Proiect de 1 miliard de lei. GAZUL ARDE buzunarele
Proiectul de gazificare a Moldovei a costat un miliard de lei din bugetul de stat. Acum oamenii caută câte o mie de lei ca să îşi construiască din nou sobe. Astăzi emisiunea Reporter de Gardă prezintă situaţia oamenilor care, deşi conectaţi la conducta de gaze, evită să-l folosească, pentru că, le arde buzunarele.
În anul 2002, Guvernul R. Moldova, condus de Vasile Tarlev, iniţia un grandios program naţional de gazificare. Până atunci fuseseră conectate la reţeaua de gaze naturale doar 13 la sută din localităţile ţării. Programul prevedea ca, până la începutul anului 2010, toate unităţile administrative din ţară să fie conectate la gazoduct. Pentru acest proiect, au fost alocaţi din bugetul de stat peste un miliard de lei.
2000. Gazul, vis european
În acea perioadă, preţul gazului adus în ţara noastră nu depăşea 70 de dolari pentru 1000 de metri cubi, fapt ce a stârnit mult entuziasm în rândurile oamenilor, mânaţi de gândul că vor scăpa odată şi pentru totdeauna de căratul lemnelor şi cărbunilor şi vor primi căldura de-a gata în case. Oamenii făceau liste de beneficiari şi chiar achitau o parte din costuri, în dorinţa de a fi primii care se vor conecta la conducta de gaze. Nici cei aproximativ 10 mii de lei necesari pentru conectare nu au constituit pentru mulţi dintre ei o piedică în calea visului de a trăi mai bine.
Începând cu anul 2006 însă, în R. Moldova a luat sfârşit epoca gazului natural ieftin. Treptat, potrivit contractului semnat la finele lui 2006 între Gazprom şi Moldovagaz, costul gazelor naturale livrate din Rusia a crescut până în 2011 de şase ori. În acei ani, cu toate că scumpirea gazelor devenea tot mai dureroasă pentru populaţia R. Moldova şi în pofida faptului că consumul nu înregistra creşteri esenţiale, gazificarea ţării se efectua într-un ritm destul de intens. Au fost construite mai multe gazoducte şi din ce în ce mai multe sate erau conectate la gaze. În campaniile electorale, Voronin, Greceanâi sau Tarlev participau la tăierea panglicilor şi momeau oamenii cu aragazuri dăruite în electorale. Nu le spuneau însă că tariful la gaz va creşte de 6 ori şi nu vor putea folosi nici aragazurile şi nici gazul care sperau că le va îmbunătăţi viaţa.
2011. Înapoi la lemne
„Prin 2006, s-a răspândit vestea că vine gazul în sat. Era concurs, care mahala să fie prima conectată. Ne-am bucurat că pe lângă noi trece drumul spre şcoală şi că o să fim primii. Am căutat bani, ne-am tras gaz. Ne-a costat scump, 8 mii de lei. Ne-am gândit să ne tragem şi căldură. Copiii ne-au ajutat cu bani. Ne-am încălzit cu gaz prima iarnă. Am plătit vreo mie de lei. Nu era puţin, dar convenabil. Fără lemne, fără gunoi… era bine. Acum, când auzim că se scumpeşte gazul de la an la an, nu ne mai convine. Anul trecut am început să facem focul şi cu lemne. Iar acum, dacă se va scumpi iar, ne gândim să ne dezicem de gaz”, ne spune Eugenia Miron, din satul Lozova, r-nul Străşeni.
Familia Miron a plătit peste 30 de mii de lei pentru a-şi putea încălzi casa prin conectare la gazoduct. Acum e gata să renunţe, dar a apărut o problemă. „În casă nu avem sobă. Am scos soba când am tras gazul, credeam că gata, mergem spre uşurinţă, spre Europa. Acum, ca să construieşti soba, iar trebuiesc bani. Dacă copiii ne-au ajutat să ne tragem gaz, la plată ne este ruşine să cerem iar de la ei. Toţi oamenii din sat vor să se revolte, să se pornească spre PMAN, să ridice mâinile în sus, pentru că ne simţim asupriţi, loviţi din toate părţile”, mai spune Eugenia Miron.
„Oamenii au simţit că-i bate la buzunar gazul şi încep să se dezică de el. Îl folosesc numai la aragaz, numai pentru a încălzi apa. Cei cu venituri mai mari, se adună toată familia iarna într-o cameră şi se şi încălzesc”, spune Maria Ursachi, primara satului Lozova.
Lemne şi cărbuni în loc de gaz
Aceeaşi situaţie este în majoritatea satelor din ţară. Oamenii, deşi conectaţi la conducta de gaz, evită să-l folosească, şi revin, încet dar sigur, la lemne şi la cărbuni. „Din octombrie o să se scumpească iar gazul. Nu ştiu ce o să facem. Cred că o să băgăm şi mai adânc mâna în buzunarul copiilor”, se plânge Eugenia Rozmeriţa, din satul Vorniceni, Străşeni.
Vera şi Constantin Ciobanu, din acelaşi sat, s-au conectat şi ei la conducta de gaz în speranţa că vor scăpa definitiv de lemne şi de cărbune. „Vecinul este în Italia, are bani. El se încălzeşte cu gaz şi plăteşte vreo 2500 – 3000 de lei pe lună. Poate că el are posibilitate, iar noi nu avem banii iştia”, spun cei doi, care folosesc gazul doar pentru a face mâncare. Au însă şi aici o nemulţumire. „Gazul merge slab. E mai mult aer. Când l-au pus la început, era o pară mare, dar acum e slab de tot”, spune Vera Ciobanu.
„Aud că oamenii care au gaz cumpără lemne, se gătesc de iarnă. Cu scumpetea asta, toţi se gândesc să treacă înapoi la sobe”, spune Ion Luchian, primarul de Vorniceni.
Tarlev: „Nu regret nimic”
Artizanul programului naţional de gazificare a fost Vasile Tarlev. La aproape 10 ani de la demararea lui, Tarlev are un singur regret, că nu a reuşit să-l ducă până la capăt. „Regret doar poate că nu l-am dus până la capăt, fiindcă în 2008, când am plecat din funcţie, gradul de gazificare era de vreo 85%. Poate fi şi alt regret, acela că nu s-a găsit o altă sursă de dobândire a gazului, internă sau externă”. Ex-prim-ministrul spune că, deşi se ştia că gazul se va scumpi, nu se simte vinovat în vreun fel. Dacă statul ar oferi oamenilor salarii decente, opinează el, preţul la gaze nu ar mai constitui o problemă.
Dividende politice şi spălare de bani?
Victor Parlicov, fost expert în acest domeniu, acum directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), este însă de altă părere. „Eu personal consider că a fost o greşeală şi am spus asta încă înainte de a fi la agenţie. Eram expert în sectorul energetic şi de pe atunci consideram că programul naţional de gazificare este o greşeală. Am scris şi document de poziţie pe această temă. Însă… noi vorbeam, iar ei au luat decizia”, spune Parlicov, adăugând că „pe atunci, când se vedea în sat cum se aprindeau flăcările, era frumos. Acum însă, când vin facturile, nu mai e aşa de frumos”.
Pentru acel program de gazificare s-au alocat din bugetul statului peste 1 miliard de lei. Experţii spun că a fost şi un instrument de spălare a banilor. Tarlev însă nu este de acord cu ei. „Consider că acei experţi care spun aşa ceva sunt oameni care lucrează împotriva statului R. Moldova, care, în viaţa lor, probabil, nu au construit niciun scaun”, spune Tarlev, explicând şi sensul exploatării politice a acestui subiect: „Orice pas al nostru poate fi calificat ca dividend politic, în toate acţiunile noastre poate fi găsită politică. E normal”, crede fostul premier.
Secretomania de la Moldovagaz
Am încercat zile în şir să obţinem reacţia celor de la Moldovagaz vizavi de creşterea preţului la gaze în R. Moldova. După mai multe negocieri, cei de la Moldovagaz ne-au spus că nu sunt disponibili pentru a discuta cu noi, pentru că şefii sunt prea ocupaţi. La finele anului 2011, expiră contractul semnat între R. Moldova şi Gazprom în 2006. Despre eventuale negocieri, dar şi despre viitorul contract nu se ştiu prea multe.
Recent, Moldovagaz a cerut Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în energetică majorarea tarifului la gaze pentru consumatori cu 29%. În aceste zile se poartă negocieri, dar nimeni nu poate oferi cifre concrete. Cei de la ANRE spun doar că gazul nu se va scumpi cu atât cât cer cei de la Moldovagaz.
Preţul gazelor importate din Rusia a crescut treptat din 2000 şi până în 2011 de aproape şase ori. Dacă în 2001 importam gaz la preţul de 70 de dolari pentru 1000 de metri cubi, în ultimul trimestru al anului 2011, preţul va ajunge la 400 de dolari. Experţii anticipează că, până în 2015, vom plăti pentru gazul rusesc aproape 700 de dolari, asta în condiţiile în care R. Moldova are deja o datorie către Gazprom de aproape 400 milioane de dolari.
Priviri spre viitor
„Ceea ce se întâmplă acum este o confirmare a unei politici greşite a statului. Era corect dacă se mergea pe mai multe căi, cu o abordare mai strategică privind diversificarea surselor de energie şi aprovizionarea din diferite surse. Cu 6-7 ani în urmă, consumatorii din R. Moldova au fost foarte uşor antrenaţi în acest proces de a se conecta la conducta de gaze. Preţul era mic, produsul uşor de utilizat şi lumea a fost motivată. A fost o manipulare”, spune Ion Muntean, expert IDIS. Pentru că din octombrie se va scumpi gazul, acesta crede că vor creşte şi preţurile la zahăr, materiale de construcţie… „În 2012, vor exista premise să crească şi preţul la energia electrică… Toate ramurile economiei care consumă gaz vor fi nevoite să mărească preţurile”, e de părere Muntean.
Experţii consideră că, în următoarea perioadă, R. Moldova nu prea dispune de alte soluţii de aprovizionare cu gaze decât Gazprom-ul. „Preţul la gaze e o consecinţă a politicii”, spune Tarlev, care îi îndeamnă pe politicieni să aibă relaţii bune cu Rusia, dacă vor gaz ieftin. Tarlev mai spune că „în perspectivă apropiată, R. Moldova nu are alte soluţii decât Gazprom, dar că, într-un viitor îndepărtat, dacă vom avea bani buni, investiţii serioase, cred că se poate de majorat volumul dobândirii gazelor naturale chiar şi pe teritoriul R. Moldova”.
Efectiv, la momentul actual, nu există altă soluţie. „Dacă ne racordăm la reţeaua din România, şi există o înţelegere cu partea română ca o parte din gazul pe care îl iau ei să ni-l dea nouă, atunci e bine, dar pentru asta e nevoie de susţinere politică, pentru că şi România are propriile probleme”, spune Parlicov. „O posibilitate viabilă, justificată din punct de vedere al securităţii energetice, este interconexiunea cu România. Există proiectul Ungheni-Iaşi, iar în 3-5 ani, această interconexiune, adică alimentarea cu gaze din România, va fi justificată şi din punct de vedere economic”, crede Ion Muntean.
Actualmente, la sistemul naţional de aprovizionare cu gaze naturale sunt racordate 920 de localităţi din cele 1531. În ultimii doi ani, numărul acestora a rămas nemodificat, asta pentru că s-au redus semnificativ alocările de mijloace financiare din bugetul de stat în acest scop.
Victor MOŞNEAG
Emisiunea „Reporter de Gardă” poate fi vizionată azi, la 21.40, la Moldova 1 sau pe tv.zdg.md
