Multiculturalismul: soluţie salvatoare sau dezastru naţional

Politicienii din R. Moldova jonglează iresponsabil, mai ales în campanii electorale, cu noţiunea de multiculturalism, fără a-şi da osteneala să înţeleagă ce este multiculturalismul, este benefică  implementarea modelului multicultural în societatea moldovenească, dacă da, cum urmează să fie gestionat în vederea integrării armonioase a grupurilor etnice (de imigranţi) în cultura naţiunii titulare şi  care au fost beneficiile sau impedimentele promovării modelului multicultural în ţările cu democraţii avansate.

O alternativă a tradiţionalului plurimus unus

Termenul de multiculturalism este pus în circulaţie la sfârşitul anilor ’80, sec. 20, în SUA, pentru a defini idealul unei societăţi unde mai multe culturi pot coexista, respectându-se reciproc şi exceptând dominaţia sau asimilarea culturilor minoritare de către cultura  majoritară, cultură naţională însemnând un ansamblu de stiluri de viaţă, obiceiuri, simboluri, limbă, proprii unui număr de persoane, numit naţiune, care trăieşte într-un teritoriu bine definit. Acest model de coexistenţă a fost propus ca o alternativă a tradiţionalului plurimus unus, care pune accent pe unificarea şi integrarea tuturor grupurilor etnice într-o singură naţiune.

Ghidate de intenţii frumoase şi necesităţi stringente (penurie de braţe de muncă, determinată de natalitatea redusă), şi guvernele ţărilor din Europa Occidentală s-au grăbit să adopte acest model, fără să fi elaborat strategii şi politici chibzuite de gestionare a unor situaţii, care astăzi le dau mare bătaie de cap.

Criza multiculturalismului în Occident

În ultimul deceniu în ţările Europei Occidentale s-a verificat o criză profundă a multiculturalismului, model care se presupunea că va armoniza coexistenţa,  în spaţiul teritorial al unei naţiuni, a mai multor grupuri de imigranţi, proveniţi din diverse culturi, fără să se insiste, la modul serios, asupra integrării lingvistico-culturale a minoritarilor în cultura majoritarilor.  Rezultatul acestui experiment s-a arătat a fi negativ, întrevăzându-se pericolul transformării acestor ţări în societăţi tribalizate, dominate de relativism cultural şi antagonizate de tradiţii şi limbi diferite, ceea ce a provocat aversiunea naţiunilor autohtone faţă de grupurile imigrate minoritare. Tot mai numeroşi sunt europenii care reclamă guvernelor o linie intransigentă faţă de  “cetăţenii-oaspeţi”  nedoriţi, fapt demonstrat şi de succesul  dreptei euro-sceptice la ultimele alegeri europene.

Astăzi în spaţiul comunitar sunt auzite vocile unor influenţi lideri politici şi analişti care se arată extrem de îngrijoraţi de faptul că grupuri numeroase de cetăţeni germani, italieni, francezi… (în Germania locuiesc 5,6 mil. de turci şi arabi, care au format enclave, refuză să înveţe limba germană şi nu doresc să se integreze în cultura germană) se identifică mai curând cu Tunisia, Pakistan, China, Turcia şi mai puţin cu ţara care-i găzduieşte şi care le-a oferit cetăţenie. Iată doar câteva exemple. Cancelarul Germaniei,  Angela Merkel, a declarat  că “modelul multicultural în Germania a suferit un eşec  absolut”, adăugând că imigranţii, dacă doresc să trăiască în Germania, trebuie să se integreze şi să adopte cultura, limba şi valorile germane. Şi mai direct s-a exprimat Horst Zeehofer, premierul Bavariei, care a afirmat că multiculturalismul în Germania e mort, iar băştinaşii şi imigranţii nu pot convieţui împreună.

Şi în Olanda lucrurile nu stau mai bine. Modelul cultural bazat pe toleranţă şi găzduire nu a făcut altceva decât să tensioneze relaţiile dintre  autohtoni şi imigranţi,  reorientând  un număr semnificativ de electori spre partidele de orientare naţionalistă.

