„Nou din nou” – ieşirea din beznă

Lipsa banilor, dar şi imposibilitatea de a găsi un loc de muncă îi chinuie pe cei nevăzători la fel de mult ca şi faptul că nu se pot bucura de răsăritul soarelui sau de culorile curcubeului. În căutarea unui loc de muncă, ei bat în van de la o uşă la alta. Singura lor soluţie este să-şi deschidă propria afacere şi, astfel, să angajeze şi alţi nevăzători.

Deşi talentate şi apte de muncă, persoanele nevăzătoare sau slabvăzătoare sunt excluse din viaţa  socială. Societatea neglijează nevoile lor şi nu le dă nici cel puţin şansa să se afirme. Singura lor şansă este susţinerea celor apropiaţi, dar şi suportul celor care au fost într-o situaţie similară, dar care au avut curaj şi tărie de caracter să lupte pentru drepturile lor.

Doresc mult să văd din nou

Am cunoscut-o pe Rodica Chelianu la inaugurarea magazinului „Nou din nou”. Are 22 de ani şi este nevăzătoare. Ea şi-a pierdut vederea la o vârstă fragedă, pe când avea doar cinci ani, în urma unei intervenţii chirurgicale la coloana vertebrală. Mama Rodicăi este sigură că medicii au comis o greşeală în timpul operaţiei, deoarece, atunci când a anunţat medicul despre starea fetei, acesta „s-a schimbat la faţă” şi i-a spus că „nu şi-a pierdut vederea, ci doar i-a scăzut”. În realitate, însă, vederea fiicei sale „a scăzut până la zero”. Ea nu vede nimic, nu poate desluşi nici măcar umbrele. Ziua şi noaptea s-au transformat într-o beznă din care nu poate găsi cale întoarsă.

Maria Chelianu, mama Rodicăi, susţine că medicii nu i-au dat un răspuns cert în legătură cu ceea ce i s-a întâmplat fiicei sale, dar aceştia i-au dat speranţe că vederea i-ar putea reveni, doar că nu i-au spus când s-ar putea întâmpla această minune: peste o lună, peste un an, zeci de ani sau va trebui să aştepte toată viaţa. Mama fetei îşi aminteşte că a fost puternic şocată de cele întâmplate, dar „este realitatea cu care trebuie să trăiesc zi de zi”. Totuşi, Rodica se consideră norocoasă, pentru că, spre deosebire de alte persoane nevăzătoare, ea a avut posibilitatea să vadă cât de frumoasă e lumea: „Îmi doresc mult să văd din nou, să mă pot bucura de culorile naturii, care mi-au rămas în memorie”.

Pe de altă parte, tânăra continuă să se bucure de viaţă, desfătând pe cei din jur cu vocea sa excepţională. Profesoara de canto a Rodicăi este chiar mama ei, deşi nu are studii în domeniu. „Ea cântă foarte frumos, are un talent înnăscut, talent dăruit de Dumnezeu, iar eu l-am moştenit de la ea”, spune fata. Rodica visează să cânte pe scena mare: „De mică îmi doresc să devin cântăreaţă şi, astfel, să mângâi sufletele oamenilor şi să alin durerea care îi macină”. Din moment ce-şi doreşte să devină o cântăreaţă profesionistă, tânăra face orice pentru ca visul ei să se realizeze. A urmat chiar şi câteva lecţii de canto la un specialist în domeniu. Drept rezultat, a participat la mai multe concursuri, precum: „Aş vrea să fiu şi eu o stea”, „Mărul de Aur”, „Steaua Chişinăului – Steaua Moldovei” etc., de unde a venit şi cu unele premii.

Magazinul social – o punte de salvare

Pe 25 iulie a avut loc inaugurarea oficială a magazinului social „Nou din nou”. Tot aici am auzit-o pe Rodica pentru prima oară cântând. A pregătit un repertoriu destul de vast pentru invitaţii zilei. Misiunea magazinului în cauză este să contribuie la sporirea nivelului de incluziune economică a persoanelor cu dizabilităţi vizuale din Republica Moldova prin crearea diferitor oportunităţi de angajare şi de autoangajare. Activitatea propriu-zisă a  magazinului constă în comercializarea  mărfurilor de uz casnic „second hand” provenite din Olanda, iar profitul obţinut va fi direcţionat către realizarea obiectivelor sociale şi a misiunii asumate. În prealabil, obiectele sunt restaurate, redându-li-se o formă cât mai aproape de cea iniţială, de unde şi denumirea magazinului – „Nou din nou”.

Magazinul a fost lansat de organizaţia neguvernamentală „Centrul de Susţinere în Business pentru Nevăzători” (CSBN). Obiectivele propuse sunt crearea locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi; atragerea şi colaborarea cu cât mai multe organizaţii de profil economic, dar şi social în vederea îmbunătăţirii situaţiei economice a persoanelor cu dizabilităţi vizuale, şi nu doar din R. Moldova. Potrivit lui Ion Şova, director executiv al CSBN, „Centrul are misiunea de a crea un sistem durabil privind incluziunea persoanelor cu dizabilităţi din R. Moldova. Aici ne bazăm pe două componente: asistarea persoanelor cu dizabilităţi la încadrarea lor pe piaţa liberă a muncii şi susţinerea lansării şi dezvoltării propriilor afaceri ale persoanelor cu dizabilităţi”.

Alexei Nicolae are 54 de ani şi este slabvăzător. El restaurează mobila adusă în magazin: „Mobila europeană este de o calitate superioară celei de la noi. După ce este restaurată, ea poate să servească încă mulţi-mulţi ani”. Acest serviciu a fost o punte de salvare care a venit după o perioadă lungă de şomaj. Bărbatul recunoaşte că, atingând o anumită vârstă şi având probleme cu vederea, nimeni nu dorea să-l angajeze. Într-un timp, a fost plecat la muncă în Rusia. Acolo, deşi este lemnar de profesie, a muncit mai mult în calitate de hamal: „Eram de acord să fac orice ca să-mi întreţin familia. La noi nici asta nu găseam”. În prezent, Alexei e fericit că are un loc de muncă acasă, că poate să se ocupe cu ceea ce-i place, având şi un salariu.

Ksenia Siminciuc, consultant comunicare CSBN, afirmă că, până în prezent, 15 persoane şi-au dezvoltat propria afacere, iar 9 persoane sunt pe cale de a şi-o lansa. Aceştia sunt doar primii paşi de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi vizuale.

Olga BULAT