O „morojnă” şi o convenţie pentru vârstnici
Potrivit indicelui bunăstării persoanelor în etate, R. Moldova s-a plasat pe locul 76 din 91 de ţări. Moldova a obţinut un punctaj mic la toate capitolele de monitorizare incluse în clasament. Pe ultimul loc s-a plasat Afganistan, iar pe primul Suedia.
Mulţi vârstnici din R.Moldova se pomenesc singuri, tocmai acum când ar avea nevoie de un sprijin. Copiii şi apropiaţii lor fie că sunt plecaţi la muncă în străinătate, fie că au şi ei poveri grele de dus, astfel încât persoanele în etate trebuie să îşi caute singure de greutăţile vârstei. În aceste condiţii, un nou concept de participare a comunităţii în viaţa vârstnicilor este de-a dreptul salvator – voluntarii.
Dacă a fost înţelegere, am ajuns şi în ziua de azi
Mătuşa Natalia din satul Carabetovca, r.Basarabeasca, are 73 de ani, iar soţul ei, moş Petru Catană – 81 de ani. Recent ei şi-au serbat nunta de smarald, adică mai mult decât nunta de aur. Soţii Catană mărturisesc că 55 de ani de căsătorie se bazează pe încredere, stimă, dar, în primul rând, pe înţelegere. Când au pornit la drum, cei doi nu aveau nimic, adică “niciun fir de aţă”. Însă, cu timpul, prin muncă, au reuşit să închege o gospodărie. “Ne-am luat doi săraci. Aşa, cum a dat Dumnezeu, dar dacă a fost înţelegere, am ajuns şi în ziua de azi”, spune zâmbind mătuşa Natalia. Marea lor avere au fost cei şase copii. “Patru băieţi şi două fete. Toţi sunt gospodari. Toţi au casa lor”, se laudă moş Petru. Sunt bunei şi străbunei, au deja 13 nepoţi şi cinci strănepoţi.
Moş Petru îşi aminteşte că i-a plăcut de Nătăliţa (aşa o numeşte şi acum) de cum a văzut-o. “Era tânără şi frumoasă. Eu sunt mai mare cu şapte ani”, face cu ochiul moşul, adăugând că aleasa sa “şi astăzi e frumoasă, dap’ cum altfel?”. Mătuşa Natalia roşeşte. La un moment dat soţul dă aprobator din cap şi îşi întreabă consoarta: “Da spune, te-am bătut vreodată?”. “Doamne fereşte. Nici degetul n-a pus, dar cuvântul înapoi nu i l-am întors”, deschide cărţile vieţii de cuplu mătuşa Natalia. Femeia foloseşte cârja pentru a se deplasa, bărbatul este mai voinic şi merge câţiva paşi mai înainte, dar nu se duce departe, aşteptându-şi consoarta, fără de care nu-şi închipuie viaţa.
Amintirile din tinereţe sunt blânde şi uşor de povestit, dar bătrâneţile le dau de ştire imediat de toate poverile. De la amintirile de jumătate de secol trec la actualitate: “sănătate nu prea este”, nici pensia nu le prea ajunge. “Mulţumim că ne-o dau la timp, dar s-au scumpit toate cele: şi hainele, şi produsele alimentare. Ne rămâne să strângem cureaua”, spune moş Petru.
Cei doi spun cu regret că migraţia tinerilor îi afectează şi îi alarmează, deşi înţeleg că nu se prea găsesc locuri de muncă acasă, sau salariul este prea mic. “De le-ar da de lucru acasă… Pleacă şi cine ştie când o să-i mai vedem, că viaţa-i scurtă?”, spune mătuşa Natalia, lăsând capul în jos. Au şi ei copii peste hotare, după care îi doare sufletul. Totuşi, dacă n-ar fi copiii, le-ar fi greu să se descurce. Deşi unii sunt plecaţi peste hotare, le-au rămas şi copii în sat, care le sunt alături. Încearcă, totuşi, să nu le ceară prea multe. “Nu stăm la pat. Umblăm încă. Ne ajutăm. Suntem împreună şi parcă e mai uşor, dar dacă rămâne unul, o să ne uscăm de dor”, spun cei doi aproape într-un glas.
Copiii “îmi mai dau câte o morojnă”
Ecaterina Catană are 90 de ani. Este una dintre cele mai vârstnice femei din satul Carabetovca. Femeia se deplasează cu dificultate, iar prin gospodărie practic nu mai poate face nimic. În plus, are probleme de vedere. “E greu, dar ce să faci? Trebuie să trăieşti dacă sunt zile”, îşi spune păsul mătuşa Catinca, după cum îi spun sătenii. Ecaterina Catană are patru copii. Aceştia însă şi-au întemeiat propriile familii şi au plecat din sat în căutarea unei vieţi mai bune. Deşi se simte singură, femeia nu este supărată pe copii, ba chiar îi aşteaptă cu drag. “Vin o dată pe an. Îmi mai dau câte o morojnă (îngheţată, n.r.), ce pot ei. E bucurie că vin măcar o dată pe an şi te văd”, spune îngândurată mătuşa Catinca.
Cel mai tare o îngrijorează că nu are de foc pentru iarnă, iar timpul să răceşte rapid. Anul trecut nu a primit ajutor social pentru perioada rece a anului. Femeia nici nu a solicitat acest ajutor, pentru că nu poate să se deplaseze până la Primărie. Totuşi, în anul curent, speră că-l va obţine. Nu că ar putea merge mai bine. A cunoscut voluntarii din sat, care ajută anume bătrânii ajunşi în dificultate. Îi va ruga să o ajute să scrie cerere.
Voluntarii şi beneficiarii, vârstnici pentru vârstnici
Recent în satul Carabetovca, Basarabeasca, s-a desfăşurat o masă rotundă la care au fost invitaţi vârstnicii din localitate ca să comunice problemele cu care se confruntă cel mai des. Nevoile acestora nu diferă de nevoile altor persoane în etate din R. Moldova: pensiile mici, preţurile ridicate, sănătatea slabă, imposibilitatea de a face rost de medicamente, singurătatea etc. “Când vorbim despre persoane în etate, vorbim despre acele persoane care au muncit în condiţii grele, începând cu războiul, foametea. Ei au pus bazele unor lucruri de care ne bucurăm noi azi. Munca lor a creat posibilităţi pentru noi să muncim. Trebuie să ne străduim să soluţionăm problemele apărute în faţa lor”, susţine Mihail Martînov, şeful Secţiei asistenţă socială a raionului Basarabeasca. Deşi oficialii vorbesc frumos despre vârstnici şi aportul acestora pentru o viaţă mai bună a generaţiilor următoare, astăzi persoanele în etate se simt abandonate deseori.
Pe întreg teritoriul raionului Basarabeasca sunt înregistraţi 3771 de pensionari pe limită de vârstă, printre care 500 de persoane solitare inapte de muncă. Aceste persoane beneficiază de îngrijire socială la domiciliu. De curând vârstnicii neajutoraţi au aflat despre un grup de ajutorare, care este format tot din pensionari, dar care au cunoştinţe, abilităţi şi interes să-i ajute pe cei aflaţi în dificultate. Sunt voluntarii-pensionari.
În satul Carabetovca activează 13 voluntari, care patronează câte cinci persoane în vârstă, în total ajutând 55 de beneficiari. “Voluntarii le măsoară tensiunea, gluzoza în sânge. Desigur că nu ne ducem cu mâna goală. Voluntarii, când ştiu că este vorba de un vârstnic căruia îi vine greu să gătească, îi duc o farfurie de borş gătit acasă”, afirmă Claudia Cîrja, directoarea Clubului de Femei “Comunitate”. În satul Carabetovca sunt 221 de pensionari, dintre care 25 au vârste cuprinse între 75 şi 90 de ani.
Convenţia pentru drepturile persoanelor în vârstă
HelpAge International a lansat recent un raport, care măsoară bunăstarea persoanelor în etate în baza unor indici stabiliţi. Primul este “securitatea veniturilor”, care evaluează dacă vârstnicii au venituri stabile, dar şi în creştere, potrivit căruia R. Moldova arată rezultate stabile, deoarece “fiecare persoană în vârstă primeşte pensia cel puţin regulat şi aceasta este în creştere în fiecare an”, explică Dina Ciubotaru, administratoare de programe Help-Age. Un alt domeniu este “starea de sănătate”, la care se indică un minus foarte mare în R. Moldova, precum şi la domeniul “angajare şi educaţie”. Pentru persoanele în etate nu se prea organizează cursuri de instruire şi, respectiv, acestea au o posibilitate redusă de a se angaja în câmpul muncii.
„Mediul favorabil” este ultimul domeniu, care iarăşi conţine anumite lacune în R. Moldova, vârstnicii fiind deseori discriminaţi. Astfel, R. Moldova s-a plasat pe locul 76 din 91 de ţări. În prezent, se lucrează în direcţia adoptării unei Convenţii pentru drepturile persoanelor în vârstă. “Deocamdată, există convenţiile pentru drepturile femeilor, ale copiilor, drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Pentru că avem nevoie de o protecţie mai bună a persoanelor în vârstă, este necesară adoptarea unei convenţii care ar apăra drepturile persoanelor în etate”, a conchis Dina Ciubotaru.