Semnificative sunt şi cuvintele rostite de Gianfranco Fini, preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul italian, care a declarat că  “multiculturalismul interpretat drept o posibilitate pentru imigrant (minoritar) de a nu învăţa limba  ţării care-l găzduieşte, de a nu respecta istoria, tradiţiile şi demnitatea autohtonilor, de a nu respecta legile este un faliment. Acesta nu este multiculturalism, ci anarhie”.

Şi recentele alegeri din Belgia au ratificat falimentul unui stat multietnic, liberalii flamanzi (Open VID) obţinând posibilitatea de a realiza un stat federativ, care, precum afirma analistul Paolo Della Scala, este un preludiu al unei viitoare separări.

Pericolul balcanizării Europei

Profesorul Giovani Sartori în eseul “Pluralismo, multiculturalismo e estranei. Saggio sulla societa multietnica” (Milano, 2002) scrie că societatea deschisă şi pluralistă, bazată pe toleranţă şi recunoaşterea valorilor diversităţii, este o societate corectă. Multiculturalismul, însă, nu este o urmare  a pluralismului. Din contra, multiculturalismul este negarea pluralismului, deoarece “nu urmăreşte o integrare diferenţiată, ci o dezintegrare multietnică”. Cu alte cuvinte, multiculturalismul mimează bazele convieţuirii democratice, ceea ce, conform savantului Sartori, va provoca, în cele din urmă, balcanizarea Europei, adică transformarea acesteia într-un câmp de bătălie dintre autohtoni şi imigranţi. Semnalele acestui pericol sunt deja sesizate, iată de ce în Europa Occidentală se încetăţeneşte tot mai insistent concepţia că multiculturalismul, care prevede adaptarea sistemului general (cultura naţiunii autohtone) la exigenţe particulare (culturile grupurilor de imigranţi), determină exaltarea maximă a egoismelor şi dezintegrarea socială. Cu alte cuvinte, Europa se află în pragul unei revizuiri substanţiale a modelului multicultural excesiv de convieţuire.

Laborator de experimentare a multiculturalismului de extracţie rusească

Spre deosebire de politicienii din Occident, care au recunoscut falimentul şi pericolele modelului multicultural de convieţuire, care nu respectă identitatea şi tradiţiile ţării-gazdă, politicienii din R. Moldova continuă să insiste asupra conservării multiculturalismului în variantă rusească, deşi realităţile instalate în “ţara lui badea Mior” confirmă justeţea afirmaţiei analistului Antonio Maglietta, precum că “multiculturalismul e un model care nu consolidează societatea, ci o divizează, un model care alimentează ura faţă de diversitate şi nu favorizează toleranţa”.

Deşi impactul ocupaţiei ruseşti asupra integrităţii etno-culturale a autohtonilor în Basarabia s-a dovedit a fi  mult mai dezastruos decât în alte republici sovietice, politicienii din R. Moldova şi după declararea independenţei au mers pe calea perpetuării modelului de multiculturalism excesiv, aberant, impus de Rusia prin presiune militaro-politică, dar şi prin intermediul detaşamentului de renegaţi autohtoni şi al grupului minoritar imperial (4%). Dacă în ţările cu identitate naţională bine definită şi cu puternice tradiţii democratice adoptarea multiculturalismului a provocat realităţi alarmante, consecinţele “bântuirii” multiculturalismului excesiv în spaţul de geneză a unui popor ruinat etnocultural, precum sunt moldovenii, vor fi incomensurabil mai devastatoare.

Consecinţe nefaste ale multiculturalismului excesiv în R. Moldova

Una dintre cele mai grave consecinţe ale “bântuirii” multiculturalismului, promovat de către fauna politică moldovenească, este dezintegrarea pe criterii etnice a Basarabiei. Legalizarea revendicării nelegale a găgăuzilor de a se constitui într-o autonomie teritorială, precum s-a demonstrat, nu a contribuit la integrarea diferenţiată a acestui grup de imigranţi, veniţi în sudul Basarabiei (1826-1828) cu “binecuvântarea” şi susţinerea ţarului rus  Alexandru I, odată cu ocuparea acestui teritoriu. Din contră, pe teritoriul nostru istoric a apărut o entitate, ostilă culturii, limbii, istoriei şi tradiţiilor noastre, care  avansează o sumedenie de pretenţii, revendicări neîntemeiate şi ameninţări, minând, astfel, grav bazele unei convieţuiri democratice, bazate pe corectitudine şi respect. Conduita provocatoare, care depăşeşte limitele bunului simţ , a unor diriguitori găgăuzi,  nefiind sancţionată  de către guvernanţii de la Chişinău, a încurajat şi alte minţi înfierbântate din rândul unor grupuri de minoritari să uneltească împotriva poporului care i-a găzduit.

