Moldova, raiul şi cimitirul merelor

Pomicultorii anunţă că vor ieşi cu remorcile cu mii de tone de mere în faţa Guvernului şi Parlamentului, din cauza condiţiilor imposibile de activitate. Iată ce spun specialiştii:

Veniamin Balan, Serviciul de presă, Ministerul Agriculturii

“Ministerul produce, implementează tehnologiile de creştere, de producere, dar ce ţine de comercializare, noi avem Ministerul Economiei şi Comerţului, aşa că nu poate să vă răspundă nimeni nimic (din cadrul MA-n.r.). Şi în al doilea rând, la noi e economie de piaţă. Cum poate ministerul (Agriculturii-n.r.) să intervină şi să dicteze…?”

Valeriu Cosarciuc, preşedintele Comisiei parlamentare pentru agricultură

Situaţia în care au ajuns pomicultorii, şi nu numai ei, se datorează politicii guvernării actuale. În principiu, acesta stimulează nu producătorul autohton, dar importatorii, pentru că lor le este mai simplu să strâgă impozite la vamă, decât să-şi încrunte funtea şi creierii ca să poată crea condiţii agricultorilor locali.

Producătorul trebuie să aibă contract de livrare încă de prin ianuarie, când începe să cureţe livada. Dar şi Ministerul Agriculturii trebuie să se ocupe cu încheierea acordurilor, ca să poată facilita vânzarea de produse din R. Moldova. De asemenea, ministerul poate contribui la informarea mai bună a producătorilor. Sunt site-uri (ex. export.acsa.md) specializate în cercetări de marketing agricol. Acolo sunt prezentate pieţele, cine vinde, cine cumpără, la ce preţ, sunt efectuate analize ale roadei de mere, spre exemplu, din Ucraina, Belarus, Rusia, România.

Ilie Donică, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Fructe din R. Moldova

E vorba de mii de tone de mere, rămase nesolicitate. De această problemă trebuie să se ocupe statul, adică ministerul. Acum, practic tot e pus pe seama producătorilor. Astfel, pomicultorii pot să câştige, dar şi să piardă.

Avem nevoie de o instituţie care să analizeze şi să organizeze realizarea fructelor pe piaţa internă dar şi pe cea externă, să explice de ce 90% din pomicultură îl ocupă mărul şi la noi toţi sunt specializaţi în cultura mărului. Să încurajeze producerea altore culturi, că dacă am avea un conveier de la cireaşă şi până la măr, atunci situaia ar fi alta.

Octavian Calmâc, Direcţia generală politici comerciale, Ministerului Economiei şi Comerţului

“Ce are MEC cu pomicultorii. Nu cunosc istoria s. Pârâta, din păcate, şi nu avem nicio legătură. Cred că cel mai potrivit aici ar fi MA. Noi cu comercializarea merelor nu ne ocupăm. Noi la nivel global ne ocupăm cu comerţul”.

Un reportaj despre drama pomicultorilor:

Mere pentru sine, cai şi râpă

Au îngrijit livada zi de zi şi au cules tone de fructe. Cam aici se termină bussines-ul pomicultorilor. Cel puţin asta e situaţia în care s-au pomenit mai mulţi agricultori din s. Pârâta, raionul Dubăsari. Au adunat remorci şi containere pline ochi cu mere care stau şi se strică. Cei mai norocoşi au reuşit să-şi vândă o parte neînsemnată din roadă, ghinioniştiii, însă, au preferat să lase roada să putrezească pe câmp, decât s-o aducă în ogradă, iar, ulterior, să cheltuie motorină ca s-o ducă la râpă.

Ghenadie Leagu spune că a dat la fabrica din Coşniţa vreo 7-8 tone de mere, dar încă nu a primit bani pentru această cantitate. “Nimănui dintre cotaşi nu le-au dat bani şi nici n-au promis când o să ni-i dea”, susţine bărbatul. Acesta mai zice că, în acest an, fabricile au achiziţionat mai puţine mere, decât în anii precedenţi, la un preţ de 80 bani-1 leu/kg,. Anterior, însă, fructele erau vândute cu 1,5 lei şi până la 2,5 lei pentru kg. Ce-i drept, în anii trecuţi şi cererea a fost mai mare. “Veneau de la fabricile din Comrat, Ungheni, Coşniţa, Budeşti. Şi anul acesta au fost, dar au luat mai puţin. Veneau cu TIR şi din Rusia, Belarus. Mai veneau din stânga Nistrului şi cumpărau, spunând că le duc în Odesa”, relatează pomicultorul.

“Am muncit, le-am strâns şi cam s-au stricat pentru că a dat bruma de câteva ori, dar pentru suc sunt bune”, spune Ghenadie Leagu, arătându-ne două remorci pline cu mere. Bărbatul menţionează că nu găseşte cumpărători pentru cele circa 13 tone de producţie pe care le mai are şi care de mai multe zile stau sub cerul liber. “Acum trebuie să mai ard încă o căldare de motorină ca să le duc la râpă”, zice, parcă revoltat, pomicultorul, în timp ce alegea merele care începuse să se strice şi le arunca într-o parte.

