Orfanii de Ziua Familiei

Cum se simt, de Ziua Familiei, cei care nu şi-au văzut părinţii niciodată şi nu cunosc decât nişte noţiuni teoretice despre familie? Chiar dacă copiii de la gimnaziul-internat din Străşeni nu sunt lipsiţi de căldură şi atenţie, pentru ei această zi este una dintre cele pe care le trăiesc cu lacrimi în ochi.

Tămărica Cojocaru are 16 ani. A ajuns la internat, împreună cu fratele şi sora sa, în urma unei decizii judiciare, pe când avea doar doi ani. Acum 14 ani, din cauza condiţiilor vulnerabile în care erau crescuţi în familie, instanţa de judecată a decis să-i instituţionalizeze pe copii, păstrând drepturilor părinteşti ale celor care le-au dat viaţă. Cu doi ani în urmă, Tamara s-a reîntâlnit cu tatăl său în sala de judecată, dar nu s-au mai recunoscut unul pe altul. Ea spune că nu simte nimic faţă de el, deoarece casa ei este aici, iar cei care o înconjoară îi merită toată dragostea.

Iertare de la copilul abandonat

„Familia trebuie să fie unită, veselă”, sunt cuvintele pe care, după ce le rosteşte, lăcrimează şi tace. Doar atunci când intervine psihologul şcolar, fetiţa mai scoate vreun cuvânt, dar în cele spuse de ea lipseşte orice legătură emoţională cu familia sa.

Svetlana Axente, psiholog şcolar, spune că acestor copii le lipseşte modelul de familie. “Le vorbim la ore despre familie, cum trebuie să fie ea, dar asta e insuficient. Ei au nevoie de mai mult, pentru a-şi crea o imagine integră despre familie. Au nevoie de afecţiune, pe care ar resimţi-o pe propria piele”, povesteşte psihologul.

Sora mai mare a Tamarei a studiat la acelaşi internat, după care s-a căsătorit cu un preot. Tamara spune că soţul se comportă frumos cu sora sa. De obicei, în vacanţa de vară, ea pleacă la ei. Acolo comunică şi se joacă cu cei doi copii ai surorii sale. “Aştept cu nerăbdare această perioadă, mă simt bine acolo. Este cald în familia lor”, spune Tamara. Fata povesteşte cu tristeţe că se simte singură, atunci când revine la internat.

„Deşi cei trei fraţi au fost împreună, oricum, într-un colectiv mai mare ei devin un tot întreg, iar sentimentul de frăţie se diminuează”, explică Svetlana Axente.

Tamara spune că e pasionată de matematică, dar se visează bucătar-cofetar, la fel cum este şi fratele ei. Cu toate că nu are încă o imagine clară despre faptul cum trebuie să-i fie familia şi soţul, ea ştie că-şi va dori copilaşi, cărora le va pregăti dulciuri cu mâinile sale. Prin asta fata vede acum că va îndulci viaţa familiei ei.

Deşi nu-şi mai aminteşte de părinţi, ea spune că poate îi va căuta vreodată şi îi va ierta pentru ceea ce s-a întâmplat.

Îşi doreşte o familie curajoasă

Ion Covali, de 12 ani, este orfan în urma unei tragedii. Mama lui a decedat în 2008, iar peste doi ani, tatăl a fost găsit strangulat. Rudele nu au vrut să înfieze copilul, deoarece au copiii lor, iar situaţia financiară nu le permite să mai întreţină un copil.

Chiar dacă nu poate defini conceptul de familie, visul său cel mare este să-şi creeze pe viitor o familie curajoasă. Anume aşa percepe el familia adevărată, deoarece “în familie pot fi diferite greutăţi, iar atunci când ai curaj, poţi trece peste orice probleme”, spune băiatul. El ştie deja ce trebuie să facă un bărbat atunci când îşi întemeiază o familie. “Va trebui să aduc bani în casă, pentru ca familia mea să nu ducă lipsă de nimic”, spune ferm băiatul.

Deşi ochii îi lăcrămează la fiecare rostire a cuvântului “familie”, el se mângâie cu gândul că vara va pleca în familia extinsă, la unchiul său. “Pe parcursul anului, ei pleacă la Moscova, la lucru, iar copiii lor sunt şi ei lăsaţi în grija altora”, spune băiatul.

Îi place mult să îngrijească de animale, să le construiască căsuţe. “Când voi creşte, voi deveni pădurar şi voi îngriji de toate păsările din pădure”, spune copilul bucurându-se.

Reintegrarea în familie

Daniela Stahov, vicedirectoarea adjunctă a gimnaziului internat, spune că, pe parcursul verii, copiii se reintegrează în familii pentru a înţelege cum se trăieşte într-un astfel de mediu. Unii nu au dificultăţi, altora le estre greu. “Am avut un copil care, fiind integrat în familie, nu s-a putut obişnui şi a revenit. Şi asta nu pentru că era o familie rea sau copilul era problematic, dar pentru că el avea alte aspiraţii. Peste un timp şi-a găsit modelul de care avea nevoie. Slăbiciunea lui erau câmpurile, tractoarele. Era pasionat de lumea animală. În lipsa acestor condiţii, copilul se plictisea”.

Vicedirectoarea menţionează că sunt şi cazuri în care familiile adoptive nu se pot deprinde cu copiii şi, peste o perioadă, revin la internat şi se roagă să-i primească înapoi. “Aceasta este o tragedie mai mare pentru copil”, menţionează ea.

Ziua Internaţională a Familiei este celebrată în conformitate cu decizia Adunării Generale a ONU, adoptată la 20 septembrie 1993. Ziua a fost instituită în scopul promovării valorilor familiei, cum ar fi toleranţa, dragostea, responsabilitatea. Din 2009, Ziua Familiei a devenit sărbătoare naţională şi în R. Moldova.