Pădurile şi dezmăţul puterii
Sunt un cititor al ZdG , dar şi un silvicultor în a treia generaţie. M-am bucurat mult când, în ZdG, am citit articolul „Pădurile, crescători de bani electorali” (26.02.09), deoarece nimeni dintre ecologişti, „mari apărători ai naturii”, nici nu îndrăzneşte să atingă acest domeniu, în care se produc lucruri dezastruoase.
Cu părere de rău, şi în articolul din ZdG, în fotografia cu dl preşedinte, marele zootehnician/antisilvicultor, Anatol Popuşoi, apare în rol de cultivator forestier, pe când opera sa este distrugerea pădurilor.
Câteva imagini din preajma s. Fundul Galbenei, r-nul Hânceşti, pe care le alătur acestui mesaj, demonstrează că Anatol Popuşoi a fost decorat nu pentru plantări de păduri, ci pentru tăierile masive a lor, fără scrupule şi fără remuşcări pentru faptul că sunt păduri de protecţie a pantelor abrupte şi a malurilor de râpi. Aceste păduri, de altfel, au fost plantate de generaţii de silvicultori dintre care niciunul nu a primit de la stat cel puţin un simplu „MULŢUMESC”.
Astăzi, în R. Moldova, nici înalţii demnitari, dar nici aşa-zişii silvicultori, nu cunosc că plantarea unei suprafeţe cu arbori, mai ales cu stejari, încă nu poate fi numită pădure. Doar peste 5-10 ani după trecerea plantaţiilor în stare de masiv putem vorbi de o reuşită. Doar atunci crescătorii unor astfel de păduri ar putea pretinde la aprecieri din partea statului.
De fapt, şi atunci aceste merite nu ar trebui apreciate tocmai cu înalte distincţii de stat, deoarece acestea nu sunt altceva decât elementare obligaţiuni de serviciu, care nu ar trebui „onorate” din bani publici.
Monumentul principal al silvicultorului este însăşi pădurea crescută de el. Din păcate, astăzi sunt decoraţi doar cei care abia au început să facă ceva în silvicultură şi o fac destul de neîndemânatic. Medaliile oferite astăzi sunt devalorizate, pentru că nu sunt decernate după merit. Singura condiţie a decorărilor sunt relaţiile amicale cu puterea, în satisfacerea unor interese frauduloase.
Dacă ar exista interes din partea organelor de control, fărădelegile din domeniul silvic ar putea fi demascate foarte uşor. Persistă, însă, lipsa de voinţă civică şi de curaj din partea celor care astăzi deţin funcţii de răspundere în structurile statului, căci silvicultorilor li s-a pus căluşul în gură şi sunt împinşi să încalce legislaţia şi bunul simţ, punându-şi în pericol viaţa lor şi a familiilor lor, deoarece va veni şi timpul când vor trebui să răspundă pentru fraudele comise.
Cum sunt folosiţi banii din fondul Băncii Mondiale la implementarea programului pentru extinderea suprafeţelor împădurite în R. Moldova e o temă deosebit de importantă, de care nu îndrăzneşte să se atingă nimeni. Ar fi multe de dezvăluit la acest subiect.
Cu respect pentru ZdG, un silvicultor în a treia generaţie
