Oamenii ar vrea să creadă că «Guvernul are inimă»

Peste 120 de case demolate de apă şi sute de oameni rămaşi fără adăpost – astfel au fost evaluate daunele provocate de revărsarea Prutului în s. Drepcăuţi, r. Briceni. Doar doi bătrâni au fost plasaţi la un azil din or. Lipcani, iar trei copii au fost adăpostiţi la un orfelinat. O bună parte dintre sinistraţi au mers la rudele din dealul satului. Alţii au dormit pe laiţele de la poartă, preferând să nu-şi părăsească casele chiar şi cu pereţii gata să se prăbuşească. Unii speră că Guvernul «are inimă» şi le va oferi măcar un colţ uscat într-o odaie de cămin, alţii sunt siguri că trebuie să se bizuiască doar pe propriile forţe. Cei mai mulţi, însă, sunt confuzi şi indignaţi atunci când politicienii de la guvernare, dar şi din alte partide, sub motivul că vin cu ajutoare umanitare, «se aruncă» în noroi pentru a se fotografia. Astfel, cred sinistraţii, politicienii şi-au început campania electorală.

Atunci când jumătate de Drepcăuţi a fost inundat, oamenii din sat îşi căutau de nevoi. Pentru ei, revărsarea Prutului este un fenomen obişnuit. În acest an, spun cei din Drepcăuţi, nimeni nu le-a vorbit despre posibile inundaţii. Cei care au auzit despre pericol nu s-au grăbit să îşi scoată lucrurile din casă, crezând că «Prutul va veni şi va pleca», la fel că în fiecare an.

Prutul vine şi pleacă

Veaceslav Calendar, 35 de ani, le-a vorbit celor care urmau să devină victimele revărsării Prutului în repetate rânduri. «Auzisem la televizor», spune el cu regret că nu a reuşit să îi convingă pe cei care acum îşi strâng lucrurile duse de apă prin toată curtea. În consecinţă, la rugămintea sinistraţilor, Veaceslav Calendar a fost nevoit să meargă cu tractorul de la casă la casă, toate demolate, pentru a aduna din puţinele lucruri care au mai putut fi salvate. «Oamenii au vrut să-mi plătească. Dar am refuzat orice remunerare. Nu e o problemă că s-au consumat 40 litri de combustibil, achitaţi din propriul buzunar. Nu sunt mai bogat, dar, locuind în dealul satului, nu am avut de suferit atât de mult», ne mai spuse Veaceslav Calendar în timp ce încerca să manevreze cu greu tractorul cu roţile adâncite pe jumătate în noroi. Ne deplasam în noul «cimitir» al satului, aşa cum îi spun acum oamenii din Drepcăuţi. În această regiune cu casele făcute una cu pământul, doar câţiva dintre gospodari îşi mai adună lucrurile întinse la uscat. Lilia Rusnac, 57 de ani, şi Nicolae Danilov, 59 de ani, au reuşit să-şi scoată din casă toată mobila, dar foarte puţine piese mai pot fi folosite. De fapt, nu le-au rămas decât câteva dulapuri, pentru că, în rest, totul a fost distrus. Şi rezervele pentru iarnă au fost distruse: o tonă de grâu putrezită, păsările din curte înecate, iar conservele plutesc în beciul plin cu apă. Pereţii care sunt gata să se prăbuşească mai păstrează câteva fotografii legate cu busuioc. Atât a fost salvat din arhiva familiei.

Scos cu barca din propria casă

Casa lui Boris Dulgheru, de 47 de ani, era deja goală. «Stă ca frunza pe apă», atinse uşor pereţii după patru zile de la inundaţii bărbatul care avea mânecile suflecate. Aduna ultimele lucruri din curte ca să le ducă la rudele din partea de sus a satului. «Ce pot să fac? dă din umeri Boris Dulgheru. Doar Guvernul şi Dumnezeu ne mai pot ajuta». «M-au scos din casă cu barca. Apa s-a dus, a rămas doar dezastrul», mai spune bărbatul despre casa pe care a cumpărat-o acum câţiva ani.

«Ni s-a spus că va veni apa. Nu ştiam ce să facem: să ne ducem sau să rămânem. Prutul se revarsă în fiecare an».

Vecina lui Boris Dulgheru, Vera Rotari, s-a născut, acum 87 de ani, în această casă gata să se prăbuşească. Printre lacrimi, femeia nu îşi mai aminteşte de un «puhoi» şi un dezastru mai mare decât cel din această vară. Ea povesteşte despre inundaţia din 1969. Dar acum 40 de ani, apa nu îi «spălase» decât curtea şi grădina, nu şi casa, gata acum să se facă una cu pământul. Nepoatele Verei Rotari, Cristina, 18 ani, şi Natalia, 19 ani, sunt sigure că guvernaţii nu vor reuşi să le construiască case sinistraţilor nici după ce au venit în Drepcăuţi şi le-au promis asta privindu-i în ochi.