Casă plină de fructe

La alţi agricultori, însă, situaţia pare a fi şi mai precară. Liuda Leonid, o altă locuitoare din Pârâta, spune că nu a vândut nici măcar un măr. “Am mai dat rudelor, îi trimit băiatului că e student la Chişinău”, zice femeia despre cum şi-a repartizat o mică parte din producţie. O parte mai mare, câteva remorci, le-a dus “la canal”. După cum ne-a relatat agricultoarea, ea a angajat câţiva muncitori să culeagă merele şi a adunat câteva tone, dar când a sunat la fabrică, a fost anunţată că procesul de achiziţionare s-a încheiat. “Le-am pus să stea şi au stat până au început să curgă”, explică Liuda Leonid.

Cea mai mare parte din recoltă, însă, femeia o ţine acasă. În ogradă stă vre-o şapte containere cu mere, acoperite cu carton şi peliculă. “Bogdaproste că Dumnezeu ţine cu mine şi e timp bun”, spune Liuda Leonid, cu speranţa că va reuşi să-şi vândă produsul. Şi într-o anexă de lângă casă erau mai multe cutii cu mere, iar practic jumătate din încăpere era ocupată de o movilă mare de aceleaşi fructe. Alături, într-o altă altă cameră, de asemenea o mulţime de cutii cu mere aşezate de-a valma.

“Nici nu ştiu ce să fac. Acum trebuie îngrăşăminte la grâu, da’ de unde bani? Din ce să plătesc fondul social?”, zice, deznăjduită, femeia.

Fondul social – o problemă

De fapt achitarea taxei pentru fondului social constituie o problemă pentru mai mulţi pomicultori, mai ales în cazul în care nu-şi pot vinde recolta. “Azi e ultima zi când trebuie să mă duc să plătesc fondul social, că dacă nu achit, vine poliţia cu lucrătorii fiscali şi iau ceva din casă. Da’ de unde să plătesc dacă nu am dat producţia”, zice Constantin Moiseev, în timp ce scotea din buzunar o foaie pe care figura o cifră de peste 800 de lei. Şi Anatol Catişov spune că nu are bani ca să achite fondul social, pentru că nu s-au găsit cumpărători la recolta sa.

“Vă aduc mere în loc de bani”, relatează Iurie Doban despre o propunere pe care le-a făcut-o inspectorilor fiscali şi care, evident, a fost refuzată. Şi Ghenadie Leagu spune că pot sechestra merele atunci când un pomicultor nu a plătit taxa pentru fondul social. Tot el, însă, s-a arătat îngrijorat de faptul că, în acest caz, inspectorii ar putea evalua marfa la 50 de bai/kg, adică la un preţ derizoriu.

Bărbatul se arată mirat şi de faptul că Ministerul Agriculturii nu a întreprins nimic pentru a evita situaţia în care s-au pomenit producătorii de mere. “S-a ştiut că în acest an va fi o roadă bogată. Trebuia din timp să efectueze nişte analize, să contracteze nişte agenţi. Dar aşa, a ajuns toamna şi… Ei doar primesc salarii din impozitele noastre şi dacă nu pot lucra, atunci pentru ce ne mai trebuie minister cu atâtea departamente, secţii”, se revoltă Ghenadie Leagu.

Rugă la cer, adică la Guvern

“Am dat toată pensia pentru chimicale ca să fac mere frumoase şi acum ele stau şi putrezesc şi acasă, şi pe deal. Cum să pregătesc pământul pentru la anul?”, se întreabă Constantin Moiseev. Acesta o roagă pe prim-ministrul Zinaida Greceanâi să “deschidă drumul”, astfel încât să nu plătească taxe de trei ori mai mare decât valoarea mărfii atunci când pomicultorii doresc să-şi exporte roada.

Iurie Doban se arată nedumirit de faptul că “Moldova ca şi cum e ţară agricolă”, dar importă tot, inclusiv mere, în timp ce producătorii autohtoni nu au pieţe de desfacere. Bărbatul a lansat ideea că, pentru a sensibliza conducerea, “să descărcăm înaintea Parlamentului toate merele pe care trebuie să le ducem la râpă”.

“Ţăranul nu are cui să se jeluie, aşa, numai unul altuia, că la noi lumea se teme se iasă din casă, dar mai ales din ogradă, atunci când e vorba să ceri o schimbare”, descrie Ludmila Leontiev situaţia în care s-au pomenit agricultorii.

În timp ce pomicultorii îşi tot frământă mintea cum şi cui să-şi vândă merele, livada de circa 300 ha de la marginea satului pare pustie. Într-un capăt al plantaţiei se aude un tractor care scoate copacii. Pe unele rânduri de pomi merele nici nu au fost culese. Pe altele fructele au fost adunate în grămezi şi lăsate să se strice. Câţiva cai umblă nestingheriţi şi mai muşcă din merele găsite din abundenţă pe jos.

Nicolae Cuşchevici

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *