Pacienta fără sorţi
A bătut la uşa câtorva spitale din Chişinău, a plâns şi a rugat medicii să îi ofere asistenţă medicală, însă fără vreun rezultat. Au refuzat şi au purtat-o pe drumuri, timp de câteva săptămâni. Abia după intervenţia Ministerului Sănătăţii, pacienta a fost internată la Institutul Oncologic din Chişinău. Timp de cinci zile, tânăra nu a urmat niciun tratament, fiind supusă doar unor teste. Este cazul Galinei Ş., o tânără mămică de 22 de ani, HIV pozitivă.
Galina a aflat că este HIV pozitivă în a şasea lună de sarcină, după ce a fost supusă unor analize medicale la un spital din Odesa, Ucraina. Angajaţii spitalului presupun că fata a fost infectată cu HIV pe când avea 13 ani, perioadă în care trăia la un internat.
Galina Ş. s-a născut în R. Moldova, iar la vârsta de 3 ani a ajuns în Ucraina. A trăit din bani cerşiţi pe străzile satului Frunzivka, până când cuiva i s-a făcut milă şi a dus-o la internat. La 16 ani, Galina a părăsit internatul şi a fost adăpostită de o poştăriţă din acel sat. Au stat împreună vreo cinci ani. Au mâncat din aceeaşi farfurie şi au băut apă din aceeaşi cană. Într-o zi, l-a cunoscut pe Andrei, un tânăr din Moldova, care lucra la construcţii. Peste câteva luni, Galina a înţeles că este însărcinată. Au închiriat o locuinţă în Frunzivka şi au început să îşi construiască viaţa în doi. Pe 19 aprilie, s-a născut Tudor. Andrei, prietenul Galinei, mergea zi de zi la muncă, iar ea avea grijă de micuţ. Pe 3 august, tânăra mămica a fost anunţată că tatăl copilului a suportat un accident la locul de muncă şi a decedat. A rămas cu băiatul în braţe, fără adăpost şi fără surse de existenţă. Ştiind că aceasta are HIV, poştăriţa a refuzat să-i mai primească în casă. În câteva zile, familia lui Andrei a perfectat titlul de călătorie pentru Galina şi pentru copilul acesteia, ca să poată ajunge în R. Moldova. „Ca să o aducem, i-am perfectat un permis, deoarece nu avea buletin de identitate. Tot atunci am aflat că Galina este HIV pozitivă”, povesteşte Zina istoria cumnatei sale. Pe 23 august, Galina şi Tudor erau deja la socri, în Basarabeasca.
Plângeam şi rugam medicii să îi acorde ajutor
La început de septembrie, Galina s-a simţit mai rău. Avea dureri în cavitatea bucală. „Nu putea dormi. Noaptea ieşea şi umbla prin grădină. Urmăream umbra ei prin geam”, îşi aminteşte cumnata. Galina, la sugestia medicilor, s-a adresat la Centrul Naţional SIDA din cadrul Centrului Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă. De altfel, în R. Moldova tratamentul antiretroviral este gratis. După ce tânăra a fost supusă mai multor teste, a fost diagnosticată cu SIDA. Din cauza inflamaţiilor din cavitatea bucală, aceasta a fost direcţionată la Institutul Oncologic. „Ne-am adresat la secţia de boli infecţioase, însă medicii ne-au spus că Galina constituie un pericol şi nu poate fi internată. Plângeam şi rugam medicii să îi acorde ajutor. Trebuie să existe vreun remediu şi pentru ea”, implora cumnata Galinei.
S-a întors în sat. A procurat poliţă de asigurare şi s-a adresat la Spitalul raional din Basarabeasca, unde a efectuat un şir de investigaţii medicale. Deoarece problema Galinei nu poate fi tratată la spitalul raional, medicii i-au dat două îndreptări, una la Centrul SIDA, pentru investigaţii şi recomandări, iar alta la Institutul Oncologic, pentru a trata cavitatea bucală. Chiar şi cu poliţă medicală şi cu recomandări de la locul de trai, niciun spital nu i-a acordat asistenţă. “Administraţia Dispensarului Dermatovenerologic Republican a constatat că tânăra ar avea nevoie de o intervenţie chirurgicală oncologică, iar specialişti de la Oncologie susţin că fata, mai întâi, trebuie investigată la Centrul SIDA”, povesteşte Zina. Între timp, starea sănătăţii Galinei s-a agravat. Rănile din cavitatea bucală s-au infectat, iar Galina slăbea din ce în ce mai mult, deoarece nu putea mânca.
„O persoană HIV pozitivă nu trebuie să fie purtată de ici-colo”
Tatiana Catană, avocată independentă, este de părere că „instituţiile medicale au avut o atitudine discriminatorie faţă de pacientă. Persoanele HIV pozitive au nevoie de tratament special. Galina trebuia să fie internată din start şi să nu fie purtată de ici-colo, cu atât mai mult cu cât aceasta avea îndreptări şi poliţă de asigurare”.
Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr. 23-XVI din 16.02.2007, art. 25, stipulează că “Orice persoană dispune de acces egal la servicii medicale indiferent de statutul HIV. Nu se admite refuzul internării, primirii, accesului la servicii medicale a persoanelor cu statut HIV pozitiv în instituţiile medico-sanitare şi balneare publice, departamentale şi private sau solicitarea unor taxe sporite pentru prestarea serviciilor respective”. Or, în cazul Galinei s-a făcut abstracţie de acest articol.
Din practica Nataliei Mardari, avocată în cadrul proiectului „Reducerea impactului infecţiei HIV în R. Moldova”, persoanele infectate cu HIV deseori sunt discriminate. „Discriminarea se manifestă sub mai multe forme, persoana nu este primită pentru prima dată la medic, i se spune să revină în altă zi, medicul îi acordă timp insuficient pentru a-i evalua starea de sănătate sau nu îi acordă nicio atenţie”, explică Natalia Mardari.
În R. Moldova nu există un act legislativ separat privind excluderea oricărei discriminări. În 2009, a fost elaborat proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării. Până în prezent, însă, proiectul de lege nu a fost votat.
Administraţia spitalelor dă din umeri şi susţine că nu este de competenţa sa
Disperată, Zina, care este şi reprezentanta legală a Galinei, a expediat o scrisoare Ministerului Sănătăţii prin care a cerut ajutor. Peste o săptămână, Galina a fost internată la Oncologie. “Luni am dus-o la spital. I-au făcut nişte analize, însă nu i-au făcut nicio intervenţie şi nu i-au dat tratament. Ea slăbeşte pe zi ce trece. Nu poate bea şi nici mânca. Când am adus-o, avea vreo 54 kg, iar acum nu ştiu dacă are 43 kg. Nu am fost la spital două zile, iar când am văzut-o, era greu de recunoscut. Buzele îi sunt inflamate. Nu i se mai văd dinţii”, se destăinuie cumnata acesteia. Vineri, Zina a fost sunată de medici. În a doua jumătate a zilei, Galina, diagnosticată cu Sarcom Kaposi, a fost externată. Sarcomul Kaposi este o tumoare care se manifestă printr-o creştere anormală a vaselor sangvine mici, situate, de obicei, sub piele. Acesta este asociat cu SIDA şi apare la pacienţii cu infecţie HIV avansată.
Anatol Bejan, şeful secţiei microchirurgie de la Institutul Oncologic, susţine că boala Galinei este o consecinţă a virusului HIV şi tratamentul nu ţine de competenţa acestei instituţii. „Am efectuat investigaţii clinice şi paraclinice şi am obţinut confirmarea diagnozei. Nu este o patologie oncologică şi noi am îndreptat-o la Centrul SIDA. Am fost nevoiţi să internăm pacienta fiindcă a venit cu o plângere de la Ministerul Sănătăţii precum că noi refuzăm să îi administrăm tratament”, confirmă Bejan.
În aceeaşi zi, Zina s-a deplasat cu Galina la Dispensarul Dermatovenerologic Republican, care dispune de o secţie destinată bolnavilor afectaţi de HIV/SIDA. „La început, medicii au refuzat să o primească. Le-am spus că nu o iau de acolo, deoarece nu am ce face cu ea acasă. Au acceptat să o interneze doar după ce a fost chemată şefa secţiei”. Contactată de ZdG, Angela Gheorghe, şefa secţiei de boli infecţioase din cadrul acestei instituţii, a declarat că starea Galinei este semigravă. “Ea a fost consultată, iar diagnoza a fost confirmată. Urmează să-i fie prescris un tratament, care va fi aplicat în paralel cu cel oncologic”, a declarat Angela Gheorghe. Întrebată de ce pacienta nu a fost internată imediat, atunci când s-a adresat, şefa secţiei a opinat că “a fost necesar să apeleze la Institutul Oncologic pentru a-i fi confirmată diagnoza. Altfel noi nu puteam să o internăm”.
După lungi aşteptări, Galina Ş. a început tratamentul. Pe parcursul internării, soacra tinerei mămici va avea grijă de Tudor, de şapte luni, care este seropozitiv, lucru confirmat de primul test HIV. Chiar dacă băiatul se simte bine, până în prezent el nu a primit niciun tratament contra HIV. Specialiştii spun că o persoană poate trăi cu HIV până la 15 ani, fără vreun tratament, dacă duce un mod sănătos de viaţă.
Primul caz de infecţie HIV în Moldova a fost înregistrat în anul 1987. Conform buletinului informativ al Centrului Naţional de Sănătate Publică, infecţia HIV prezintă o prioritate majoră de sănătate publică în R. Moldova. Circa 80% dintre persoanele nou infectate au luat infecţia pe cale sexuală.
