Râul Bâc, „depozit” de anvelope, televizoare, saltele si deseuri industriale

Acum 10 zile, peste 1500 de oameni au participat, voluntar sau organizat, la acțiuni de salubrizare a albiei râului Bâc. Participanții la acțiune s-au convins că gunoaiele, anvelopele vechi, deșeurile industriale au devenit părți indispensabile ale unui fluviu considerat important pentru R. Moldova.

Reprezentanți ai municipalității, ai sectorului asociativ, agenți economici, simpli cetățeni au strâns circa 6000 de saci de deșeuri, evacuate cu 89 de curse la gunoiștea de pe strada Uzinelor. Acțiunea de salubrizare s-a desfășurat în contextul Zilei mondiale a apei, a cărei calitate în râul Bâc, potrivit reprezentanților Agenției de Mediu și ai Institutului de Geografie și Ecologie, depășește cu mult limitele admisibile de poluare, în special în zona industrială a orașului, unde agenții economici își desfășoară activitățile chiar în zona de protecție a râului. Vizual, în urma salubrizării, râul poate și arată mai bine, dar, spun specialiștii, asta nu rezolvă problema, pentru că apele rămân poluate, iar gunoaiele și deșeurile industriale reapar de la o zi la alta.

Pe Bâc, în zona podului de pe strada Ismail, din deșeuri și crengi uscate, pe râu s-au format diguri și mormane de murdărie. Acțiunea de salubrizare a început anume în acest sector, considerat unul dintre cele mai poluate. Aici, pe malul râului, în mai multe locuri, sunt amenajate locuri pentru grătar. Alături – grămezi de mizerie, lăsate de petrecăreți.

Peste drum, pe str. Calea Basarabiei, se află o Piață Agricolă și mai multe magazine în care agenții economici vând materiale de construcții și mărfuri industriale. Albia râului este folosită ca zonă de parcare, iar deșeurile și materialele neutilizate sunt folosite la amenajarea parcării neautorizate.

În ziua dedicată salubrizării, am discutat cu mai mulți dintre participanți, încercând să aflu ce îi șochează cel mai mult din tot ce descoperă în apa și pe malul râului.

„Azi am învățat o lecție, văzând cu ochii mei câtă cultură și cât bun simț au locuitorii capitalei”, spune Sergiu Petrici, prezent pe malul râului Bâc împreună cu colegii săi de la „Chișinău Gaz” SRL. „Sper că cel puțin cei care participă aici nu vor arunca pe viitor pachete sau pahare la întâmplare”, mai spune Sergiu.

În zona podului de cale ferată de lângă str. Bâcului, Valentin Tabuica, din același grup, a scos din râu mai multe anvelope, un televizor și o saltea de dormit: „Am adunat și pahare de plastic, sacoșe, șervețele de unică folosință, sticle”, – spune Valentin, fiind întrerupt, într-un moment, de un bărbat care povestește că a găsit mai multe documente pe care le-a predat poliției. Bărbatul avea într-un buzunar bucăți de metale neferoase. „Le dau la metal!” – zice el.

Agenția de Mediu – constată, dar nu pedepsește

În iunie 2018, la inițiativa Guvernului a fost creată Agenția de Mediu, responsabilă de implementarea politicii statului în domeniul protecției mediului, autoritate subordonată Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

Arcadie Leahu este șeful laboratorului specializat în organizarea procesului de monitorizare, recoltare și analiză a probelor colectate în scopul identificării poluării mediului, din cadrul Agenției de Mediu. Acesta, împreună cu angajații laboratorului, de patru ori pe an, recoltează probe de apă, în 12 puncte de prelevare pe râul Bâc, începând cu bazinul Ghidighici și terminând cu aval de stația de epurare din Chișinău.

„Râul Bâc trece printr-un municipiu destul de mare, cel mai mare oraș din Moldova, cu un număr al populației de aproape un milion, cu tot cu suburbii. Desigur, acest fapt influențează calitatea apei râului. E o influență urbană, legată de activitatea industrială, activitatea menajeră – adică aruncare diferitor gunoaie, și prin poluarea cu apele meteorice (apă ce provine din precipitațiile atmosferice) care conțin diferite substanțe suspendate”, – spune Arcadie Leahu.

Potrivit Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, cantitatea de substanțe poluante în apele reziduale evacuate în sistemele publice de canalizare trebuie să nu depășească concentrația maxim admisibilă. Apele uzate trebuie să corespundă prevederilor actelor normative în vigoare și ale contractului de furnizare/prestare a serviciului. Evacuarea apelor uzate în receptorii naturali și depozitarea nămolurilor provenite de la stațiile de epurare se efectuează doar în condiții de calitate și de cantitate, precizate în documentele de mediu eliberate de autoritățile competente și potrivit reglementărilor în vigoare din domeniul protecției calității apei și a mediului, astfel încât să se garanteze protecția și conservarea mediului – ceea ce, spun specialiștii, nu se întâmplă în cazul râului Bâc.

„Toate scurgerile de pe acoperișuri, de pe drumuri, se duc direct în râu pentru că el trece prin centrul orașului, fie se scurg în niște râulețe care sunt tot niște afluenți ai aceluiași râu. Și faptul că apa meteorică de la întreprinderi, teritoriul cărora tot nu este gestionat prea bine de agenții economici, are cantități depășite de poluanți, cauzează degradarea râului”, constată Arcadie Leahu.

Conform legii, apele uzate trebuie scurse doar în sistemul de canalizare, de unde s-ar revărsa la stația de epurare unde ar fi epurate și după asta deversate în râu. Acest proces trebuie închis. Sunt limite admisibile a concentrației de poluanți, fiecare parametru de poluare a apei are limita sa de deversare în receptorul natural.

Râul Bâc în diferite locuri este poluat diferit

Potrivit Agenției de Mediu și Institutului de Ecologie și Geografie, situația în ultimii ani s-a înrăutățit. De la începutul anilor 2000, concentrațiile de poluanți sunt tot mai mari, situație cauzată și de extinderea sectorului gospodăresc, unde a crescut utilizarea substanțelor tensio-active.

Fiecare corp acvatic se împarte pe clase, prima clasă – foarte bună, a doua – bună, a treia – moderat-poluată, a patra – poluată și a cincea – foarte poluată. Clasificarea se face în dependență de concentrațiile de poluanți depistați în proba de apă în sectorul monitorizat pe râu. La calcularea clasei se iau în considerare parametri de calitate fizico-chimici – consumul chimic de oxigen, consumul bio-chimic, nitrați, nitriți, azot amoniacal – în dependență de aceștia, fiecare clasă are limita sa de concentrații.

Maria Sandu este doctoră în chimie și cercetătoare științifică coordonatoare la Institutul de Ecologie și Geografie. Timp de 11 ani, aceasta a fost vice-directoare a Institutului Național de Ecologie, participând la inspectarea apelor râului Bâc încă din perioada sovietică.

„Cercetările noastre efectuate pe râul Bâc, în amonte de Strășeni, arată o concentrație de 0,33 mg/L de substanțe tensio-active. În amonte de Chișinău, concentrația este de 0,63 mg/L, în acest caz nu putem separa care este poluarea menajeră și care este poluarea industrială, fiindcă și în activitatea economică se folosesc detergenți, bunăoară la spălarea utilajului. Până la Bulboaca, concentrația de substanțe toxice rămâne de 1,03 mg/L – o concentrație nocivă pentru mediu”, – spune doctora în chimie, Maria Sandu.

„În ultimii 5-10 ani, chimia s-a dezvoltat atât de mult, încât detergenții sunt foarte stabili și nu se descompun. Chiar și la stația de epurare nămolul activ nu poate descompune detergentul chimic. De altfel, în trecut, erau detergenți mai puțin agresivi, mai puțin stabili”, spune Arcadie Leahu.

Pe lângă apele meteorice, o sursă de poluare a râului Bâc o constituie și apele apele uzate neautorizate, și gunoaiele aruncate pe malul râului – mai ales în zona industrială. Un exemplu e și sectorul de pe str. Albișoara, unde se vinde pietriș sau nisip. Acolo comercianții au transformat malul râului într-un veceu neautorizat. „În principiu nu poate o primărie sau doar ea să fie responsabilă de tot ce se întâmplă pe râul Bâc, să întreprindă măsuri și să tot facă ordine și curățire. Ar trebui schimbată legislația. Ar trebui sporită și responsabilitatea agenților economici. Aceștia ar trebui să responsabilizeze că, dacă și s-a permis o activitatea în zona de protecție, trebuie să aibă sectorul lor, pe care să-l păstreze în ordine, să-l înverzească, să nu admită aruncarea gunoiului, să-l gestioneze corect”, – mai spune Leahu.

