia unor legi speciale, ei nu pot fi repatriaţi, iar statul italian este obligat să le asigure toate condiţiile pentru a avea o viaţă decentă. Primăria din Padova, însă, roagă autorităţile moldovene să discute cu părinţii din satul Colibaşi ca aceştia să nu încurajeze plecările copiilor şi să se asigure că nu există vreo reţea de trafic de minori.

În Moldova, organele de drept au deschis dosare de decădere din drepturile părinteşti, pe motivul nesupravegherii minorilor. În nouă cazuri din cele şaptesprezece, se pare că părinţii i-au trecut pe minori în Ucraina, susţin asistentele sociale. Deşi autoritatea tutelară a dat aviz negativ cu privire la decăderea părinţilor din drepturi, investigaţiile continuă. Cazurile de migraţie a minorilor sunt monitorizate de Comitetul Naţional pentru Combaterea Traficului de Fiinţe Umane, care califică situaţia, în una din scrisorile adresate Consiliului raional din Cahul, drept una „alarmantă”. „Pe diferite căi, se caută să fie învinovăţiţi părinţii, dar ei nu sunt părinţi răi, sunt părinţi care vor binele pentru copiii lor”, spune dna Tricolici.

Şi alte cazuri…

La câteva case depărtare de primărie, e familia unui minor care se află în Italia. Mama copilului, Ioana C., ne spune că şi băiatul ei se află la azil, că se simte bine, e hrănit, învaţă limba italiană şi va obţine o specialitate. Tot mama zice că ţine legătura cu băiatul prin telefon, dar mai multe nu vrea să spună de teamă ca acesta să nu fie adus acasă. Din discuţii, reiese că băiatul nu face parte din grupul celor 17 minori din Padova, ci se află în oraşul Roma, la un alt centru de acest fel.

Cazul celor 17 minori, care au descoperit o nouă schemă de a migra, nu e singular. O situaţie similară, dar în proporţii mai mici este întâlnită şi în alte sate din sudul Moldovei, relatează Elena Bacalu, reprezentanta autorităţii de tutelă şi curatelă din Cahul. Este vorba de Crihana Veche, Manta şi Vadul lui Isac.

Daniela GUŢU, pentru ZdG