Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   O familie de eroi

O familie de eroi

275-familie-mareUn proverb chinez spune: „Cine are bani, dar n-are copii, nu e bogat, iar cine are copii, dar nu are bani, nu e sărac”. Pentru unii bogăţia se rezumă doar la bunuri, avuţii şi bani cât mai mulţi, alţii, însă, nu tânjesc după avere, pentru ei adevăratele comori fiind copiii. Mai mulţi copii – mai multe bucurii, susţin părinţii care educă câte cinci sau şapte copii.

În raionul Sângerei sunt circa 93 700 de locuitori. Dintre aceştia, 2169 au depus cereri pentru a deveni beneficiari de ajutoare sociale, iar de la demararea proiectului până în prezent, 829 de cereri au fost deja acceptate.

Tatiana Sincovschi, şefa Secţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei din raionul Sângerei, spune că unul dintre avantajele ajutorului social este faptul că persoana poate benificia în fiecare lună de acest sprijin. Beneficiarul ştie când trebuie să primească banii şi îşi gestionează resursele financiare în aşa fel, încât să poată depăşi momentele de dificultate, să poată construi ceva, sau să procure un animal de casă care le-ar uşura munca în gospodărie, susţine Tatiana Sincovschi.” Cât priveşte dezavantajele, acestea sunt la nivel formal. De cele mai multe ori, persoanele care ar putea beneficia de ajutor social nu depun actele necesare, motivând că este multă bătaie de cap. Aşa se întâmplă că mai mulţi potenţiali beneficiari se dezic singuri de ajutorul social. Ar fi foarte bine dacă persoanele ar aplica pentru ajutorul social, deoarece chiar şi o sumă nu prea mare de bani este binevenită, acolo unde este nevoie de ea, explică Tatiana Sincovschi.

Mai mulţi copii – mai multe bucurii

Acum este o raritate ca părinţii să creeze o familie numeroasă. Lipsa mijloacelor financiare, problemele cotidiene, sănătatea reproductivă, iar uneori şi nedorinţa, face ca familiile tinere să se limiteze la cel mult doi copii. Dificultăţile apar şi atunci când ai un copil, ca să nu mai vorbesc de familiile mult mai mari. Cu toate astea, ultimii fac tot posibilul ca să asigure copiilor minimul necesar. Un exemplu în acest sens este familia Capmari, din Sângerei, o familie deosebită, care creşte şi educă 13 copii. Când am intrat în curte, trei perechi de ochişori mă priveau cu multă curiozitate peste balcon. I-am întrebat unde este mămica, iar ei, într-un suflet, au alergat să-mi deschidă uşa camerei unde stătea mama Galina. În casă, alţi ochişori, de astă dată doar patru, mi-au spus „Bună ziua!”, chicotind.

Copiii, singura alinare

Galina Capmari, mama celor şapte băieţi şi şase fete, se bucură nespus de mult când îi are pe toţi în preajmă. Fiind ţintuită la pat tot timpul, doar copiii îi sunt alinarea. Femeia suferă de cancer. Deşi medicii i-au spus că starea ei este foarte gravă, metastazele ajungând la plămâni, ea nu disperă nici pentru o clipă şi zice că va fi soacră mare la cel mai mic dintre copii, Ionatan, care în septembrie va împlini trei anişori. Toamna trecută, Galina a suferit un accident rutier, care i-a agravat şi mai mult starea sănătăţii. De atunci, mai exact de la 8 octombrie 2009, stă la pat. Tot ce poate face e să vorbească cu copiii, să-i înveţe cântece pe cei mai micuţi dintre ei, să dea poveţe fetelor şi să răspundă la telefon. „Mă simt parte a societăţii când vorbesc cu cineva”, spune femeia. Mă sună sora, prietenele şi fiica mai mare, Daniela, care este deja căsătorită. Fără ea suntem aşa de puţini, zice Galina, care, de patru luni, este şi bunică.