În R. Moldova, fiecare curs de apă are o zonă sanitară unde nu ai voie să te afli și să desfășori diverse activități. Zona sanitară a râului Bâc este de o sută de metri cu o fâșie de protecție de 25 de metri.

„E neplăcut să mergi pe malul unui râuleț care se află în centrul municipiului și să vezi atâta mizerie. Vedeți că în fiecare an se fac acțiuni de salubrizare. Și în această primăvară s-au efectuat. Credeți-mă, însă, că, în scurt timp, totul va fi la loc. La noi populația nu conștientizează, dar și nu se teme de nimic. Legea nu funcționează, nu se aplică amenzi sau amenzile sunt prea blânde. Cred că trebuie să lucreze și poliția, și organele noastre de control. Noi putem aplica amenzi persoanelor fizice, doar dacă constatăm încălcarea legislației ecologice, spre exemplu cum este spălarea automobilului, aruncarea pe malul râului a unor deșeuri, etc, – pentru asta putem întocmi procese verbale. De celelalte se ocupă poliția. O întrebare ar fi de ce poliția nu efectuează activități de inspectare, nu constată de ce mașinile astea sunt parcate anume aici și stau cu nisip și pietriș anume în zona sanitară a râului?”– întreabă Arcadie Leahu.

Cum se curăță râul

Râul are proprietatea de auto-epurare. Acest proces este mai vizibil în perioada rece a anului. Când sunt precipitații mai multe, cursul este mai mare, apar turbulențe, se emană mai mult oxigen. Anume în această perioadă auto-curățarea râului e mai intensă.

„Când desfășori o acțiune de salubrizare, nu înseamnă că tu, gata, ai salubrizat și râul a devenit curat. Spre exemplu, la curățarea albiei râului, e nevoie de procese mai complexe, legate de crearea unor fâșii de protecție a râului. În fâșia de protecție ar trebui să nu se afle nimic, zona ar trebui înverzită, nu ar trebui aruncat gunoi, ar trebui interzisă scurgerea în râu a țevilor cu ape uzate”, spune Arcadie Leahu.

Agenția de Mediu e responsabilă doar de monitorizarea și eliberarea actelor permisive de utilizare specială a apei. Reprezentanții instituției spun că nu dețin pârghii de soluționare a problemei ecologice a râului.

La Temeleuţi, acolo unde râul Bâc își are izvoarele, un agent economic a format câteva bazine acvatice în care practic se adună toată apa. Din această cauză, potrivit Agenției de Mediu, nivelul apei în raionul Strășeni și Călărași este foarte mic. Apa este stătătoare, din care cauză se poluează ușor. Dacă apar precipitații și sporesc scurgerile de pe dealuri a diferitor deșeuri, apele râului se contaminează și mai rapid. Practic, în Chișinău, râul Bâc se revarsă din bazinul Ghidighici, unde în ultima perioadă au fost întreprinse măsuri de control și de redirecționare a unei cantități de apa în râu.

„Și la Ghidighici un agent economic a schimbat cursul apei, deși legea nu permite acest lucru. A fost schimbat cursul apei, fiind create bazine acvatice. Astfel, apa ajungea în bazinele acvatice și nu în râu. Lacul Ghidighici este legat cu râul Bâc, dacă nu vine apă destulă din râu, având în vedere că în ultimii ani avem climă tot mai aridă și precipitații puține, volumul de apă din lac tot se reduce – temperatura crește și încep procesele de descompunere a nămolului care provoacă eliminarea diferitor gaze – compuși ai carbonului și azotului, proveniți de la descompunerea substanțelor organice. În consecință, se reduce cantitatea de oxigen, iar peștele începe să moară. În urma eutrofizării, apare o cantitate mare de alge – semn că apa e într-o stare destul de poluată”, explică Arcadie Leahu

Agenții economici mari și lipsa stațiilor de pre-tratare a apei uzate

În august 2016, apa în Bâc era albă. Atunci s-au produs deversări enorme de la stația de epurare, râul fiind afectat grav.

„Acest lucru s-a întâmplat în urma unei perioade îndelungate de temperaturi ridicate. Atunci nu se mai reușea curățirea apelor prin epurare biologică. De la stația de epurare erau deversări cu depășiri foarte mari, practic apa ieșea murdară”, își amintește Petru Prodan, șeful laboratorului de calitate a apei din cadrul Agenției Mediului.

E foarte greu de spus care sunt pricipalele surse de poluare a apei râului Bâc, deoarece apele uzate deversate în fluviu sunt atât menajere, cât și industriale. Un echilibru între sistemul de canalizare menajer și sistemul de canalizare industrial este greu de făcut, deoarece acestea formează un sistem de canalizare comun.

„Stația de tratare din Chișinău e destinată apelor în ansamblu. De fapt, agenții economici ar trebui și ar fi corect să aibă stații de pre-tratare. Bunăoară, la Carmez, apele uzate pot fi extrem de încărcate cu substanțe organice și anorganice. Noi nu am studiat concret situația de la Carmez, dar ca și chimist îmi dau seama că, obligatoriu, carnea trebuie spălată, dar când se spală, este și sânge, și grăsimi, și proteine. Toate astea se revarsă în sistemul de canalizare. În alt caz, dacă vorbim de substanțele cu care se prelucrează strugurii ca să se producă vin sau alte produse din poamă – apa utilizată la fel curge în sistemul de canalizare. Au poluanți? E clar că au! Ar fi corect ca toți agenții economici să se mobilizeze și să aibă stații de pre-tratare a apei uzate. Dacă agenții economici ar avea stații de pre-tratare a apei utilizate, stațiile orășenești ar funcționa mult mai eficient. În acest caz, s-ar ameliora starea râului Bâc. Astăzi, apa din Bâc se folosește la irigare, la udatul legumelor pe care le cumpărăm de la piață”, – spune, Maria Sandu de la Institutul de Ecologie și Geografie. Astăzi, în R. Moldova, majoritatea agenților economici nu au stații de pre-tratare a apei.

Legea privind protecția mediului – blândă și permisivă

În R. Moldova, protecția resurselor acvatice și a ecosistemelor acvatice este reglementată de Legea privind protecția mediului înconjurător. Ea supune protecției întregul potențial acvatic al R. Moldova – apele subterane cu biocenozele lor, apele de suprafață (cursurile de apă, lacurile naturale și de acumulare, zonele umede aferente acestora) împreună cu resursele lor naturale, cu biocenozele lor specifice și cu zonele sanitare și de protecție a apelor. Exercitarea controlului de stat asupra respectării legilor și altor acte normative în problemele protecției mediului și folosirii resurselor naturale se face de Inspectoratul pentru Protecția Mediului. Codul penal și cel contravențional presupun mai multe sancțiuni pentru încălcarea legislației privind protecția mediului.

Potrivit șefului de direcție a Inspectoratul pentru Protecţia Mediului Chișinău, Lilian Munteanu, „Inspectoratul pentru Protecţia Mediului Chișinău a întreprins un șir de acțiuni de combatere a depozitării ilegale a deșeurilor în zona de protecție a albiei râului Bâc. Au fost încheiate acte de inspectare cu indicarea prescripțiilor obligatorii pretorilor de sector. A fost înaintată o scrisoare și în adresa primarului general, privind lichidarea gunoiștilor și salubrizarea albiei râului Bâc”.

În vederea sancționării agenților economici care activează în perimetrul zonei de protecție a râului Bâc, unde acesta este cel mai grav afectat, sunt anumite dificultăți, recunoaște Lilian Munteanu. „Efectuăm raiduri, dar ar trebui să avem dovezi concrete ca să depistăm cine anume depozitează deșeuri în zona de protecție a râului. A fost intentat și un dosar de către procuratura sectorului Râșcani, dar trebuie să identificăm concret de unde vine sursa de poluare. Împreună cu procuratura căutăm sursele. În urma acțiunilor noastre, în ultimul timp nu se mai practică spălarea unităților de transport în zona râului”, spune Lilian Munteanu.

Cea mai gravă sancțiune pentru poluarea apei este stipulată de articolul 229 al Codului Penal. Aceasta presupune amendă în mărime de 650-1150 unități convenționale sau închisoare de până la 5 ani pentru persoana fizică și amendă în mărime de 2000-4000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pentru persoana juridică. Amenda se aplică în cazurile de infectare sau altă impurificare a apelor de suprafață ori subterane cu ape uzate sau cu alte deșeuri ale întreprinderilor, instituțiilor şi organizațiilor industriale, agricole, comunale şi de altă natură, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile regnului animal sau vegetal, resurselor piscicole, silviculturii, agriculturii sau sănătății populației ori a provocat decesul persoanei.