Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Profesori de scurtă durată

Profesori de scurtă durată

425-specialisti1Atraşi de indemnizaţiile şi facilităţile oferite de stat pentru primii trei ani de activitate, numărul tinerilor pedagogi care solicită repartizări în şcolile rurale a crescut în ultimii ani. Deşi pentru fiecare tânăr statul cheltuieşte în medie 40.000 de lei, la expirarea contractului, majoritatea tinerilor profesori angajaţi în zonele rurale abandonează şcolile.

Liceul Teoretic “V. Alecsandri” din s. Colibaşi, Cahul, a angajat, din 2005 până în prezent, 21 de tineri specialişti. Doar jumătate dintre aceştia, deşi au primit indemnizaţia de la stat, mai lucrează aici.

Profesor la Colibaşi, mecanic în Belgia

Alexandru Costandachi face parte din prima generaţie de tineri, angajat în temeiul contractului ce prevede acordarea indemnizaţiei de 30.000 de lei pentru primii trei ani de muncă. În 2005-2008, a fost profesor de istorie la Liceul din Colibaşi, iar la expirarea contractului a plecat în România, la doctorat. L-am contactat pe Alexandru pentru a afla de la el despre beneficiile şi problemele tinerilor pedagogi din R. Moldova. “Lucrez în Belgia, sunt mecanic. Mi-a plăcut să fiu profesor, m-am bucurat de rezultatele elevilor mei, dar am plecat din cauza salariului mic”, explică Alexandru, precizând că nu ştie dacă va mai reveni la vechea sa profesie, dar şi acasă, în R. Moldova.

Nina Iaconi, directoare adjunctă la Liceul din Colibaşi, spune că Alexandru Costandachi era un profesor foarte bine pregătit. Ea consideră că, odată cu plecarea lui Alexandru, elevii au avut de pierdut. “Tentaţiile sunt mari, iar tinerii vor perspective. E dreptul lor să vrea ceva mai bun”, spune reprezentanta liceului.

De la şcoala rurală la universitate

Pe Tatiana Draganov, profesoară la Liceul din Colibaşi, am cunoscut-o la ore. Tatiana lucrează din 2011 în satul natal, după absolvirea Universităţii “B. P. Hasdeu” din Cahul. La absolvire, a fost repartizată în cadrul programului de susţinere financiară a tinerilor specialişti, cu o durată de trei ani. “În ultimul an de studii, mă gândeam să rămân la universitate, dar s-au făcut repartizările şi am revenit în sat”, spune Tatiana. Pedagogia nu a fost visul său. Şi acum crede că nu se va reţine prea mult în şcoală. “Iniţial, voiam să studiez la Administraţia Publică, dar am fost admisă cu taxă. În turul doi, am luat o bursă la Litere.” Acum face masteratul, după care vrea să-şi facă teza de doctor în literatură, intenţionând să se transfere la o instituţie universitară. “Vreau să cresc. Acum reuşesc să mă descurc cu salariul de tânăr specialist şi depun indemnizaţiile la bancă. Primăria îmi dă 4600 de lei anual, ajutor financiar pentru lemne, cărbuni”, mai spune Tatiana. Tânăra recunoaşte că îi lipsesc resursele moderne care i-ar sprijini activitatea. Ar avea nevoie de o imprimantă color, care i-ar permite să le ofere elevilor materiale ce captează atenţia. În căutarea soluţiilor, ea pleacă la Cahul, unde, din resurse proprii, procură ceea ce ar face orele mai captivante. “În şcoală este un xerox alb-negru, dar cu elevii din clasele mici e mai plăcut să lucrezi cu fişe colorate. La Cahul multiplic în vartianta color materialele pe care le împart în clasă”, spune Tatiana.

Profesoară fără indemnizaţie

Dorina Maranda este profesoară de matematică la Colibaşi din 2010. După absolvirea Universităţii de Stat din Tiraspol, cu sediul la Chişinău, a făcut o pauză de un an, a locuit în capitală, apoi a revenit în satul natal, predând matematica: “Sunt încântată de această profesie. De când mă ştiu, am dorit să fiu profesoară. Nu am primit indemnizaţie, pentru că nu m-am angajat în sat imediat după studii. Ar fi fost un ajutor bun pentru un tânăr specialist. Sunt, însă, mulţumită. Am de lucru, primesc un salariu modest, dar îmi place ceea ce fac”. Dorina are deja o familie, are o casă în sat şi nu vede alt viitor profesional decât cel de profesoară de matematică.

Şi Ecaterina Ciobanu e profesoară la Colibaşi. Are ore de educaţie muzicală şi de educaţie tehnologică. În curând, expiră cei trei ani munciţi în temeiul contractului ce i-a permis să beneficieze de indemnizaţia specială, acordată de stat. Intenţionează să rămână în învăţământ. Din acest motiv, a decis să mai facă o facultate – Psihopedagogia. Nu este sigură, însă, că va rămâne mai mulţi ani în domeniu, deoarece, spune ea, pe an ce trece, sunt tot mai puţine posturi vacante, tot mai puţini copii.

Nina Iaconi, directoare adjunctă la Liceul “V. Alecsandri” din Colibaşi, susţine că regulamentul acordării acestor indemnizaţii este parţial discriminatoriu: “Sunt tineri care au beneficiat de indemnizaţie, dar sunt şi dintre cei care nu o primesc, pe motiv că nu au îndeplinit toate clauzele. Condiţia potrivit căreia banii se acordă doar specialistului venit direct de pe băncile facultăţii în şcolile de la sate este discriminatorie. Am avut un caz când o tânără a lucrat, vara, timp de o lună, la o grădiniţă. Când a venit să se angajeze la şcoală, nu a primit indemnizaţia, motivându-se că, anterior, a avut un post de muncă”.

„Trebuie să ne asigurăm că tânărul profesor nu ne va lăsa după trei ani”

Tatiana Hulub, şefa Direcţiei Educaţie din Cahul, confirmă că unii tineri pleacă odată cu expirarea celor trei ani de contract: “Sunt unii care vin la lucru doar pentru indemnizaţie, apoi dispar. Uneori demitem pensionarii pentru a angaja un tânăr specialist, iar după ce tânărul ne părăseşte, căutăm să-i readucem pe pensionari. Ar trebui să ne asigurăm că tinerii vor rămâne pe termen lung şi că nu ne va părăsi imediat ce găseşte o posibilitate de a face mai mulţi bani”.

Şefa Direcţiei Educaţie spune că majoritatea părăsesc sistemul de educaţie după ce primesc ratele complete, deoarece, dacă pleacă în timpul celor trei ani de activitate, sunt obligaţi să restituie toate fondurile de care au beneficiat.

Olesea Perju, fostă profesoară de geografie la Crihana Veche, Cahul, a abandonat şcoala după 5 ani de muncă şi a plecat în Germania. Acum studiază germana, ca să se poată angaja acolo. Spune că, în R. Moldova, fiind profesoară, s-a confruntat cu multe dificultăţi. “Niciodată nu erau bani pentru excursii sau pentru lecţii demonstrative”, explică ea.

425-specialisti2„Plec în Canada pentru o casă, un salariu şi o viaţă mai bună”

Ion Volciuc a fost profesor de geografie la Liceul “Universum” din Sărata Galbenă, Hânceşti. În 2009, fusese repartizat aici după studii. A muncit trei ani şi a primit indemnizaţia corespunzătoare. Din septembrie 2012, e şomer. Vrea să plece în Canada, iar banii primiţi de la stat îi investeşte în perfectarea actelor. Spune că a suportat prea multe dificultăţi, fiind fără părinţi: “Nu-mi văd viitorul în R. Moldova, unde salariile sunt mici, insuficiente dacă îţi întemeiezi o familie. În cazul meu, ar fi şi mai greu, deoarece nu am părinţi. Deşi tinerilor specialişti le sunt promise locuinţe gratuite, această condiţie nu se respectă”. Potrivit legii, absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior şi mediu de specialitate în domeniul pedagogiei şi medicinei, care se angajează, conform repartizării, în instituţiile din mediul rural, în primii trei ani de muncă, beneficiază de locuinţă gratuită, acordată de administraţia publică locală.

Ion este indignat şi de faptul că tinerilor specialişti le este repartizat un număr insuficient de ore: “Norma de 18 ore e valabilă doar în primii trei ani, după care fiecare se descurcă cum poate”.

Olga Bobuţă şi-a început cariera pedagogică în aceeaşi şcoală cu Ion Volciuc. Din 2011, este învăţătoare la clasele primare la Sărata Galbenă. Ea ar rămâne aici pentru mult timp. “Mă văd aici şi peste 20 de ani, deoarece şi mama mea e învăţătoare. Am îndrăgit ceea ce fac. Iniţial plângeam, pentru că elevii erau obraznici. Acum am rezultate şi mă bucur”, spune Olga. Din primele rate ale indemnizaţiei, circa 24.000 de lei, şi-a cumpărat un aparat foto, un calculator, iar din ultima tranşă vrea să cumpere o imprimantă color. Olga simte afecţiunea elevilor, mai ales când confecţionează cu ei flori şi fluturi din hârtie.

„Să fiu profesoară a fost o chemare”

Din 2005, Marcela Negru e profesoară de franceză la Liceul din Sărata Galbenă. Ea spune că îşi vede viitorul aici, alături de colectivul care îi place, dar şi de familia sa, creată în acest sat. “Am venit de la Cahul la Hânceşti, unde am fost repartizată. M-am căsătorit aici. Mă văd în această şcoală mulţi ani înainte. Să fiu profesoară a fost o chemare. La prima oră, când am văzut elevii aliniaţi lângă bănci, am simţit încântare şi am înţeles că sunt acolo unde mi-am dorit”, spune Marcela. Anastasia Pascaru, directoarea Liceului din Sărata Galbenă, cunoaşte bine fenomenul migraţiei specialiştilor, dar consideră că, în această şcoală, mulţi rămân după expirarea primilor trei ani de pedagogie, pentru că în colectiv sunt mulţi tineri.

„Din 2005, liceul, anual, a primit la lucru tineri specialişti. În medie, zece cadre didactice tinere se păstrează în fiecare an în colectiv. Unii încheie perioada de contract şi pleacă, iar în locul lor vin alţi tineri. După trei ani, au plecat patru profesori. Toţi au emigrat în străinătate, pentru a face mai mulţi bani”, spune directoarea.

„După cei trei ani de contract, vreau să lucrez în alt domeniu”

Clasa a X-a, lecţia de geografie. În faţa clasei nu stă obişnuita tablă albită de cretă, ci un proiector touchscreen, pe care profesorul expune un ecosistem. Imaginile cu tipurile de sol sunt extinse instantaneu şi elevii îşi dau seama cărei regiuni îi este caracteristic solul proiectat. Profesorul Nicanor Sârbu predă geografia din septembrie 2012: “Sunt nemulţumit de salariu. Indemnizaţia oferită e mică, dar e adevărat că mulţi tineri aleg să lucreze ca să ia aceşti bani. Cu banii primiţi am făcut reparaţie în casa pe care am moştenit-o. Când voi termina contractul de trei ani, voi pleca în alt domeniu – la inspecţia ecologică. Dacă aş primi minimum 300 de euro pe lună, aş rămâne aici”. Un profesor îndură prea mult stres ca să fie răsplătit cu 2200 de lei. Nicanor a studiat, mai întâi, la Colegiul Ecologic, apoi a urmat Facultatea de Geografie de la Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”. Îşi aminteşte de emoţia primelor ore. “Elevii mi-au udat scaunul pe care m-am aşezat. I-am iertat, au voie să facă şi năzbâtii”, explică tânărul pedagog. E pasionat de geografie şi mereu vrea să aducă noutatea în clase.

Tânăr specialist cu 2200 de lei pe lună

Potrivit lui Dumitru Ivanov, şeful Sindicatului Educaţie şi Ştiinţă, un tânăr specialist primeşte 2100 de lei pentru o normă de 18 ore. Pentru ora de dirigenţie mai are 100 de lei pe lună. În 2012, au fost oferite 672 de locuri vacante absolvenţilor de la pedagogie. Au fost repartizaţi 659 de specialişti, însă doar 452 s-au prezentat la locul de muncă. Ivanov mai spune că sunt numeroase pârghii de atragere a tinerilor, dar, deseori, aceştia nu doresc să lucreze în sate. “Sunt cazuri când tinerii specialişti au refuzat să primească o casă gratuită, acestea fiind părăsite şi necesitând reparaţii”, zice Dumitru Ivanov.

Potrivit Alexandrei Barbăneagră-Bibicu, prodecan la Universitatea “Ion Creangă”, locurile vacante pentru tinerii pedagogi, oferite de stat, sunt în descreştere. Solicitările sunt mai mari ca ofertele. “Prioritate au cei care şi-au făcut studii la buget, mulţi sunt atraşi de suma de bani care li se acordă în primii ani de activitate, iar noi îi repartizăm în zonele apropiate celor natale”.

În acest an, Ministerul Educaţiei oferă tinerilor specialişti 1052 de posturi vacante.