Moldova, pe spatele copiilor
Aproximativ 40 de mii de copii din cea mai săracă ţară din Europa îşi au părinţii plecaţi peste hotare. Au trecut deja 12 ani de când Cristian Codreanu şi-a sărbătorit ziua de naştere alături de mama sa.
Femeia a fost nevoită să-şi lase copilul de doar trei ani şi să-şi caute un loc de muncă bine plătit în Italia. De atunci, cei doi nu au mai sărbătorit împreună Crăciunul, Paştele…
Timid, rezervat, cu ochi mici, stând în camera de zi, Cristian ne vorbeşte cu vocea scăzută şi cu spatele gârbovit. „Nu cred că mama se va întoarce cândva în Moldova”, ne spune băiatul, privindu-şi mâinile. „Vorbesc cu ea pe Skype, atunci când ea are puţin timp liber”, se grăbeşte să ne spună acesta. Cristian trăieşte în Ruseştii Noi, un sat mic şi prăfuit din Moldova. El este unul dintre cei 40 000 de copii care au fost abandonaţi de părinţii lor, nevoiţi să plece în căutarea unui loc de muncă departe de casă şi de cei dragi.
Sar în sus de fericire când aflu că vine”
Cristian este unul dintre norocoşii care au rămas fie cu bunicii, fie cu un părinte. „Mama lui a plecat într-o dimineaţă, în timp ce eu îi pregăteam lui micul dejun”, povesteşte Valentina Codreanu, bunica lui Cristian, care are 70 de ani şi a avut grijă de băiat în tot acest timp.
Copiii mai puţin norocoşi sunt lăsaţi în grija prietenilor sau a rudelor, iar în cel mai rău caz aceştia sunt lăsaţi în grija statului sau la casele de copii. „Noua generaţie creşte fără părinţi – o adevărată traumă pentru societate”, susţine Viorica Dumbrăveanu, şefa Direcţiei Protecţie a Familiei şi Drepturilor Copilului.
Mama lui Cristian a lucrat într-un magazin din Ruseştii Noi, la 30 de minute de Chişinău, capitala Moldovei, unde multe trotuare au gropi atât de mari încât ai impresia că sunt adevărate cratere, iar clădirile abandonate se reliefează la orizont. Însă, în prezent, ea îngrijeşte de o pereche de bătrâni din Grosseto, Italia. După ce a plecat, Elena nu a fost în Moldova aproape patru ani. Însă, în ultima perioadă, încearcă să vină pentru câteva săptămâni în luna august. În restul anului, ea nu e decât o fotografie pe care o păstrează cu atâta drag băiatul în portofelul său. „Fiecare clipă petrecută cu ea este nespus de preţioasă. Sar în sus de fericire când aflu că vine”, spune băiatul.
Cristian are acum 15 ani şi e un fotbalist pasionat. El este foarte bun la matematică şi învaţă foarte mult, pentru că vrea ca mama lui să se mândrească cu el. „Bineînţeles că ea şi-ar dori să fie aici, aproape de noi”, spune bunica lui Cristian. „Cum poate ea fi fericită?”, se întreabă femeia. „Ea lucrează foarte mult, dar primeşte foarte puţin. Câteodată, ne trimite doar câte 50 de euro pe lună, ca să avem cu ce trăi”, spune cu tristeţe bătrâna. Cinci dintre cei şase copii ai femeii lucrează peste hotare.
Lucrătorii migranţi precum Elena sunt foarte importanţi pentru economia Moldovei. Remitenţele transmise de moldovenii de peste hotare în anul 2013 au constituit circa 2 miliarde de dolari SUA, potrivit datelor prezentate de Banca Mondială. Ceea ce constituie circa 25 la sută din PIB-ul ţării, sau 80 la sută din cheltuielile anuale din bugetul naţional.
