Politica Guvernului împotriva fermierilor
În cadrul programului „Iniţiativa ONG-urilor şi organelor de informare în masă împotriva corupţiei”, ONG BIOS a efectuat o amplă cercetare în scopul identificării barierelor în accesul la informaţia agricolă.
În total au fost intervievate 200 de persoane, de 14—79 de ani, care au oferit date şi informaţii ce au confirmat existenţa unui şir de bariere în accesul la informaţia agricolă, precum şi o lipsă de transparenţă în luarea deciziilor, care îi afectează pe fermierii şi antreprenorii rurali la toate nivelurile de luare a deciziilor.
În urma cercetării s-a stabilit că, de obicei, majoritatea reprezentanţilor autorităţilor locale spun că oamenii au acces bun la informaţia agricolă, inclusiv la legi, care pot fi găsite la primărie, la serviciul de extensiune ACSA sau la direcţia agricolă a comitetului executiv raional. Tot ei susţin că orice informaţie despre programe de ajutor de la stat, subsidii, este transmisă persoanelor cu funcţii importante şi că legile sunt tipărite în Monitorul Oficial.
„Orice politică pe care o promovează Guvernul este împotriva fermierului”, spuneau unii dintre fermieri, dezamăgiţi că Executivul nu protejează piaţa de importuri majore de produse agricole.
Micii fermieri sunt indignaţi, pentru că anticipau că Guvernul îi va ajuta cu marketingul şi vânzarea produselor agricole, în special a strugurilor, care în acest an au fost cumpăraţi selectiv şi ieftin (2-2,6 lei kg) de întreprinderile locale producătoare de vin. Ei mai susţin că li se îngrădeşte accesul la informaţia despre pieţe şi despre negocierile pe care le poartă guvernul cu alte state cu privire la vânzarea producţiei agricole.
Autorităţile au manifestat lipsă de compasiune faţă de victimele inundaţiilor
Micii fermieri s-au arătat indignaţi de atitudinea autorităţilor locale şi raionale faţă de problemele lor şi de lipsa de compasiune a autorităţilor pentru victimele inundaţiilor şi secetei din anul 2007. Ei susţin că Guvernul a făcut „mult zgomot”, anunţând că statul a ajutat victimele calamităţilor cu combustibil şi porumb pentru seminţe. În realitate, aceste ajutoare au fost aproape fără folos pentru majoritatea fermierilor mici. Cei mai mulţi dintre ei trebuiau să călătorească până în centrul raional sau în afara satului, cu canistra, pentru a primi cei 4-5 litri de motorină. În multe cazuri, când ajungeau acolo, trebuiau să stea în rânduri mari, mai şi fiind informaţi că pentru un litru trebuiau să plătească. Mulţi călătoreau cu autobuzul cu canistre pline cu motorină, încălcând regulile de securitate.
Încă şi mai nesatisfăcuţi au fost micii fermieri de ajutoarele sub formă de porumb pentru seminţe. Porumbul era de o calitate joasă, iar mulţi fermieri suspectau că angajaţii primăriei şi-au luat seminţele de calitate bună din ajutoare, distribuind apoi porumbul din rezervele proprii, mărunt şi mucegăit. A fost imposibil de constatat dacă suspiciunile erau fondate sau nu, totuşi, din afirmaţiile unui număr mare de persoane, era evident că distribuirea acestor ajutoare s-a realizat într-un mod netransparent. „Eu am trei copii de crescut, iar soţul mi-a murit la Moscova. De aceea, când am auzit zvonuri că în sat există ajutoare sub formă de seminţe, m-am dus la primărie. Acolo mi s-a spus că nu sunt în listă. Atunci am cerut să văd lista, să aflu ce fel de oameni erau incluşi acolo. Nu mi-au dat voie să văd nici o listă, dar mi-au dat 5 kg de păpuşoi şi mi-au spus să nu vorbesc nimănui despre asta”.
Un grup de fermieri mici şi antreprenori rurali au comunicat că informaţia oferită de Guvern este scrisă într-un limbaj complicat, fiind practic inutilă pentru ei. Fermierii mari şi antreprenorii declarau că nu-şi pot planifica veniturile deoarece funcţionarii de stat le cereau întotdeauna să contribuie cu bani şi produse la lucrările de reabilitare de după inundaţii şi alte calamităţi şi să ofere granturi partidelor politice. „Eu nu am nimic împotrivă să-l hrănesc cu o masă pe un funcţionar, la anumite intervale de timp, atunci când vine cu o inspecţie. Însă aceste cereri de a da pomeni statului, care după aceea se laudă că a ajutat oamenii în dificultate, sunt prea de tot. Niciodată nu ştiu dacă mă voi descurca sau nu.”
Potrivit Elenei Bivol, coordonator instruire, ONG BIOS, cercetarea a stabilit că fermierii au nevoie de mai multă informaţie mai accesibilă. De asemenea, s-a constatat că orice tip de susţinere de către stat cu fonduri publice este în mare măsură politizat, iar autorităţile locale, raionale şi naţionale sunt intransparente în luarea deciziilor, elaborarea politicilor şi practicilor de susţinere.
RdG
