Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Nu mai suportăm umilinţa

Nu mai suportăm umilinţa

A dorit să-şi crească copilul în ţara în care s-a născut, dar nu va reuşi să-şi realizeze visul. Patru luni au umblat să-şi perfecteze actele, au apelat la instanţele de judecată, pentru ca, în final, să decidă să plece. Decizia, de fapt, este impusă de birocratismul din cadrul instituţiilor de stat din R. Moldova.

Viorica Machidon şi Asaad Azhari Musa Kowa s-au căsătorit acum un an. Au un copil de patru luni şi îşi doreau să se stabilească în R. Moldova. Asaad, fiind cetăţean sudanez, are nevoie de permis de şedere provizorie în R. Moldva pentru a putea rămâne alături de soţie şi de copil. Biroul de migraţie şi azil (BMA) al MAI, însă, a refuzat să emită acest permis, ba chiar i-a trimis un răspuns întârziat.

Necesităţile unei familii tinere

Viorica este originară din Floreşti. Mama ei a decedat când era mică, iar tatăl a fost lipsit de drepturile părinteşti. Fiecare zi din viaţa sa este o luptă pentru supravieţuire. A dorit să facă studii, dar n-a avut posibilitate. A fost admisă la Colegiul de Medicină, dar nu a reuşit să-şi termine studiile, pentru că fusese admisă în cadrul unui proiect finanţat de o organizaţie care a refuzat ulterior să-l susţină. Astfel, Viorica a fost nevoită să-şi găsească un loc de muncă.

Soarta a făcut să-l întâlnească pe Asaad, care, la acel moment, făcea un master la Chişinău. Cei doi s-au împrietenit, apoi s-au şi căsătorit. Viorica nu uită să-i mulţumescă lui Dumnezeu pentru soţul grijuliu şi afectuos, precum şi pentru copilul pe care ambii părinţi îl adoră: «N-aveam pe nimeni alături. Eram singură. Acum, în sfârşit, am aflat şi eu ce înseamnă să ai o familie. Mă ajută în toate şi e foarte grijuliu». În timp ce Viorica vorbeşte, Asaad se joacă cu fiul lor, care s-a trezit din somn.

Viorica şi Asaad nu au o casă a lor şi închiriază o locuinţă, iar acest fapt înseamnă anumite cheltuieli pentru chirie, facturi. Apariţia copilului a adus o rază de lumină în viaţa lor, dar în acelaşi timp, oricât de mic ar fi, copilul cere mâncare, scutece, hăinuţe etc. Ca să-şi poată asigura familia cu cele necesare, Asaad munceşte peste hotare, în Arabia Saudită, unde locuiesc părinţii săi şi unde şi-a găsit un serviciu cu un salariu potrivit pentru o familie tânără. În Moldova ar fi avut un salariu de maximum 5000 de lei, prea puţin pentru o familie cu copil.

Document oficial nerecunoscut

Pe 31 iulie 2011, expira permisul de şedere provizorie a lui Asaad, iar el s-a adresat la BMA, solicitând prelungirea permisului, astfel încât să poată intra liber în R. Moldova, la familia sa. BMA este obligat să-şi pronunţe decizia, pozitivă sau negativă, până la expirarea permisului de şedere provizorie, ceea ce nu s-a întâmplat. Avocatul Sergiu Astafiev spune că, în cazul în care BMA nu se încadrează în termen, «este obligat să elibereze un certificat de confirmare, ca persoana respectivă să poată respecta legea, aflându-se pe acest teritoriu». Acest lucru, însă, de asemenea, nu s-a întâmplat.

Astfel, la 04.08.2011, Asaad Kowa a fost invitat la BMA, unde i s-a spus că a încălcat termenul de şedere, adică era obligat să plece până pe 31 iulie. De aici au început drumurile acestei familii prin instanţele de judecată. Din moment ce toţi vorbesc în termeni juridici, Asaad a fost nevoit să angajeze un avocat şi un translator. Respectiv, timp de patru luni, cât a bătut de la o uşă la alta, familia a cheltuit practic toţi banii pe care i-a acumulat, şi nu numai. Au vândut obiecte de preţ, au lăsat laptopul gaj ca să poată achita drumul, precum şi serviciile avocatului şi ale translatorului.

BMA, pe lângă faptul că a dat un răspuns întârziat, i-a refuzat cererea, pe motiv că Asaad nu a prezentat cazierul din ţara de origine, ceea ce, potrivit Vioricăi, nu corespunde adevărului. Ei au prezentat o atestare eliberată de Ambasada Republicii Sudan la Bucureşti, nr. SEB/5 din 30.05.2011, care confirmă că Asaad Azhari Musa Kowa «n-a avut niciodată cazier judiciar în Sudan şi nici nu ne-au fost semnalate antecedente penale», această atestare fiind oficială şi, respectiv, legală. Reprezentanţii BMA, însă, au considerat acest document insuficient. Avocatul lui Asaad e nedumerit de situaţie: «Nu înţeleg de ce poliţiştii nu recunosc practica internaţională recunoscută. La urma urmei, se face o simplă interpelare de verificare la Ambasadă, ca să afle dacă documentul e autentic sau nu».

Nevoiţi să părăsească ţara

La primul proces, hotărârea instanţei de judecată a fost în favoarea lui Asaad Kowa, care era învinuit de faptul că a fost găsit pe teritoriul R. Moldva cu viza expirată, cerându-i-se să achite o amendă de 2500 de lei. Instanţa de judecată a decis că, în acest caz, se face vinovat BMA. Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), de asemenea, s-a pronunţat în favoarea lui Asaad. A treia oară, Kowa a fost chemat în judecată împotriva BAM cu privire la contestarea actului administrativ. Cazul contravenţional în privinţa lui Asaad a fost clasat din lipsa componentelor infracţiunii la Curtea de Apel, la 21.10.2011. Această decizie, însă, este susceptibilă de atac cu un recurs la CSJ, astfel încât, ar putea să mai treacă două-trei luni până va fi pronunţată o decizie irevocabilă.

Familia are toate actele în regulă. Soţii nu au comis încălcări de lege, deci nu ar trebui să existe vreun  impediment pentru a-şi trăi în voie viaţa în R. Moldova. Cu toate acestea, timp de patru luni, tânărul nu poate obţine permis de şedere provizorie. În lipsa acestui act, soţia ar trebui să-i facă chemare soţului pentru ca acesta să poată să-şi viziteze familia, ceea ce ar însemna “cheltuieli de două ori mai mari”, susţine Viorica. “De ce să cheltuim aceşti bani pe acte, când ar putea să fie utilizaţi în folosul familiei?” Viorica este sigură că, dacă ar fi dat mită, cazul ar fi fost rezolvat. Pe de altă parte, Ion Focşa, şef adjunct al Secţiei Combaterea Şederii Ilegale, este convins de «onestitatea colaboratorilor», susţinând că BMA nu a încălcat nicio lege.

Avocatul Valeriu Astafiev susţine că va face tot posibilul ca toţi vinovaţii de situaţia creată să fie traşi la răspundere. Problema, însă, constă în faptul că astfel de cazuri, uneori, pot dura ani, iar această familie trebuie să-şi rezolve problemele neîntârziat. Pe 19 noiembrie, Asaad a fost nevoit să plece în Arabia Saudită, căci pe 21 noiembrie îi expira viza în această ţară, unde are un loc de muncă. Din moment ce migrările dintr-o ţară în alta sunt prea costisitoare, familia a decis să părăsească R. Moldova, stabilindu-se acolo unde va putea duce un trai decent. Viorica spune cu lacrimi în ochi că nu mai rezistă: «Sunt în situaţia când trebuie să rămân în Moldova doar cu copilul sau să-mi păstrez familia, dar printre străini. Nu vreau ca fiul meu să-şi cunoască tatăl prin internet, vreau să-i fie alături. Nu mai suportăm umilinţa. Parcă n-am fi oameni, ci nişte cifre în faţa lor». Asaad, la rândul său, spune că e posibil să nu mai revină vreodată în Moldva, deşi înţelege că «pentru soţia şi copilul meu e importantă ţara în care s-au născut».

Olga BULAT