O sută de lei pentru eroii nedreptăţiţi din şcoli

În ultimii doi ani au fost închise 56 de instituții de învățământ, iar aproape 2500 de pedagogi au plecat din sistem. În școli, spun profesorii, au rămas doar eroi nedreptățiți, aproape de pensionare, împăcați de mult cu sărăcia. De la începutul acestui an, au ieșit de mai multe ori în stradă, cerând un salariu care le-ar asigura un trai decent. Ministerul Educației invocă lipsa de bani și propune majorarea cu 100 de lei a salariului cadrelor auxiliare.

După acțiunea de protest din 5 aprilie, premierul Pavel Filip a declarat că la baza manifestațiilor din ultimul timp ale profesorilor stau interesele personale, dar și politice ale liderilor sindicaliști, care agită spiritele pentru a-și ascunde salariile mari pe care le primesc. Prim-ministrul a invocat faptul că statul nu are surse financiare pentru majorări, dar că salariul mediu al profesorilor este de două ori mai mare decât al celor care activează în domeniul culturii sau asistență socială, de aceea nu ar avea mai multe motive decât aceștia să protesteze.

„M-am săturat! O viață întreagă am trăit pe entuziasm”

Pe scena improvizată din Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) Ioana Postolachi a urcat să întrebe guvernarea despre ce calitate a educației se vorbește „sus”, când calitatea vieții este „la pământ”, despre ce fel de remunerare conform performanțelor poate fi vorba, atunci când copiii cu necesități speciale sunt integrați în clase obișnuite, iar profesorul nu doar că nu este plătit pentru munca suplimentară, dar mai e și obligat să scrie teancuri de hârtii, pentru a arăta cuiva că lucrează.

De 33 de ani, Ioana Postolachi este învățătoare de clasele primare și profesoară de limbă și literatură rusă la Liceul Teoretic „Olimp” din Costești, Ialoveni. Face parte din pleiada de profesori care, în anii de renaștere națională, au stat în ploaie, vânt, ger, cerând revenirea limbii române. Tot ea crede că în școală nu ar trebui să fie loc pentru cei fără dăruire de sine. Peste ani, a ajuns să nu-i mai condamne pe tinerii profesori care abandonează școala, deoarece astăzi „cel care vine în școală este un mare erou care vine la sărăcie”.

S-a născut în satul Cenac, Cimișlia. A absolvit Facultatea de filologie a Universității de Stat „A. Ruso” din Bălți. Acolo l-a întâlnit pe viitorul său soț, care a studiat fizică, matematică și discipline tehnice. Împreună au fost repartizați la școala din Costești. După câțiva ani soțul a plecat. „A ales altă profesie”, povestește Ioana Postolachi. Ea recunoaște că astăzi și fiul, și soțul sunt peste hotare, „nu de viață bună”, iar școala i-a devenit unica familie. La opt dimineața este deja în clasă. La șase seara pornește spre casă. Pentru trei decenii de muncă „pe entuziasm”, statul o remunerează pe Ioana Postolachi cu un salariu de vreo patru mii de lei.

La protest, alături de alți profesori din Costești, Ioana Postolachi a venit fără a achita taxa la microbuz. De fapt, șoferul a decis să transporte gratis profesorii, iar aceștia l-au aplaudat. „Părinții ne susțin, ei trimit copiii la școală și vor ca ei să crească deștepți, educați, oameni de succes”, spune Ioana Postolachi.

„Dacă nu se va decide majorarea salariilor, crearea condițiilor optime de lucru, atunci situația nu se va schimba în bine. M-a durut mult. Corina Fusu trebuia să fie astăzi alături de noi, să scandeze aceleași cerințe. Noi nu avem revendicări politice. Dacă vor implementa remunerarea în baza performanțelor, în școală va rămâne o mână de oameni, la fel ca mine, cărora vârsta nu le permite să mai schimbe ceva. Cei tineri vor pleca fără a privi înapoi. Eu o să-i înțeleg”, explică Ioana Postolachi, candidată la premiul „Pedagogul anului 2017”, categoria învățător.

„Dacă medicii depun Jurământul lui Hipocrate, învățătorii nu au un jurământ al lor, al lui Pestalozzi (Johann Heinrich Pestalozzi, pedagog elvețian, reformator al educației), al lui Jean Jacques Rousseau sau al lui Shatalov. În schimb, fiecare profesor are un jurământ al său, pe care îl dă zilnic cu inima și conștiința, în fața clasei. Profesorii jură în fața viitorului lumii, pentru că fiecare copil este o lume aparte. Recunosc, dacă aș fi la vârsta tinerilor pedagogi, m-aș duce și eu. Dar, e suficient să nu văd copiii o săptămână, că mi se face dor”, spune învățătoarea, privind spre sutele de pedagogi ieșiți în stradă, care, pe lângă copiii din clasă, au și propriii copii.

Profesoara ministrei Fusu: „Nu am nicio speranță”

Despre fosta sa elevă și actuala ministră a Educației, Ludmila Patron își amintește că era modestă, sârguincioasă, că învăța bine, dar niciodată nu a intuit o carieră politică a Corinei Fusu. La Școala medie nr. 1 din Chișinău, actualul Liceu Teoretic „Gh. Asachi”, unde a învățat ministra, soțul său, dar și cei trei fii ai lor, Ludmila Patron a fost profesoară de franceză timp de 53 de ani, dintre care 23 după pensionare. În 2016, a plecat din școală de la un salariu de circa 1800 de lei, iar astăzi, la cei 80 de ani, are o pensie de 1500 de lei. „Soțul meu, care-i academician, spune așa: ai noroc că mai trăiesc eu. Ce-ai să faci cu 1500 de lei dacă mor? Asta-i soarta profesorului!”, constată profesoara și mai spune că întotdeauna a fost greu, a suferit, dar dorința de a munci, de a fi alături de copii, a ținut-o în școală. Ludmila Patron recunoaște că nu are vreo speranță că fosta sa elevă va schimba ceva, pentru că nu totul depinde de un ministru.

„Decât așa salariu, mai bine mă duc la piață”

Dumitru Ivanov, președintele Federației Sindicale a Educației și Științei din R. Moldova (FSEŞ), susține că jumătate dintre membrii sindicatului au salarii de circa 1000 de lei: educatori la grădinițe, ajutori de educatori, începătorii care nu au vechime în muncă, iar majorarea acestor salarii, de la 1 mai, cu 100 de lei denotă atitudinea neglijentă a Guvernului.

„Cei cu vechime în muncă și care au un salariu jumate mai pot cumva exista, dar salariile de 900 de lei nu pot fi acceptate. Mai devreme sau mai târziu, toți trebuie să-și dea seama că pedagogul face o muncă enormă și nu poate fi remunerat astfel. În loc să stea la catedră și să facă lecții, pedagogul e nevoit să iasă în stradă, să-și ceară drepturile. La ce să se gândească mai întâi profesorul: cu ce să-și hrănească familia sau la calitatea orei? Dacă de-a lungul timpului am obținut majorări de salarii, acestea s-au datorat exclusiv acțiunilor de protest”, explică Dumitru Ivanov și afirmă că profesorii sunt dispuși să blocheze procesul de instruire, dacă nu le vor fi majorate salariile.

Negocierile pe care le organizează guvernarea, susține Dumitru Ivanov, nu au avut și nu vor avea vreun rezultat, atât timp cât nu se vor opera majorări semnificative. Șeful FSEŞ întreabă statul pentru ce pregătește anual câte 1600 de specialiști și investește bani, dacă în școală nu vin decât trei sute, iar după câțiva ani întorc indemnizația și pleacă.

Faptul că, de la 1 ianuarie, tinerii specialiști vor primi 45 mii de lei, cu 15 mii de lei mai mult decât oferea anterior Ministerul Educației, nu va constitui o barieră pentru plecări masive din sistem, crede Dumitru Ivanov, amintind că FSEŞ a solicitat majorarea indemnizației până la 70 mii de lei.

Cum să te uiți în ochii profesorilor care te-au învățat?

„La ușa școlii nu fac coadă tinerii specialiști, dar nici pe pensionari nu vor să-i țină. Cine să lucreze? La noi, învățământul a îmbătrânit. Când vine vreun control de la minister, nu se uită la lucrul real efectuat, dar cer documente și documente. Dacă-i scris, e bine, dacă nu, înseamnă că nu se face nimic. Acest sistem ar trebui restructurat. Numeroase dispoziții, regulamente, proiecte, cerințe”, spune și Ludmila Varzaru, profesoară de franceză de mai bine de 40 de ani și director-adjunct la Liceul Teoretic „Gh. Asachi”.

Despre absolventa instituției în care activează, Ludmila Varzaru spune că dacă a acceptat să conducă acest minister trebuie să-și asume responsabilități în fața oamenilor, să privească adecvat munca profesorului, chiar dacă, sub aspect financiar, salariile nu depind doar de Ministerul Educației.

Performanță „cu necesități speciale”

Noua formulă de salarizare, despre care s-a vorbit în ultimul timp, nu a fost încă discutată cu profesorii, susține Dumitru Ivanov. „Proiectul reforma învățământului în Moldova: dezvoltarea unui sistem nou de salarizare pentru cadrele manageriale și didactice din instituțiile de învățământ general” a fost plasat pentru dezbateri pe pagina ministerului abia la 24 martie. Proiectul atestă o situație dramatică în domeniu: între 2007-2015 numărul elevilor din învățământul general s-a diminuat cu 27%, în timp ce numărul școlilor s-a redus cu 12%.

Documentul presupune un salariu de bază de 3300 de lei pentru tinerii specialiști, 4600 de lei pentru pedagogii care dețin gradul II de calificare, 6000 de lei pentru deținătorii gradului I de calificare și 8300 de lei pentru profesorii care posedă gradul superior. Reforma propusă de minister presupune evaluarea anuală a performanței pedagogului de către directorul instituției de învățământ, directorul adjunct pentru educație, șeful departamentului resurse smane sau profesorul principal, în baza reacțiilor și mesajelor din partea altor profesori, a directorului școlii, a părinților și elevilor care au interacționat cu cadrul didactic evaluat în decursul ultimului an. Până în 2020 toți elevii cu necesități speciale vor fi integrați în instituții de învățământ generale. Astăzi, integrarea elevilor cu necesități speciale în sistemul de educație generală este în creștere, conducând astfel la creșterea volumului de lucru și a numărului de responsabilități ale cadrelor didactice.