Părintele Nectarie: „Când vom avea destulă credinţă, nu vom avea nevoie de atâta poliţie”
S-a născut în satul Crasna, raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi. A crescut într-o familie creştină, fiind 7 copii la părinţi. A absolvit facultatea de teologie la Iaşi, România, iar masteratul la Atena, Grecia. Este ucenicul Părintelui Arhimandrit Sofian Boghiu, originar din Basarabia, fost stareţ al mănăstirilor Antim şi Plumbuita din Bucureşti, despre care se spune că a fost un adevărat trăitor şi un mărturisitor al credinţei ortodoxe în vremurile grele ale comunismului.
Acum câţiva ani, Părintele Nectarie a ajuns să slujească la Mănăstirea de la Horeşti, Ialoveni, una dintre cele mai noi comunităţi monahale din R. Moldova, situată pe malul unui lac întins, într-o linişte greu de auzit. Mănăstirea de la Horeşti este considerată astăzi una dintre cele mai binecuvântate de Dumnezeu, pentru că se înalţă pe pământurile dăruite de creştinii din localitate. “Toţi cei care au avut terenuri în acest loc au decis, în anul 2000, când se împlineau 2000 de ani de la naşterea lui Hristos, să facă aceste acte de donaţie şi să ofere terenurile pentru o mănăstire. Astfel, la Horeşti, a apărut această mănăstire. Mai întâi s-a construit această bisericuţă, cu Hramul Naşterea Domnului”, povesteşte stareţul de aici, Arhimandritul Nectarie (Gherman).
Pentru că e situată departe de satele din raionul Ialoveni, dar şi departe de Chişinău, sunt zile în care creştinii, chiar dacă şi-ar dori, nu reuşesc să ajungă la serviciile divine de la mănăstire. Ei, însă, ştiu că, chiar şi în lipsa lor, cei 9 călugări din obştea monahală se roagă şi pentru sufletele lor, cerându-i Domnului milă pentru sănătatea şi bunăstarea familiilor lor. Cei 9 fraţi sunt cu facultatea terminată. Au trecut şi alţii pe la această mănăstire, dar au rămas doar cei care au reuşit să demonstreze ascultare şi smerenie.
„Să-l vedem pe aproapele nostru cum iese din păcat, nu doar cum face păcate”
Creştinii care ajung în acest locaş sfânt învaţă, pas cu pas, de la părintele Nectarie şi de la ceilalţi fraţi, “să nu-l judece pe aproapele său, să-şi vadă mai întâi propriile greşeli, apoi să le descopere pe ale celor din preajma lor”. Părintele Nectarie le transmite, ori de câte ori are ocazia, o regulă simplă, uşor de urmat: “Să-l vedem pe aproapele nostru cum iese din păcat, nu doar cum face păcate”.
„Credinţa fără fapte este moartă, iar evlavia vine prin smerenie. Dacă omul este smerit şi credincios, el devine evlavios. Dacă nu eşti în ascultare, atunci nu eşti evlavios şi nici credincios. Evlavia vine prin rugăciune. Dumnezeu îţi dă atunci când îl rogi. Fiecare creştin trebuie să se pregătească astfel încât Duhul Domnului să aibă unde coborî”, predică părintele Nectarie.
După slujba de duminică, într-un dialog neformal, părintele Nectarie aminteşte despre perioada sovietică, în care bisericile şi mănăstirile erau închise, acolo aflându-se depozite de chimicale, discoteci sau spitale pentru alienaţi mintal. Părintele ne povesteşte că şi Mănăstirea de la Horeşti este înălţată pe locul unei foste tabere de pionieri.
L-am întrebat dacă se întâmplă să vină la spovedanie şi dintr-acei care, în acele timpuri, au profanat biserici şi mănăstiri. “Vin foarte mulţi. Vin şi se pocăiesc, îşi plâng păcatele. Ferice de cei care găsesc timp şi puteri să se întoarcă spre credinţă şi să meargă mai departe. Cei care au profanat din neştiinţă, fiind forţaţi, la timpul respectiv, să facă acele lucruri, ca să-şi păstreze serviciul sau ca să nu sufere familia lor, pot obţine iertare, dacă vin la Bunul Dumnezeu şi se pocăiesc”, spune părintele.