Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Păduchii: de unde vin şi…

Păduchii: de unde vin şi încotro se îndreaptă?

În secolul XXI, când cheltuim o groază de bani pentru procurarea celor mai parfumate şi atrăgătoare produse de igienă, continuăm să auzim despre tot mai multe cazuri de infestare cu păduchi, înregistrate în grădiniţe, şcoli, spitale etc. Păduchii au fost asociaţi, mereu, cu lipsa de igienă şi sărăcia şi au fost o temă tabu, despre care nu se vorbea şi continuă să nu se vorbească în public.

În ultima perioadă, tot mai multe spoturi publicitare ne îndeamnă să cumpărăm produse-minune care ne scapă repede şi pentru totdeauna de păduchi. Aceştia pot fi „captaţi” aproape de peste tot: din transportul public, de la şcoală, grădiniţă, din alte locuri aglomerate.

Păduchele nu alege dacă eşti sărac sau bogat

„Patru zile de nebunie nemaipomenită. În fiecare dimineaţă, aşternuturile erau scoase afară, în gerul cel cumplit, iar seara, după masă, după cântec, despăducherea. Şi pe urmă iubire, şi iar cântec, şi iar despăduchere”, scria Gib Mihăescu în romanul său „Rusoaica”.

Pediculoza este infestarea cu păduchi. Aceştia trăiesc la nivelul pielii şi se hrănesc doar cu sânge. Era o afecţiune extrem de răspândită în R. Moldova, în special în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când oamenii nu sufereau doar din cauza foametei, ci erau nevoiţi să facă faţă şi invaziei de păduchi, care îi „mâncau” de vii. „Devenise o obişnuinţă. Nimeni nu se mai mira, dacă vedea cum păduchii mergeau pe frunte sau pe gât. Atunci era atâta sărăcie şi murdărie în jur, încât păduchii îşi făceau viză de reşedinţă”, îşi amintesc cei care au trecut prin deportări şi foamete.

Practic, nu există persoană care să nu fi fost afectată măcar o dată de această molimă socială, căreia îi plac colectivităţile umane şi, mai ales, grupurile de copii. Aceşti devoratori de sânge adoră să sară de pe un cap pe altul, oferind prioritate capului curat, fiindu-le astfel mult mai uşor să se mişte prin păr, ajungând la sânge. Acest fapt anulează stereotipul potrivit căruia aceste insecte preferă în exclusivitate păturile celor săraci. „Păduchele nu alege: cu această problemă se confruntă şi persoanele din familii curate, şi cele din familii mai puţin îngrijite”, susţin medicii. Păduchii trec cu uşurinţă de la o persoană la alta prin contact direct sau prin intermediul hainelor sau obiectelor personale. Păduchii de cap nu răspândesc boli, dar se răspândesc ei înşişi rapid, mai ales în colectivităţi. Deşi nu pot zbura, ei se mişcă foarte repede şi se agaţă uşor de firele de păr, atenţionează medicii.

Cum apar păduchii?

„Cum apar păduchii? Este o întrebare filosofică. Din nimic nu apare nimic. Păduchele se transmite de la un om infestat la altul sănătos şi se înmulţeşte foarte repede, depunând în fiecare zi câte patru ouă (lindini, n.r.). E ca un lanţ. Nu putem vedea un început bine conturat, când au apărut ei, mai ales că au fost descoperiţi încă în antichitate. Este la fel ca atunci când ne întrebăm: cine a apărut primul: oul sau găina? O întrebare la care nu am găsit nici până acum răspuns”, ne spune Sergiu Vasiliţa, vicedirectorul medical al Spitalului de Dermatologie şi Maladii Comunicabile.

La aceeaşi întrebare am încercat să aflăm răspuns de la Viorel Prisăcari, şeful catedrei de epidemiologie, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Chişinău. „Păduchele este o specie din natură, cum suntem noi Homo sapiens, aşa şi el este Pediculus. Fiecare microorganism este o specie din natură care are legităţile sale de a supravieţui. Cazurile de infestare cu păduchi sunt mai des întâlnite la boschetari sau la familiile social-vulnerabile, pentru că în acel mediu mai sărăcăcios ei au mai multe şanse de a trece la mai mulţi indivizi şi de a se înmulţi. Poate vă aduceţi aminte cum buneii sau străbuneii vă povesteau că în perioada lor era mare sărăcie şi familiile erau numeroase. Părinţii nu puteau să cumpere haine pentru toţi copiii şi, de aceea, unul venea de la şcoală, îşi scotea haina şi i-o dădea fratelui, ca acela, la rândul său, să meargă la lecţii. La fel de repede se răspândeşte pediculoza şi atunci când mai mulţi copii dorm pe acelaşi pat. Dar să ştiţi că nici noi, cei care trăim mai bine şi respectăm toate normele de igienă, nu suntem scutiţi de a ne infesta cu păduchi. În transportul public, la grădiniţă, la şcoală, peste tot putem să ne infestăm cu păduchi. Pericol de infestare există acolo unde se adună mai mulţi oameni care stau mai aproape unul de celălalt, permiţându-i astfel păduchelui să treacă de la o persoană la alta”, ne explică Viorel Prisăcari.

