PEDOFILII: Doar castrare chimică ireversibilă, fără drept la recuperare

De la 1 iulie 2012, în R. Moldova urmează a fi instituită practica de castrare chimică a persoanelor condamnate pentru pedofilie. O lege în acest sens a fost adoptată de curând în Parlament. Chiar dacă nu se opun înăspririi pedepsei pentru violul copiilor, apărătorii drepturilor omului critică aplicarea forţei în îndeplinirea acestei proceduri, precum şi excluderea alternativei de recuperare psiho-terapeutică a condamnaţilor.

Deputatul liberal Valeriu Munteanu, autorul legii, susţine că singura formulă potrivită pentru dezrădăcinarea acestui fenomen în R. Moldova este castrarea chimică obligatorie a pedofililor. “Castrarea poate fi reversibilă şi ireversibilă şi, în multe state, aceasta se face la dorinţa condamnatului, iar formula noastră este obligatorie pentru că noi nu avem cultura şi relaţiile socio-culturale care există în restul Europei”, susţine Munteanu. Potrivit noii legi, pedofilii vor fi supuşi castrării chimice în ultimele trei luni de detenţie de către reprezentanţii instituţiilor penitenciare şi ai celor medicale.

Provenienţa pedofililor

Valeriu Munteanu afirmă că, în ultimii 4-6 ani, problema abuzului sexual asupra copiilor s-a agravat deoarece R. Moldova a devenit o destinaţie preferată de pedofilii din întreaga lume şi pentru că, la noi, funcţionează reţele criminale care le oferă acestora copii. “Pedofilul, de obicei, spune: vreau un copil de 10 ani, vreau un copil de şase, vreau băiat, vreau fată, iar idioţii ăştia le pun la dispoziţie copii ca să-şi satisfacă poftele carnale”, afirmă deputatul.
Cât despre violatorii locali, Valeriu Munteanu precizează că marea lor majoritate sunt din familii vulnerabile, iar cele mai multe victime sunt din regiunea transnistreană şi deseori părinţii acestora ştiu, dar acceptă tacit acest lucru, din considerente economice.

Lilia Gorceag, psiholog la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, spune că nu e vorba doar de familii vulnerabile. Există şi familii considerate extrem de bune, cu părinţi care au  absolvit instituţii de învăţământ superior, dispun de posibilităţi materiale, dar trec prin această experienţă nefastă. În opinia psihologului, această problemă ţine de personalitate, de cât de sănătoasă este ea.

Statistici incomplete

Deputatul liberal este de părere că statisticile oficiale nu oferă o imagine completă asupra problemei privind abuzul sexual al copiilor, inclusiv din cauza complexităţii acesteia, ceea ce determină părinţii să nu admită divulgarea informaţiilor de această natură. În aceste condiţii, deputatul estimează că ar fi vorba de mii de cazuri de acest fel.
De aceeaşi părere este şi Tatiana Buianin, psiholog la Centrul Internaţional “La strada”, care constată că, în cazurile de incest sau viol, cel mai frecvent, făptuitorul este din mediul copilului. Din această cauză, copiii sunt manipulaţi, speriaţi şi de multe ori nu mai ajung să vorbească despre abuzul la care au fost supuşi. De asemenea, în ultimii ani, identificarea copiilor abuzaţi a devenit mai dificilă, deoarece foarte mulţi dintre aceştia sunt racolaţi prin intermediul tehnologiilor informaţionale.

Pe de altă parte, Lilia Gorceag opinează că în condiţiile actuale se poate vorbi nu atât despre înteţirea cazurilor de incest şi viol, cât despre faptul că oamenii sunt mai bine informaţi. “Este vorba de copii care au fost hărţuiţi mai demult şi doar peste 5-8 ani capătă încredere şi spun prin ce au trecut”, a menţionat Lilia Gorceag.

Consecinţele abuzului

Cea mai frecventă consecinţă a abuzului sexual asupra copiilor care nu primesc asistenţă calificată şi consideră aceste relaţii drept normale este ca la maturitate să devină şi ei  abuzatori, apreciază Tatiana Buianin. Pe de altă parte, în codiţiile în care aceşti copii trec printr-un proces complex de dezvoltare, energia lor se concentrează pe dezvoltarea sexuală, ceea ce afectează formarea integrităţii personale. Totodată, este greşită percepţia că, atunci când copiii abuzaţi sexual vor creşte mari, totul se va uita, pentru că în realitate  ei vor avea dificultăţi la nivel de percepere de sine, precum şi a relaţiilor cu ceilalţi.

Şi Lilia Gorceag spune că victimele pedofiliei trebuie ajutate să treacă peste această tragedie. În caz contrar, urmările pot să se resimtă peste ani foarte dur sub aspect psihologic. “Pot avea loc neuroze, fobii, de multe ori aceste persoane se consideră murdare, dezonorate, nu pot depăşi această situaţie şi chiar ajung să se prostitueze”, susţine Lilia Gorceag.

Opinii critice

Mai mulţi apărători ai drepturilor omului au exprimat opinii critice faţă de noua lege. Reprezentanţii Amnesty International Moldova au condamnat legalizarea castrării chimice forţate pentru subestimarea dreptului la inviolabilitatea fizică şi psihică. “Acordurile internaţionale din domeniul drepturilor omului interzic expres aplicarea torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante, fapt menţinut şi de Legea Supremă a Republicii Moldova. Este evident că impunerea procedurilor medicale forţate echivalează cu aplicarea unui tratament inuman”, se spune într-un comunicat de presă al acestei organizaţii.

Daniela Sîmboteanu, preşedinta Centrului Naţional pentru Prevenirea Abuzului faţă de Copii (CNPAC), ne-a declarat că această lege este prematură pentru condiţiile R. Moldova. Asemenea practici sunt aplicate în alte state, dar acolo există o multitudine de măsuri de prevenire şi reabilitare a pedofililor. “Nu îmi închipui cum, într-un sistem atât de imperfect, ar putea funcţiona această lege, ea are toate şansele de a fi încă una dintre legile care stau prin sertare şi nu pot fi aplicate”, spune Daniela Sîmboteanu.

Faptul că parlamentarii au atras atenţia asupra acestei probleme este un plus foarte mare, dar rezolvarea fără o analiză mai profundă a fenomenului şi fără o abordare mai sistemică nu este posibilă, apreciază preşedinta CNPAC. Ea este nedumerită şi de faptul că mulţi dintre cei condamnaţi pentru pedofilie sunt ulterior amnistiaţi. “Vedem câte un caz în care e foarte greu să se demonstreze vinovăţia, iar dacă se ajunge la condamnare, peste un an-doi, făptuitorul este amnistiat”, constată Daniela Sîmboteanu.

Recuperare psiho-terapeutică

Preşedinta CNPAC se arată surpinsă şi de faptul că legea a fost adoptată fără un studiu prealabil al costurilor, fără a se ţine cont de dezavantajele castrării chimice demonstrate de studiile ştiinţifice existente în lume. Ea este de părere că banii ce vor fi alocaţi pentru castrarea chimică, care presupune costuri foarte mari, ar trebui mai degrabă orientaţi spre realizarea unor programe de prevenire a acestor infracţiuni şi de reabilitare atât a agresorilor, cât şi a victimelor.
Daniela Sîmboteanu apreciază că această intervenţie chimică în organism la nivel hormonal nu are loc fără urmări. De aceea, ea ar fi acceptabilă în cazurile în care şi condamnaţii conştientizează problema şi nu văd alte soluţii.

Nu este un secret că la baza abuzului sexual stau diverse motive – un libido hiperactiv, probleme hormonale sau cazuri în care făptuitorul a devenit pedofil pentru că şi el a fost abuzat sexual în copilărie. Mai există şi violatori care provin din medii socialmente  vulnerabile, cu grave probleme de personalitate, şi castrarea chimică ar putea crea mai multe riscuri pentru ei. “Nu cred că castrarea chimică ar putea soluţiona aceste probleme. Mai degrabă un program de recuperare psiho-terapeutică ar fi eficient”, susţine Daniela Sîmboteanu.

Recidiva pedofililor

Potrivit deputatului liberal, în urma introducerii castrării chimice în Polonia, în ultimii doi ani, numărul infracţiunilor de acest gen s-a redus cu 70%. În Germania, în urma implementării castrării chimice benevole a pedofililor, recidiva s-a redus de la 84% la 3%.

Deputatul liberal constată că, în R. Moldova, acest gen de infracţiune se pedepseşte cel mai frecvent cu privarea de libertate pe un termen de şase luni sau de doi ani, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar cele mai multe dosare sunt clasate. În aceste condiţii, violatorii se întorc în mediul lor obişnuit şi, deseori, recidivează. Conform datelor Ministerului de Interne, în ultimii cinci ani, 15 persoane au fost trase la răspundere penală în mod repetat pentru săvârşirea infracţiunilor cu caracter sexual asupra minorilor.

„Tragismul situaţiei vine din faptul că, în R. Moldova, victime ale pedofililor devin copii de la 3-6 ani şi până la vârsta la care nu mai cad sub incidenţa acestei legi – de 14 ani”, menţionează Valeriu Munteanu. De la 14 până la 18 ani nu se mai poate vorbi de pedofilie, ci deja despre întreţinerea de relaţii sexuale cu minori şi, chiar dacă a existat consimţământul lor, fapta totuna cade sub incidenţa acestei legi.

Reieşind din specificul jurisprudenţei din R. Moldova, deputatul a propus ca pentru pedofilie castrarea chimică să fie obligatorie, iar pentru alte infracţiuni grave ce atentează la inviolabilitatea sexuală a persoanei – după caz.

Grigore Brînză