Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Oameni subjugaţi de "seceră"

Oameni subjugaţi de „seceră”

La 3 aprilie, echipa ZdG s-a deplasat la Costeşti, Ialoveni. Am plecat încolo nu pentru că acesta e satul de baştină al unuia dintre liderii comunişti, Victor Stepaniuc, pasionat de falsuri istorice, ci pentru că, de la 1 septembrie 2008, la şcoala din acest sat, în clasa a 6-a, îşi face studiile o bună prietenă a ZdG. Lilia Diaconu. Ea este fetiţa care, acum câţiva ani, şi-a pierdut mama, dar şi trei frăţiori şi surioare, într-un grav accident rutier, pe un drum din Vulcăneşti. Era luna iunie, veneau de la cules cireşe. Într-o clipă, viaţa acestei familii s-a făcut ţăndări. Din septembrie, Lilia, împreună cu tăticul său, s-au transferat de la Vulcăneşti la Costeşti, în satul de baştină al lui Ion Diaconu.

Vizita la Costeşti am anunţat-o încă la 1 martie, când ZdG a organizat o acţiune de caritate cu genericul «Un Mărţişor pentru o carte». În acea zi au fost colectate manuale, volume de poezie, proză şi poveşti, toate destinate şcolii din satul Costeşti, unde acum învaţă Lilia Diaconu.

Când am ajuns, lecţiile se terminaseră. În curte – copii jucându-se sau făcând curăţenie în curte. În şcoală, directoarea, Parascovia Levinte, a primit donaţiile cititorilor noştri şi ne-a povestit despre Lilia. «Am ore în clasa ei. Este o elevă care se străduie sa fie bine pregătită întotdeauna şi să răspundă frumos la lecţii. Am impresia că evită ca această grea tragedie din familia sa, să-şi lase amprenta asupra atitudinii profesorilor faţă de ea», ne-a spus Parascovia Levinte. Directoarea a confirmat că biblioteca şcolii are mare nevoie de literatură şi că, dacă ar avea mai multe cărţi, elevii ar fi, totuşi, mai pasionaţi de lecturi. «Chiar dacă sunt pasionaţi de internet, cărţile aduc cunoştinţe mai temeinice. Noi ar trebui să-i readucem pe tineri la carte», spune profesoara.

Acasă, la bunica

În acea zi, tatăl Lilicăi nu era acsă. El ieşise pentru prima dată la noul său loc de muncă, pe care l-a găsit cu sprijinul Oficiului de încadrare în câmpul muncii din Ialoveni. «Lucrurile se aşează. Este adevărat că, acasă, şi pereţii te vindecă», ne spunea, cu o zi mai devreme, Ion Diaconu.

Pe Lilia am găsit-o acasă, la bunica. Mama lui Ion Diaconu suferă de o maladie grea şi este ţintuită la pat. Lilia ne-a spus că a venit de la ore ceva mai devreme. «Vineri avem doar 4 lecţii», ne-a spus ea. Lilia este bucuroasă că a trecut cu traiul la bunica. «Aici am mai multe rude, colegii de clasă sunt mai prietenoşi», explică aceasta.

ZdG a vrut ca darurile de Paşti, transmise cu ocazia vizitei la Costeşti, să-i facă o zi de bucurie Liliei şi familiei sale. Sperăm că am reuşit.

Mulţumiri, din partea Liliei Diaconu, tuturor cititorilor ZdG care au avut grijă ca, în acest an, Paştele să fie unul special pentru ea.

Spre Chişinău

De la Costeşti până la Chişinău e un drum nu prea lung. Deoarece era ajun de alegeri, încercam să observăm ce se întâmplă în acest sat din apropierea capitalei R. Moldova. Câteva afişe electorale, plasate la întâmplare. Pe străzi, oameni număraţi. Din om în om, constatăm destulă lume dezinformată. La o intersecţie, aproape de ieşirea din sat, suntem rugaţi de o bătrână să o ajutăm, ca să ajungă mai repede până la vie. Se sprijinea într-un baston, dar nu ceda, pentru că via nu aşteaptă timpuri mai bune. A urcat cu noi şi am început a discuta despre alegeri. Ştia de «seceră» şi era sigură că alte partide, demne pentru votul său, nu mai există. Întreba în disperare care ar mai fi alţi concurenţi electorali. Explicaţiile nu aveau rost, pentru că concluzia rămânea aceeaşi – secera.

O întrebăm despre viaţă, despre familia sa şi despre aceea că a ajuns la cei aproape 80 de ani să meargă în baston la curăţat vie. Ea ne spune că a avut 4 copii. A rămas vădană la 45 de ani. «A fost greu», spune ea, «dar şi mai greu e acum».

Fiica i-a decedat de cancer, iar un fecior, fiind reţinut de poliţie pentru că a fost suspectat de o infracţiune, a fost bătut la comisariat până, în scurt timp, a decedat. «Am rămas fără ei. E tare greu să-ţi duci pe ultimul drum copiii», ne spune femeia.

O întrebăm cum trăieşte, dacă îi ajunge pensia. Se supără. «Cum să-mi ajungă? Aproape că nu mai mănânc. De leacuri nu mai vorbesc. Dacă mi-ar ajunge, a-şi chema pe cineva să-mi ajute la vie. Aşa muncesc singură. La anii mei, e tare greu», spune bătrâna. O întrebăm de ce, în aceste condiţii, votează, totuşi, «secera»? Ea spune că habar nu are că ar fi şi alte semne electorale. «Sunt şi altele?», ne întreabă.

La o intersecţie de drumuri, oprim. Cu mult greu, iese din automobil. O urmărim mergând spre vie. Obosită, chinuită, flămândă, dar, cu gândul la «seceră». Vă vorbisem despre Anastasia Budeanu, din Costeşti, Ialoveni.

EdG