Afecţiunea despre care (nu) se vorbeşte

În situaţia în care s-a depistat pediculoza capului, reprezentanţii Centrului de Sănătate Publică (CSP) atenţionează că este necesară adresarea la medicul de familie, care înregistrează cazul, recomandă şi explică ce preparate (pediculicide) pot fi folosite pentru a scăpa de pediculoză în condiţii casnice.

Potrivit CSP, pe parcursul a şase luni ale acestui an, în municipiul Chişinău au fost înregistrate 502 cazuri de pediculoză, în timp ce în aceeaşi perioadă a anului 2016 s-au înregistrat 1258 de cazuri, iar în 2015 – 1487. „Dintre cele 502 cazuri, 307 au fost depistate la boschetari, 41 în instituţiile medico-sanitare, 11 cazuri în instituţiile de învăţământ general şi 2 cazuri în instituţiile preşcolare… Conform legislaţiei, lucrătorii medicali sunt obligaţi să declare cazurile depistate la Centrul de Sănătate Publică, dar, cu regret, acest lucru nu se respectă întotdeauna. De aceea, putem presupune că numărul cazurilor de pediculoză este mult mai mare. De asemenea, puţine familii anunţă că copiii lor s-au infestat cu păduchi”, constată Elena Balan, medic epidemiolog al Centrului de Sănătate Publică al municipiului Chişinău.

Preparatele care ucid păduchii şi lindinile nu sunt oferite gratis sau în baza unei reţete emise de medicul de familie. Acestea pot fi cumpărate de la farmacii, iar preţul lor este destul de mare. Trecând pe la farmacii, am aflat că unul dintre cele mai ieftine preparate împotriva păduchilor costă 40,75 de lei, iar cel mai scump 353,20 de lei.

Cum scăpăm de pediculoză

În cazul depistării pediculozei în instituţiile şcolare şi preşcolare, copiii sunt retraşi din colectiv, iar lucrătorii medicali examinează persoanele care au fost în contact cu persoanele infestate. „Acest lucru se face pentru că, în cazul unui grup mai mare de copii, infestarea are cel mai înalt grad de probabilitate. De aceea, este bine ca părinţii să fie atenţi când piaptănă părul copilului şi să se adreseze la medicul de familie, în cazul în care au unele suspiciuni”, recomandă Elena Balan.

În conformitate cu prevederile ordinului nr. 164 din 21.02.2013 al Ministerului Sănătăţii, supravegherea şi efectuarea măsurilor de combatere şi profilaxie a pediculozei este asigurată de lucrătorii medicali din instituţiile medico-sanitare de asistenţă primară (după locul de trai). „Lucrătorii medicali din instituţiile preşcolare asigură examinarea la pediculoză a persoanelor care se adresează după asistenţă medicală, precum şi controlul periodic la admiterea în instituţie şi o dată pe săptămână”, explică medicul epidemiolog.

Potrivit specialistei, sunt mai multe metode de suprimare a păduchilor, în funcţie de gradul de afectare a copilului, iar selectarea metodei este la discreţia fiecăruia. „Metoda mecanică include pieptănarea cu un pieptene special a păduchilor şi lindinilor de păr, tunsoare scurtă sau raderea părului. În timp ce metoda chimică prevede folosirea preparatelor pediculicide. Ulterior, părul se clăteşte cu o soluţie caldă de acid acetic cu concentraţia de 5-10%, după care părul se piaptănă cu un pieptene special pentru a scoate insectele moarte. Utilizarea pediculicidelor se efectuează în conformitate cu instrucţiunile fiecărui preparat în parte. De asemenea, este foarte important să se spele hainele şi lenjeria de pat în apă fierbinte sau să fie sigilate în pungi de plastic, timp de două săptămâni”, explică specialista Centrului de Sănătate Publică.