R. Moldova în secolul îmbătrânirii demografice

Migrarea în masă a cetăţenilor va pune în pericol existenţa R. Moldova peste câţiva ani. Îmbătrânirea populaţiei dă naştere discriminării faţă de această categorie. Natalitatea, care este destul de redusă în ansamblu pe republică, este alarmant de ridicată în rândul adolescentelor.

Numărul cetăţenilor R. Moldova este în descreştere. Una dintre cauze este creşterea continuă a migrării acestora. Dacă înainte populaţia de la ţară era mult mai ataşată de pământ, de patrie, astăzi persoanele din zonele rurale sunt cele care nu mai stau mult pe gânduri ca să-şi ia adio de la casa în care au crescut. Acestea pleacă în căutarea unui trai decent, fie în oraşe, fie peste hotare.

Migraţia din zonele rurale

„De prin anii ’90 ai sec. XX, ne confruntăm, ca şi majoritatea ţărilor din regiune, dar şi majoritatea ţărilor europene, cu schimbarea evoluţiei demografice. Creşterea populaţiei mondiale este o problemă globală, care are mai multe repercusiuni, mai multe probleme legate de securitatea alimentară, energetică, sănătate, instruirea forţei de muncă, migraţie”, susţine Alexandru Stratan, directorul Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică, AŞM.

Pentru R. Moldova, populaţia rurală a fost mereu predominantă, a fost motorul creşterii populaţiei ţării din toate timpurile. Totodată, zona rurală este o sursă de materie primă agricolă, de resurse naturale etc. Pe de altă parte, oamenii de la ţară suferă mult din punct de vedere social şi economic. Drept rezultat, are loc migraţia continuă de la sate la oraşe şi, în ultimă instanţă, peste hotare.

Astfel, problemele cu care se confruntă satul moldovenesc din perspectivă socio-demografică sunt diverse, cum ar fi: mortalitatea înaltă şi durata vieţii scăzută, natalitatea sub nivelul de înlocuire a generaţiilor, migraţia în masă, îmbătrânirea populaţiei în mediul rural ş.a. Din această cauză, “riscăm ca, într-o sută-două de ani, să dispărem ca populaţie, ca naţiune”, subliniază Alexandru Stratan.

Cauzele migraţiei

Potrivit statisticilor, circa 11% dintre migranţii care pleacă peste hotare au studii superioare. Aici trebuie menţionat şi faptul că 22,7% din populaţia R. Moldova are studii superioare. Respectiv, “cu cât este mai mare nivelul de studii, cu atât este mai mare mobilitatea persoanei”, semnalează Olga Poalelungi, directoarea Biroului Migraţie şi Azil. În mare parte, oamenii migrează în Rusia sau în Italia.

Astfel, migraţia externă a forţei de muncă este mereu în creştere. Totodată, este sesizabilă diferenţa de gen în cazul migranţilor. Atât în mediul rural, cât şi în mediul urban, preponderent pleacă bărbaţii, deşi, în ultimul timp, se observă o dinamică stabilă a creşterii migrării femeilor din mediul rural. Cauzele migrării sunt aceleaşi atât în zonele rurale, cât şi în cele urbane: lipsa locurilor de muncă şi salariile nesatisfăcătoare.

Potrivit Marianei Buciuceanu-Vrabie, doctor în sociologie, în perioada anilor ’70 ai secolului trecut, R. Moldova se deosebea de restul ţărilor recesioniste prin faptul că populaţia sa era concentrată în localităţi cu un număr mai mare de locuitori, acest lucru referindu-se, în primul rând, la sate. Astăzi, însă, “mediul rural are specificul său, întrucât numărul populaţiei de la 0 la 14 ani este în descreştere, dar, totodată, este în creştere numărul populaţiei de 60 de ani”, declară sociologul.

Secolul îmbătrânirii demografice

Îmbătrânirea demografică este o problemă care vizează nu doar R. Moldova, nu doar satul moldovenesc, dar şi lumea întreagă. “Secolul trecut a fost unul al exploziei demografice, pe când secolul prezent este al îmbătrânirii demografice. S-a trecut foarte repede de la tinereţe la bătrâneţe, iar acest proces are loc mult mai repede în R. Moldova decât în ţările din regiune”, afirmă Valeriu Sainsus, demograf ASEM.

Aşezările rurale sunt profund îmbătrânite, transformându-se într-o parte marginală a societăţii. Singurătatea şi izolarea socială a vârstnicilor constituie un proces frecvent întâlnit în ţara noastră. Aceştia deseori sunt consideraţi ca fiind inutili societăţii, ca persoane care sunt mai mult de prisos decât de folos. În acest sens, creşte mult dependenţa economică a vârstnicilor. Societatea, însă, este fie indiferentă, fie discriminatorie faţă de această categorie de oameni.

Persoanele în etate din R. Moldova se confruntă zilnic cu diverse dificultăţi. Problemele majore ale vârstnicilor sunt: maladiile specifice vârstei, cazurile în care au o dizabilitate, ei fiind de două ori mai neajutoraţi, fără ca să le întindă cineva o mână de ajutor, abuzarea şi/sau neglijarea lor, singurătatea, imaginea negativă în raport cu restul societăţii, presiunea familiei, societăţii, guvernului, discriminarea.

Integrarea vârstnicilor

Ian McFarlane, director de Ţară al UNFPA în R. Moldova, consideră că îmbătrânirea trebuie privită pozitiv şi că trebuie găsită partea bună şi frumoasă a lucrurilor. Persoanele în etate pot contribui foarte mult la procesele care au loc în R. Moldova, acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu trebuie discriminate. Asta pentru că “inegalitatea este dăunătoare pentru oricine, nu doar pentru cei săraci sau pentru cei de la sate. Ea este dăunătoare şi la nivel naţional”, afirmă Ian McFarlane.

Respectiv, potrivit directorului de Ţară al UNFPA în R. Moldova, îmbătrânirea nu este o ameninţare, iar cei tineri trebuie să înveţe să profite de acest lucru, de exemplu, să înveţe din experienţa acestor oameni, care şi-o împărtăşesc cu plăcere. Poate fi, însă, o ameninţare dacă nu suntem pregătiţi pentru această situaţie. Pe de altă parte, “R. Moldova este una dintre puţinele ţări care a dezvoltat o cale de parcurs pentru integrarea vârstnicilor, ceea ce este un pas înainte în soluţionarea acestei situaţii – situaţia îmbătrânirii”, spune Ian McFarlane.

200—300 de naşteri pe an

În timp ce coeficientul de îmbătrânire demografică a R. Moldova este alarmant, apare o altă problemă, şi anume cea a natalităţii în rândul adolescentelor. În 2012, au avut loc 739 de astfel de naşteri. În mare parte, partenerii acestor tinere sunt bărbaţi în vârstă de 20-28 de ani. Aşadar, “este vorba de relaţii sexuale dintre fetele minore şi bărbaţii maturi. Este o problemă care, de fapt, presupune răspundere penală”, afirmă Olga Găgăuz, şefa Centrului de Cercetări Demografice al Institutului de Integrare Europeană din cadrul AŞM.

Acest fapt se datorează lipsei de instruire a tinerelor, dar şi migrării masive a părinţilor, care îşi lasă copiii în grija buneilor sau a rudelor. Pe de altă parte, natalitatea în ansamblu pe ţară este foarte scăzută. “Avem 13 raioane cu 200-300 de naşteri pe an”, afirmă Gheorghe Paladi, academician. În timp ce numărul naşterilor este scăzut, copiii născuţi au diverse probleme de sănătate. Astăzi, peste 70% dintre femeile gravide au o patologie somatică sau ginecologică, iar fiecare al treilea copil se naşte bolnav.

„Păstrarea fiecărei sarcini dorite, naşterea unui copil sănătos trebuie să reprezinte principala problemă a politicii sociale şi reproductive”, susţine academicianul. În sumarul pierderilor reproductive sunt incluse sarcinile ectopice sau extrauterine, pierderile perinatale, pierderile infantile, avorturile spontane, avorturile artificiale şi cele medicale. Dacă pe parcursul unui an avem aproximativ 39.000—40.000 de naşteri, pierderile reproductive sunt de 26.500, adică peste 50%.