Dacă politicienii moldoveni nu vor proceda la revizuirea legii despre autonomia teritorial-politică a găgăuzilor, care le oferă dreptul de autodeterminare externă (soluţia corectă ar fi fost autonomia culturală), pericolul  extinderii enclavizării  R. Moldova va continua să planeze peste capetele noastre.

O consecinţă nu mai puţin periculoasă a multiculturalismului excesiv este instalarea anarhiei lingvistice şi conceptuale prin legalizarea poziţiei dominante a limbii  şi culturii ruse pe teritoriul R. Moldova. Deţinând funcţia de limbă de comunicare, limba rusă practic substituie limba oficială (funcţia de bază a limbii oficiale este comunicarea) în sfera activă, vie a relaţiilor interumane, stimulează şi întreţine dispreţul şi nedorinţa grupurilor de imigranţi de a cunoaşte limba română şi, prin intermediul acestei limbi, de a se integra diferenţiat în cultura majoritarilor. Odată cu maturizarea generaţiilor de moldoveni născuţi după 1990, care, cunoscând adevărul, nu vor mai dori să tolereze dispreţul, ambiţiile şi dominaţia unor minoritari care nu doresc să se integreze în cultura ţării gazdă şi, implicit, a unei limbi străine, coexistenţa dintre autohtoni şi minoritarii imigraţi în Basarabia după anexarea ei de către Rusia va deveni din ce în ce mai tensionată.  Semnele acestei tensionări sunt deja vizibile. E suficient să parcurgeţi forumurile ziarelor ca să vă convingeţi de adevărul celor relatate mai sus.

Faptul că majoritatea politicienilor de pe malul Bâcului nu se arată a fi alarmaţi şi nu întreprind nimic  consistent (unii dintre ei chiar stimulează şi întreţin antagonizarea societăţii – PCRM, PSD, Ravnopravie, MU…) pentru a remedia o situaţie care tensionează societatea, care complexează şi defraudează autohtonii nu doar de limbă, tradiţii, cultură , ci şi de teritoriul lor de geneză, exacerbând ambiţiile, poftele aberante şi insolenţa grupurilor de imigranţi care se identifică mai curând cu Rusia, Ucraina… decât cu ţara care-i găzduieşte, probează calitatea intelectuală şi intenţiile deloc patriotice ale  unora dintre cei investiţi cu dreptul de decizie asupra destinului acestui popor, hărţuit de istorie, ocupanţi şi renegaţi autohtoni.

Nu de un multiculturalism ideologic, care să dezintegreze multietnic, adaptând realitatea la exigenţe particulare în detrimentul celor generale, nu de un multiculturalism care să permită minoritarilor să dispreţuiască majoritarii, să le urască limba şi cultura, să le dicteze cum să-şi numească limba şi naţiunea, cu cine să fie prieteni şi încotro să meargă, are nevoie R. Moldova, ci de adaptarea minoritarilor la realitatea etnoculturală existentă de milenii pe acest teritoriu şi de respect reciproc. Nu majoritarul, ci minoritarul imigrat este cel care, prin eforturi personale, deloc  uşoare, trebuie să-şi însuşească valorile care definesc “ordinea normativă” a naţiunii în casa căreia a decis să sloboadă rădăcini. El este cel care trebuie să schimbe câte ceva în modul lui de viaţă şi nu poporul care-l găzduieşte, dacă se doreşte cu adevărat integrare diferenţiată, pluralism sănătos şi pace socială.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

10 comentarii

  1. Octavia

    Si de ce articolul este anonim? Cine a scris acest studiu foarte necesar si bine argumentat? De ce nu este indicat autorul? Sunt curioasa sa stiu cine l-a scris

  2. galina

    CULTURA este o UNEALTà pentru a reprima,a controla,a manipula oamenii…
    CULTURA necesità o selectionare si conditionàri,deci unele lucruri se vor accepta si altele se vor ignora.Nici o culturà nu acceptà fiinta omului integrà,deci cu ambele laturi complimentare…