Nici Raisa Surugiu, 54 de ani, nu ştie la ce să se aştepte, dar ar vrea să creadă că «Guvernul are inimă». Tot ce îşi doreşte invalida este o odaie uscată, pentru că tot ce are acum în proprietate este umed şi mucegăit. «Le sunt recunoscătoare celor care ne-au ajutat. Acum, pentru noi e importantă fiecare coajă de pâine».

Şi Galina Deaciuc, 49 de ani, aşteaptă ajutor de la Primărie. «Măcar», spune femeia, «materiale de construcţie să ne dea». Astfel, crede ea, va reuşi să repare urmările dezastrului. «Totul s-a întâmplat timp de o oră», spune Galina Deaciuc, care era atunci la adăpat animalele de pe lângă casă şi nu a reuşit să mai scoată nimic. Cu toate acestea, nu a renunţat la gospodărie. Împreună cu soţul, Galina a dormit timp de patru zile pe laiţa de la poartă.

Promisiunile Guvernului nu valorează cât o casă din Drepcăuţi

Leonid Munteanu, 68 de ani, încerca să salveze ultimele amintiri de la părinţi culegând fotografiile şi actele împrăştiate prin grădină. «E pentru prima oară când casa părintească nu mă primeşte», spune bărbatul înnămolit până la brâu, ştergându-şi fruntea cu dosul palmei. Din 1940, atunci când a fost construită, până în prezent, casa familiei Munteanu a rezistat tuturor pericolelor. Nu şi celui din 2008, rămânând doar jumătate din casă, cealaltă jumătate prăbuşindu-se la puţin timp de la inundaţie. «În prima zi apa era până la brâu şi nu am putut să intru», spune Leonid Munteanu. «A doua zi, cu mult greu, am izbutit. Totul plutea prin casă, toate amintirile de la părinţi», ne vorbea bărbatul în timp ce netezea câteva fotografii vechi. Le-a strâns de prin curte după ce s-a retras apa, iar acum se întreabă unde mai pot fi restabilite. Bărbatul mai spune că s-a întâmplat o minune adevărată atunci când a găsit printre păreţii prăbuşiţi o veche icoană a Maicii Domnului «neatinsă de dezastru». În unul dintre dulapurile româneşti vechi, Leonid Munteanu a găsit o cutie în care se păstrau florile de la nunta părinţilor săi. «Sunt nişte obiecte pe care nu le schimbi pe nimic nou», afirmă bărbatul, care, în pofida promisiunilor guvernanţilor, spune că această casă nu valorează cât una nouă, ci mult mai mult.

A început campania electorală

De pe urma stihiei au avut de suferit şi 300 de elevi din sat. Liceul Teoretic din Drepcăuţi a fost grav afectat. Pe apă au plutit jumătate din manualele şi cărţile din biblioteca şcolară. Mobilierul, podeaua, pereţii – totul a avut de suferit la numai câteva zile de la schimbarea statutului instituţiei din şcoală generală în liceu teoretic. Chiar după ce în iunie 2008 au fost cheltuiţi 200 mii de lei pentru reparaţia sa, acum clădirea instituţiei de învăţământ necesită investiţii importante pentru ca elevii să poată sta în bănci la 1 septembrie. Personalul şcolii spune că apa a fost pompată doar după ce a fost săpată o groapă în mijlocul sălii de sport.

Primara satului, Elena Stahi, spune că Crucea Roşie şi Micul Samaritean sunt puţinele organizaţii care au ajuns la 255 km de Chişinău.

Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre sinistraţii din Drepcăuţi apreciază toate ajutoarele venite din capitală, din satele vecine sau de peste hotare. Totodată, victimele inundaţiilor sunt indignate atunci când reprezentanţii Guvernului, dar şi ai partidelor politice din R. Moldova se grăbesc să ajungă în această zonă afectată de viituri şi, sub pretextul că vin cu ajutoare materiale sau să pompeze apa, nu uită să se fotografieze, ca, ulterior, să folosească aceste imagini în campania electorală. «Vin aici, se izghesc în glod, îşi fac poze şi pleacă, lăsându-ne aşa cum ne-au găsit», ne-au declarat mai mulţi dintre sinistraţii din Drepcăuţi.

Anastasia NANI