Lipsa banilor forţează părinţii să plece
Într-o ţară în care salariul mediu lunar este de aproximativ 4000 de lei (200 dolari), şi unul din opt oameni trăieşte sub pragul sărăciei, mulţi spun că plecarea peste hotare este singura lor şansă de a supravieţui.
„Dacă părintele nu are cu ce-şi hrăni copilul, acesta va fi nevoit să caută un loc de muncă, să-şi lase copilul şi să plece, oricât de greu i-ar fi. Dar altă soluţie nu e”, explică Lidia Gorceag, psihologă, Centrul de Protecţie şi Asistenţă din Chişinău.
La o distanţă de 50 de minute de Ruseştii Noi, trecând pe lângă un lac de un albastru strălucitor în apropierea căruia pasc nişte capre, ajungem în satul Costeşti. Acolo, mergând prin noroi, ajungem la casa familiei Plugaru, unde mai mulţi muncitori lucrează cu spor: înlocuiesc pereţii exteriori din lemn cu cărămizi solide şi repară acoperişul.
„Aveam un venit foarte mic, starea casei era deplorabilă, iar copiii erau mici. Era practic imposibil să supravieţuieşti în astfel de condiţii”, îşi aminteşte Eudochia Plugaru. „Singura soluţie a fost ca soţul să plece la lucru peste hotare, să avem cu ce construi casa şi să le oferim copiilor un viitor”, spune Eudochia, stând pe marginea patului unde George, soţul ei, nu a dormit de ani de zile. A plecat în Israel în 2010, unde îngrijeşte de un bărbat în vârstă din Haifa. George trimite acasă, lunar, circa 1000 de euro, o sumă substanţială în R. Moldova.
Fiica lor de 13 ani, Mihaela, nu a avut posibilitatea să adoarmă ascultând poveştile citite de tatăl său. „Îmi aduc aminte cum stăteam împreună şi vizionam vreun film la TV. Iar acum eu vorbesc cu el pe Skype. Îi povestesc despre lecţii, cum mă simt şi ce mai fac… Fratele are grijă de mine, de parcă ar fi fost tatăl meu”, spune adolescenta. Mihaela visează să devină un designer de interior. „Dar nu i-am spus încă lui tata. Vreau să-i fac o surpriză”, mărturiseşte fata.
Plecarea părinţilor – tragedia copiilor
„Distanţa… îşi lasă amprenta, ea afectează familiile”, spune mama fetei, uitându-se la soţul care-i zâmbeşte din fotografia gri de pe noptieră. „Sunt sigură că nu se va întoarce în următorii 10 ani”, oftează Eudochia.
Cel mai greu a suportat despărţirea Cristian, fratele Mihaelei, ne spune femeia. „El are 17 ani şi e tocmai timpul când vrea să găsească răspuns la multe întrebări importante, să vorbească ca de la bărbat la bărbat, să-i ceară tatălui un sfat…”, spune, tristă, Eudochia. „Văd cât de dor îi e lui Cristian de tatăl său”, adaugă femeia.
Potrivit psihologului Lidia Gorceag, prevalenţa consumului de alcool sau de droguri, a criminalităţii şi a violenţei sexuale este semnificativ mai mare în rândul copiilor care au crescut fără părinţi.
„Copiii sunt afectaţi de faptul că părinţii lor pleacă peste hotare şi-i lasă singuri cu dorul şi temerile lor. Plecarea părinţilor este percepută de cei mici ca o adevărată tragedie”, spune psihologa.
Studiile prezentate de UNICEF arată că circa 21 la sută din copii R. Moldova au cel puţin un părinte plecat peste hotare. Cea mai mare parte a acestora fiind din mediul rural. Părinţii acestor copii sunt atraşi de perspectivele de angajare din Rusia şi Europa, iar salariile mai mari îi fac, în schimb, să-şi lase copiii să crească şi să cunoască viaţa singuri.
Henry Foy Sursa: Financial Times Traducere: Tatiana Beghiu