O rază de soare

Sursa de existenţă a familiei Capmari o constituie îndemnizaţiile copiilor, ajutorul social şi munca ocazională a soţului. Despre ajutorul social a aflat din ziare. „Îmi place să citesc, să ştiu ce se întâmplă în ţară, dar şi în lume. Televizor nu avem, de aceea răsfoiesc ziarele, de acolo am şi aflat despre acest ajutor”, apoi am contactat asistentul social care se ocupă de familia noastră, şi m-a ajutat, susţine Galina.

Astfel, din luna noiembrie 2009, suma ajutorului social lunar pentru familia Capmari constituie 2093 lei. Împreună cu îndemnizaţiile pentru copii şi cu ceea ce mai câştigă soţul, familia Capmari se străduie să iasă la liman. „Desigur, nu sunt mulţi bani, dar este o ieşire din situaţie. Cu aceşti bani achităm serviciile comunale şi cumpărăm strictul necesar”, spune mama celor 13 copii.

Gospodari şi gospodine

În familia Capmari, fiecare are de lucru, chiar şi cei mai mici. Otniel, la doar 7 ani, ştie cum trebuie îngrijită o capră. Săptămâna trecută, de exemplu, a ţinut-o închisă timp de câteva zile. Îi spusese mama că sunt substanţe toxice în atmosferă, de la vulcanul care erupe, şi băiatul nu a scos animalul la păscut. Thomas, de 11ani, şi Dumitru, de 12, fac muşchi în fiecare seară. Sarcina lor este să mulgă vaca. Cineva le-a spus că, dacă mulgi vaca, faci muşchi, iată că sunt doi ani de când sportivii se antrenează.

Fetele, Veronica, Marina, Dorina, Corina şi Sorina, şi-au împărţit treburile din casă în mod egal. Una găteşte, alta spală, cealaltă face curat, iar cele mai mici, Corina şi Sorina, au grijă de frăţiori. Capul familiei, Gheorghe Capmari, împreună cu fiul Daniel, de 24 de ani, cel mai mare dintre copii, lucrează pământul. Pe o suprafaţă de 1 ha de pământ, în fiecare an seamănă porumb, floarea soarelui, cresc roşii şi morcov, toate pentru familie. Daniel este cel care are grijă şi de cele câteva familii de albine din stupii din curtea familiei Capmari. Cei doi intenţionează să facă o harbuzărie vara aceasta: „Încă nu am semănat harbujii, pentru că e frig şi aşteptăm să se încălzească, cred că peste câteva zile începem treaba”, spune bărbatul. Familia încearcă să-şi crească copiii cu mâncare sănătoasă. De la magazin nu cumpără decât detergenţi şi haine.

Credinţa şi speranţa

Atâta optimism şi voinţă nu cred că am mai văzut la cineva. Galina Capmari ne-a povestit multe lucruri interesante. Am cunoscut micile sale bucurii. Camera femeii e toată numai flori. Se uită la ele şi se minunează de frumuseţea lor. Şi-ar dori foarte mult să le îngrijească cu mâna ei: „Dacă ai credinţă în Dumnezeu, le faci pe toate, şi eu cred că o să mă fac sănătoasă, nu mă las bătută”, a mărturisit Galina. Succesele celor 5 copii de vârstă şcolară îi dau o speranţă. „Achim este cel mai ager, dar şi cel mai şmecher, îi place şcoala, iar când învaţă un cântec nou, vine şi mi-l cântă”, spune mama acestuia.

Micile bucurii

„Eu nu pot să le ofer prea multe”, spune Galina, dar un lucru le recomand: „Să înveţe şi să fie ascultători”, anume aceştia sunt paşii omeniei”.

La plecare, Achim mi-a cântat un cântec despre Dumnezeu. Deşi a cântat în limba rusă, a făcut-o cu multă dragoste. O dragoste inocentă de copil. Când am ieşit din casă, cele trei perechi de ochişori care m-au întâmpinat cu uimire acum m-au petrecut cu un zâmbet cald.

Tatiana Potângă