  3. Boldur

    Excelent si de bun simt articolul, ar trebui “bagat la cap” de catre “politicieni”…

  4. ian

    In cea mai saraca tara a Europei desigur ca nu sunt bani suficienti pentru cultura, de carti,dictionare, softuri de computer, filme, televiziuni diverse.Ce sar intampla daca am depinde in intregime de productia cultura autohtona, nationala, in limba romana? – Am fi sortiti sa fim nu numai cei mai saraci, dar si cei mai inapoiata, neinformata populatie. Ne salveaza, cum zicea Iurie Rosca, cel de-al doilea plaman – cunoasterea limbii ruse si spatiul cultural enorm rus pana la Vladivostoc, dar si din fostele republici ex-sovietici si din noile tari de emigrare a ex-sovieticilor -Germania, Izrael, SUA. Daca romanilor le place sa ramana doar cu sursele romanesti de informare si cultura – n-au decat,nu-i pune nimeni sa se rusifice, dar in acelasi timp sunt inacceptabile incercarile de a ne inchide pe noi, basarabenii, in spatiul cultural ingust si nu prea bogat (decat in manele) al limbii romane.

  5. Octavia

    D.Ion, gresesti amarnic declarand ca cultura romanesca este mai saraca decat c.ruseasca. Pur si simplu, dumneata nu prea citesti. Daca ai fi citit nu doar aberatiile rusilor, ci si literatura romaneasca, ai fi inteles , ca cultura romaneasca este poate mai profunda decat cea rusesca. Nu poti sa-l compari pe Eminescui, care a fost un mare ganditor in poezie, cu Puskin, care a fost doar un bun versificator. Plus la aceasta, bazele literaturii si stiintei rusesti au fost puse de catre romanii A.Cantemir, fiul lui D.Cantemir, drespre care Belinskii scria, ca este “osnovopolojnic russcoi literaturi”, D.Cantemir, care a fost primul savant in Rusia, Hancu (rusii ii spuneau Ghinculov) si Herescu(trusii ii spuneau Herasco), care au pus bazele lingvisticii rusesti, Milescu Spataru, care a scris primele tratate de logica si a elaborat pentru prima data in isytoria Rusiei “Descrierea Siberiei, a raului Amur ” Dar, dumneata esti , probabil, prizonierul complexelor de inferioritate si bo;lnav de xenofilie, de nu vezi adevaratele valor ale neamului, din care pretinzi ca faci parte

  6. katy

    p.octavia noi stim cine-i rosca si marele “cultural” cui raspunzi tu il are ca ghid.el ca sa citeasca intai trebuie sa cunoasca alfabetul.el sau ea stie de manele,nu de eminescu.si rosca n-a avut nevoie de eminescu sa se faca biznesman,pradand si violand.blegilor nu le trebuie mai mult de lungul nasului ca sa fie in frunte azi.

  7. Maxyn

    Nici nu aşteptam de la ZG aşa articole. Scot pălăria.
    Din ceea arată germanii astăzi, reeşind din experienţa lor şi a Occidentului, sper ca şi politicenii noştri să făcă, cel puţin:
    -În primul rând – avansarea majoritarilor ( frânaţi artificial prin ocupaţie) la treapta modernă a culturii neamului, adică – în sânul tezaurului cultural românesc ;
    – conectarea directă la spaţiul productiv cultural Occidental, în primul rând prin obligativitatea limbilor engleză , rusă şi opţional limbilor germana, franceza (nu numai a ciaslovurilor de prins muşte)- în sistemul de învăţământ;
    – stârpirea românofobiei şi rusofobiei prin lege şi prin aducerea Adevărului în istoriografia RM.

  8. aurel din techirghiol @ ian

    imi tresalta inima de bucurie atunci cand mai apare cate un comentariu de genul celui lui ian..
    pentru ca asta inseamna ca le e frica,a inceput sa le fie frica…
    oricum,sa vii cu prostioare d-astea ieftine,este chiar jenant…iane,nu te subestima…poti mai mult…

  9. Mihai

    .BASARABENII SUNT CREARURI SOVIETICE BOLSEVICE ADICA SUNT ANIMALE VORBITOARE DE LIMBA RUSA CARE AU CACAT RUSESC IN GURA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *