O familie bogată cu două culturi

Deşi Legea antidiscriminare a fost adoptată, minorităţile etnice continuă să se confrunte zilnic cu diverse forme de discriminare, în special etnia romă. Problemele încep încă din şcoală sau chiar la grădiniţă. Copiii romi au condiţii mai dificile de a se înmatricula la instituţii de învăţământ şi de a se angaja în câmpul muncii.

Zilele trecute a avut loc o discuţie publică, în cadrul Amnesty International Moldova, despre romi, drepturi egale, familii mixte şi educaţia nediscriminatorie a copiilor, la care a participat o familie foarte interesantă, stabilită pentru o perioadă cu traiul în R. Moldova.

Cosmina Novacovici, reprezentanta Fondului european pentru romi “Pakiv”, este de etnie romă, iar soţul ei, Claude Cahn, consultant ONU în domeniul drepturilor omului, este evreu. Împreună au două fiice, pe care încearcă să le îngrădească de atitudini intolerante, oferindu-le bogăţia culturilor etniilor din care provin părinţii lor. Experienţa lor de viaţă oferă multe date pentru aprecierea dimensiunii discriminării în societate.

„Nu sunt mută”

Cosmina Novacovici ştie din propria sa experienţă ce înseamnă discriminare. S-a născut într-o familie de romi într-un sat din România. Când s-a dus la şcoală, nu cunoştea limba română. “Acasă vorbeam romani. Trăiam într-o comunitate de romi”, relatează Cosmina Novacovici. Astfel, când s-a dus în clasa întâi, pe parcursul întregului an n-a scos niciun cuvânt, urmărind însă cu atenţie maximă ce fac şi cum vorbesc colegii de clasă.

Nici tăcerea nu a scutit-o de etichetările unor colegi. “Cineva dintre colege mi-a spus: Tu eşti mută. Am ieşit din clasă. Am pus mâna pe ea. I-am tras câteva şi am spus: Nu sunt mută”, îşi aminteşte Cosmina. Totuşi, remarcă faptul că un mare sprijin i-a fost profesorul şcolar, datorită căruia “sunt cine sunt. Este nevoie de oameni care ne acceptă egal, ca şi pe ceilalţi”, accentuează reprezentanta Fondului european pentru romi “Pakiv”. A fost susţinută de cadre didactice competente şi se pronunţă împotriva claselor separate pentru romi şi pentru alte etnii, pentru că aceasta ar complica integrarea lor ulterioară în societate.

Mama învăţa carte odată cu fiicele

Tatăl Cosminei avea doar patru clase, iar mama nu ştia carte. A învăţat literele după ce fiicele ei au mers la şcoală. Practic, învăţa odată cu ele. “Mama era persoana care îmi controla temele. Se uita în carte şi compara cartea cu caietul meu. Dacă era exact la fel, era bine. Dacă nu, eram pedepsită”, îşi aminteşte Cosmina. Recunoaşte, totuşi, că, la fel ca şi alţi copii, uneori nu-şi făcea temele. Alteori, şi le făcea în pauze, în timp ce colegii de clasă ieşeau la joacă. Ulterior, a reuşit să facă studii universitare.”În satul de unde vin eram patru persoane cu universitate. Primarul n-a avut universitate”, dezvăluie Cosmina Novacovici.

Deşi în timpul anilor de şcoală “bătaia” din clasa I a pus punct la toate neînţelegerile dintre colegi, Cosmina îşi aminteşte de un caz foarte neplăcut legat de prietena sa, care nu era de origine romă. Când s-a căsătorit, “cea mai mare durere a mea a fost că nu am fost invitată la nunta ei”, relatează aceasta. Ulterior, a fost vizitată de prietenă împreună cu soţul acesteia. Atunci i-a explicat că decizia, de fapt, aparţinea părinţilor ei, care nu şi-au dorit să o invite. “Asta a fost experienţa mea cu discriminarea. De fapt, nu doar asta”, spune cu regret Cosmina, nevoită să recunoască faptul că deja fetiţele ei se confruntă cu această problemă.

Nu există ei şi noi

„În R. Moldova, comunitatea de romi nu este atât de numeroasă şi problema ar putea fi soluţionată simplu. Fiecare dintre noi trebuie să conştientizeze că nu există ei şi noi”, susţine Claude Cahn, consultant ONU în domeniul drepturilor omului de la ONU. Totodată, el remarcă faptul că “în R. Moldova lucurile nu sunt foarte diferite decât în alte ţări postsovietice, primul pas spre soluţionarea unei probleme fiind recunoaşterea acestei probleme. Mulţi oficiali nu doresc să recunoască faptul că există discriminare împotriva romilor”, subliniază Cahn.

El accentuează că este foarte importantă integrarea copiilor romi în societate încă din şcoală. “Dacă nu va exista segregarea la nivelul şcolii, nu vor exista probleme nici la angajarea în câmpul muncii. O societate în care există diversitate, există şi intoleranţă. De aceea, atunci când copiii frecventează şcoala împreună, se rezolvă această intoleranţă”, e de părere Claude Cahn. El afirmă acestea nu doar urmărind procesul dat în mai multe ţări, dar bazându-se şi pe propria experienţă, şcoala pe care a frecventat-o fiind una mixtă. “Erau 40% afro-americani, 30% spanioli, 10% asiatici. Eu eram în minoritate”, relatează Cahn, de origine evreu.

Ne îmbogăţim unul din cultura altuia

Totuşi, consultantul în domeniul drepturilor omului recunoaşte că “problema nu poate fi eradicată, însă poate fi diminuată”, insistă Claude Cahn. Părerea lui e că e nevoie de revizuit curricula, în special la disciplina istorie, pentru ca romii să se regăsească aici. “Şcoala este, poate, elementul cel mai important şi anume cum curricula reflectă date din istoria comunităţii de romi”, spune Cahn. El ştie despre problemele de discriminare cu care se confruntă romii nu doar din cele auzite, ci chiar din cele trăite de propria lui familie. Claude Cahn şi Cosmina Novacovici sunt căsătoriţi şi au două fiice.

Formează o familie mixtă, de etnii şi apartenenţe religioase diferite, de aceea mulţi îi întreabă dacă nu au disensiuni culturale în cuplu. “Suntem oameni maturi şi am decis să ne îmbogăţim unul din experienţa şi din cultura altuia”, mărturiseşte Cosmina. Copiii, în vârstă de trei şi, respectiv, cinci ani, vorbesc limba romani, engleză, română. Urmează să înveţe şi limba rusă. “Copilul, cu cât are mai mult acces la diferite culturi, la diferite religii, cu atât este mai bogat. La nivel de religie, sărbătorim aceleaşi evenimente şi aceeaşi modalitate pe care bunica mea le-a sărbătorit, pentru că o persoană fără religie şi fără o tradiţie este o persoană care nu are absolut nimic”, consideră Cosmina.

Părinţii trezesc ura în sufletele copiilor

„Indiferent de cât de educaţi, cât de frumoşi, cât de curaţi şi cât de elevat vorbim, suntem romi şi, pentru unii nu contează asta. Spun lucrurilor pe faţă”, afirmă Cosmina cu părere de rău. Fetiţa lor frecventează orele de dans. “Uitaţi-vă la fetiţa mea nu e murdară, sau… etc şi am avut probleme de discriminare cu ea. Timp de trei ani, de când frecventează dansurile, fiica mea a reuşit să-şi facă două prietene. Dacă acestea nu sunt la ore, toată lumea îi întoarce spatele”, relatează mama fetei.

Mai mult, i-a fost dureros să audă mama unei colege de dansuri de-ale fiicei exprimându-se vulgar la adresa ei, făcând referire la etnia sa, pentru că aceasta a trecut probele unui concurs, iar fata ei nu. Acest caz, ca şi multe altele, demonstrează că anume părinţii sunt cei care trezesc sentimentul de segregare şi de ură în sufletele copiilor, aceştia fiind încă prea mici să-şi diferenţieze prietenii pe etnii. “Şcoala este mediul unde cel mai uşor ar putea fi soluţionată problema integrării. Mai ales că, de mici, copiii nu au create stereotipul de segregare, acesta apărând ulterior”, este de părere Claude Cahn. Legea antidiscriminare a intrat în vigoare la începutul acestui an.