Moldova-Film – hectare fără film

„Moldova-Film”, renumita instituţie cu o biografie de 65 de ani care a adus patrimoniului cultural sute de pelicule naţionale, în prezent, nu mai face film. Pe cele 6 hectare de teren cu studiouri şi depozite nu se mai fac filmări, iar filmele de patrimoniu sunt păstrate în condiţii improprii, filmoteca fiind gestionată în condiţii obscure. Noile apariţii cinematografice sunt doar poveşti de „adormit” copiii, pentru care părinţii plătesc taxe lunare.

Pe timpuri pentru producţia de film se alocau bani enormi, numai într-un an se făceau câte cinci-şase filme de lung metraj, zeci de documentare, zeci de reportaje ce consemnau evenimente, evocă Sandu Vasilache, directorul SA „Moldova-Film”. În ultimii 5 ani, la „Moldova-Film” a fost realizat un singur documentar – „Clipa lui Emil Loteanu”, din şase episoade, şi două scurtmetraje: „Probă de independenţă”, o coproducţie cu „Memories”, şi „Flutulus”, menţionat la şapte festivaluri internaţionale. Au mai fost câteva colaborări cu regizorii I. Cobileanschi, S. Prodan, M. Ţărnă, O. Malai sau I. Sadovschi, „Moldova-Film” contribuind mai mult cu suport tehnic, specialişti, platouri de filmare, lumini, nu şi financiar.

Alexandru Vasilache în studio. Ultima sa producție cinematografică nu a fost finalizată

Actualul director spune că a preluat instituţia în 2011 cu datorii de aproape 1,5 milioane de lei în raport cu alte instituţii de stat, agenţi economici şi angajaţii studioului. „În prezent, nu avem datorii, iar angajaţii au salarii la timp”, spune Vasilache. Pentru remedierea situaţiei, în 2013, Sandu Vasilache spune că ar fi fost nevoit să contracteze un credit de 1 milion de lei care, în 2016, a fost rambursat. Pentru a beneficia de acest credit, Vasilache spune că a pus în gaj propriul apartament şi unele bunuri ale „Moldova-Film”.

Directorul „Moldova-Film”, Alexandru Vasilache, în unul dintre studiouri

Astăzi, la „Moldova-Film” sunt vreo 50 de angajaţi, deşi, pe timpuri, erau peste 1500 de persoane. Nu doar resursele umane s-au limitat.

În 2005, bunăoară, a fost înstrăinat laboratorul de prelucrare a peliculei, fiind transformat într-o fabrică de prelucrare a articolelor din piele. Au mai dispărut şi piese din recuzita studioului, acum în gestiunea instituţiei rămânând peste 54000 unităţi de recuzită. Dar mai mult decât oamenii şi recuzita, suferă peliculele.

Patrimoniul naţional, pe cale de dispariţie

Filmoteca studioului face parte din patrimoniul naţional al cinematografiei R. Moldova. Aceasta este constituită din filme artistice, animaţii, documentare sau pamflete, peste 1500 în total, păstrate într-un simplu depozit.

Filmoteca „Moldova-Film” are peste 1500 de pelicule, dar condițiile de păstrare și reabilitare sunt complicate

Sandu Vasilache spune că starea filmotecii ar fi satisfăcătoare, chiar dacă peliculele sunt sensibile la numeroşi factori şi au nevoie de regim special.

„Încercăm să întreţinem pelicula în condiţii normale. Pentru aceasta menţinem umiditatea şi temperatura constantă atât iarna, cât şi vara”, spune directorul. Peliculele sunt păstrate în cutii depozitate în boxe speciale.

Galina Petrenco muncește zile în șir la un aparat de montare și restaurare a peliculei cinematografice din arhive

Galina Petrenco este filmotecară la „Moldova-Film” încă din 1997. Sunt 20 de ani buni de când femeia restaurează pelicule la singura masă de montat din depozitul filmotecii. Masa datează din anii ’50, secolul trecut. „Într-un un an şi jumătate, trebuie să curăţăm toată pelicula. O curăţăm cu spirt, dacă are vreo ruptură, o lipim”, povesteşte Galina.

Dumitru Grosei, fost şef al arhivei naţionale de film din cadrul Centrului Naţional de Cinematografie (CNC), elaborase şi un proiect pentru o arhivă naţională de film. Acesta presupunea construirea unor depozite moderne pentru păstrarea peliculei. Grosei spune că, în condiţiile de azi, vom pierde şi ce avem. El susţine că digitalizarea peliculei ar fi o soluţie, dar până atunci este necesară spălarea peliculei de mucegai. „Procesul este minuţios, avem nevoie de o maşină specială care costă scump, vreo 70 mii de euro. Francezii au vrut să ne ajute, dar la noi e lipsă de consens”, spune Grosei, adăugând că restaurarea unei pelicule poate dura şi jumătate de an. Sandu Vasilache susţine că digitalizarea ar fi posibilă, deşi, deocamdată, nu este clar cum: „Am făcut diferite demersuri şi sper că, în curând, vom avea şi răspunsuri pozitive”.

Praful, umiditatea, expunerea la lumină, decalajul termic deteriorează iremediabil peliculele de cinema. În prezent, în filmoteca studioului sunt păstrate 169 de filme artistice, 106 de animaţii şi 1240 de documentare. Cel mai vechi film datează din 1954, lansat la doi ani după deschiderea studioului. Este vorba despre filmul „Eliberarea Moldovei de sub jugul fascist”, fiind urmat de „Sovetskaia Moldavia”. La „Moldova-Film”, însă, aşa şi nu se ştie exact câte pelicule s-au distrus.

Treisprezece filme, dispărute?

Directorul „Moldova-Film” susţine că, în colaborare cu România, a reuşit să digitalizeze cinci filme. Deşi, în 2014, la Bucureşti, au fost duse 18 filme, doar cinci ar fi fost digitalizate: „Dimitrie Cantemir” (1973), regizor Vlad Ioviţă, „Dănilă Prepeleac” (1995), regizor Tudor Tătaru, „Lăutarii” (1972), regizor Emil Loteanu, „Tunul de lemn” (1986), regizor Vasile Brescanu, şi „Binecuvântare” (1989), regie Alecu Deleu. Despre soarta celorlalte 13 filme, expediate la digitalizare, nu am aflat nimic. Unele surse, sub acoperirea anonimatului, ne-au spus că, pentru digitalizarea lor, „Cinemagix” ar fi obţinut dreptul de autor pentru cinci ani.

Valeriu Jereghi, directorul CNC, confirmă că aceste filme au fost scoase din R. Moldova, explicând că există un contract semnat între „Moldova-Film” şi „Cinemagix” la 4 noiembrie 2014, prin care „Moldova-Film” ar fi cesionat 18 titluri de film, proprietate a statului R. Moldova şi parte a patrimoniului naţional, aspect reglementat de Legea Cinematografiei.

Obiectul contractului de cesiune semnat de „Moldova-Film” şi „Cinemagix” îl constituie „Gustul pâinii” (1966), regizor Valeriu Gagiu, „Această Clipă” (1968), regizor Emil Loteanu, „Explozie cu efect întârziat (1970), regizor Valeriu Gagiu, „Lăutarii” (1972), regizor Emil Loteanu, „Dimitrie Cantemir” (1973), regie Vlad Ioviţă, „Bătrânii încărunţesc de tineri” (1974), regie Vasile Pascaru, „Trece lebăda pe ape” (1982), regie Vasile Pascaru, „Fii fericită, Iulia!” (1983), regizor Iacob Burghiu, „Istoria unui Galben” (1983), regizor Valeriu Gagiu, „Luceafărul” (1986, Telefilm Chişinău), regie Emil Loteanu, „Tunul de lemn” (1986), regie Vasile Brescanu, „Leru-i ler, pânzele albe” (1991, TV Buciumul), regizor Tudor Tătaru, „Strada Felinarelor stinse” (1991), regie Valeriu Gagiu, „Dănilă Prepeleac” (1995), regizor Tudor Tătaru, „Jana” (2004), regie Valeriu Gagiu, „Lupii şi Zeii” (2009), regizor Sandu Vasilache, „Binecuvântare” (1989), regie Alecu Deleu, „Mic dejun” (animaţie, 1995-2016), regizor Sergiu Plămădeală.

Solicitată de ZdG, Carmen Tripaduş, managera „Cinemagix”, a confirmat semnarea unui contract cu „Moldova-Film”. Întrebată cum a achitat „Moldova-Film” pentru digitalizarea filmelor, ea a menţionat că studioul nu a plătit nimic, fără a da alte detalii, invocând că acest acord este confidenţial. Şi Sandu Vasilache nu a oferit alte informaţii. „Ştiu doar că au fost digitalizate cinci filme, de celelalte nu ştiu nimic”. Ala Grecu, din cadrul serviciului cultural al „Moldova-Film”, susţine că cele cinci filme digitalizate au fost scoase fizic din Moldova, iar restul ar fi fost trimise on-line. „Pelicula şi sunetul celorlalte filme au fost trimise prin link separat”, spune ea, confirmând că, în schimbul digitalizării, „Moldova-Film” a oferit României „dreptul de difuzare pe doi ani”. Niciuna din sursele contactate nu a putut explica când vor fi gata celelalte 13 filme şi dacă ajung sau nu înapoi în R. Moldova.

6 hectare de teren: arendă pentru non-creaţie

Mai multe filme de patrimoniu au fost duse la București pentru digitalizare

Oricine trece pe lângă „Moldova-Film” observă un panou imens cu inscripţia: ARENDĂ. Suprafaţa totală a SA „Moldova-Film” o constituie şase hectare. Directorul studioului spune că spaţiile studioului s-au dat în chirie întotdeauna. Potrivit acestuia, în prezent, pe teritoriul studioului îşi desfăşoară activitatea 45 de companii private. Vasilache a mai precizat că „nu primim niciun ban de la stat, cum se aloca anterior pentru producerea de filme, salariile ni le facem singuri. S-a format CNC, în care Guvernul a alocat 8 milioane de lei, şi sperăm ca, în curând, să fie organizat un concurs de proiecte la care vom participa şi noi. Sperăm să obţinem finanţare”.

Elena Pascaru, economistă-şefă la studio, spune că taxa de închiriere pentru oficii constituie 122 de lei pentru 1 m.p., iar închirierea depozitelor – de la 40 până 50 de lei pentru 1 m.p.. „Tariful e stabilit de Ministerul Culturii şi contractele sunt semnate de minister”, mai spune Elena Pascaru. „Din contul arendaşilor, suntem ceva mai stabili. Ei schimbă geamuri, vopsesc pereţi, fac reparaţie. Ne bucurăm că numărul de arendaşi a crescut”, spune economista, menţionând că veniturile din închirierea spaţiilor se cheltuie în special pentru întreţinerea şi renovarea studioului, pe salarii şi servicii comunale. În 2011-2017, pentru reparaţia acoperişului, a sistemului de canalizare, pentru restaurarea platoului de sonorizare şi pentru alte lucrări s-au cheltuit aproape 3 milioane de lei. Aici şi studiourile de producere se dau în arendă la un preţ de 50-75 de lei m. p.. În arendă sunt luate şi costumele, şi tehnica. Din închirierea spaţiilor pentru oficii şi depozite „Moldova-Film” câştigă lunar 200000 mii de lei. Actuala administraţie susţine că, în 2011—2017, au fost procurate echipamente pentru Cinematograful Odeon: un proiector de 124 mii de lei, un calculator de 53 mii de lei, microfoane în valoare de 14 500 de lei şi camere-video în valoare de 9800 de lei.

Serialul din viitor: părinţi şi copii, dezamăgiţi

Încă în 2013, studioul „Moldova-Film” a anunţat un casting de selectare a copiilor de 7-18 ani pentru a se filma într-un „Serial cu copii despre copii”. Au trecut patru ani de atunci, dar castingul mai continuă. Între timp, 160 de copii, după cum spune Ala Grecu, au fost instruiţi de Sandu Vasilache în cadrul unor traininguri. Pentru traininguri, părinţii copiilor au achitat lunar câte 450 de lei, dar la filmări propriu-zise aşa şi nu au fost vreodată, deşi de pe urma proiectului s-au adunat 179 mii de lei.

Iulian Leu este unul dintre copiii care a trecut castingul ca să se filmeze în acest serial. Băiatul povesteşte că văzuse la televizor publicitate despre casting şi a crezut că e un proiect serios. „Eram entuziasmat. Credeam că va fi un serial pentru copii de diferite vârste, de la 8 la 18 ani”, povesteşte Iulian. Castingul se desfăşura la Cinematograful Odeon, unde copiii trebuiau să prezinte un număr artistic pentru a li se evalua capacităţile. Iulian spune că a plătit pentru participare la casting 150 de lei, iar responsabil de casting era Sandu Vasilache şi două doamne.

După preselecţie, atât el, cât şi alţi copii au fost invitaţi de către organizatori şi li s-a spus că au intenţii serioase, vor să facă un serial bun, iar pentru aceasta trebuiau să participe la un training. Instruirea avea loc sâmbăta, timp de o oră, şi costa 450 de lei pe lună. „Trainingurile mi se păreau ciudate. Eram îndemnaţi să imităm mâţa, broasca sau vaca”, spune Iulian, explicând că, uneori, nu participa la ore, deoarece exerciţiile i se păreau banale: ba recitau vreo poezie, ba trebuiau să plângă pe scenă. Iniţial au fost anunţaţi că vor fi instruiţi şase luni, dar a durat mai mult.

Iulian spune că, între timp, nu li s-a mai spus nimic de filmări. Încetase să mai frecventeze, dar şi să plătească. La un moment dat, a fost chemat la probe de costum. „Am îmbrăcat un costum, ne-au făcut câteva poze, apoi ne-au zis că o să ne telefoneze, fiind solicitaţi să plătim datoriile pentru training”, spune dezamăgit Iulian, precizând că aşa şi nu a înţeles despre ce va fi serialul.

Teodor Guţu este tatăl unei fetiţe care a trecut castingul şi a frecventat trainingurile pentru acest serial. El a confirmat că exerciţiile erau simpliste, copiilor cerându-li-se să imite diferite animale. Alteori li se cerea să citească Shakespeare. „Cum să citească ei Shakespeare, dacă ei habar nu au cine-i ăsta? Personal am fost împotrivă, dar fiica insista. Până la urmă, i-am permis”, spune Teodor Guţu. După luni de training şi sume importante de bani consumaţi, văzând că filmările nu mai au loc, acesta nu i-a mai permis fiicei să meargă la traininguri. Mai târziu a înţeles că, de fapt, toţi copiii care au participat la casting au fost admişi la training. Cei cu care am reuşit să discutăm au confirmat că nu au mai participat la filmări.

Castingul şi trainingurile plătite continuă şi astăzi. Ala Grecu spune că proiectul a fost stopat din lipsa resurselor financiare. Pe de altă parte, Sandu Vasilache ne comunicase că ultimele filmări la acest serial au avut loc acum două luni. Nimeni nu ne-a putut vorbi despre conceptul filmului, despre echipa de filmare, despre costuri sau despre finalitatea filmului.

Cele mai mari studiouri, ocolite de cineaşti

Tot mai puţini cineaşti susţin că ar fi avut în ultimii ani colaborări de succes cu „Moldova-Film”. Printre puţinii care confirmă o atare colaborare este Igor Cobileanschi. „Saşa, Grişa şi Ion” e o producţie realizată la „Moldova-Film”, iar la scurtmetrajul „Colecţia de arome” „Moldova-Film” este coproducător. Cobileanschi a mai precizat că situaţia ar fi dificilă nu doar la acest studio. „Viitorul cinematografiei de la noi e împărţit între alte studiouri mai mici, mai mari, între regizori şi între oameni care fac parte din industrie şi văd un viitor sigur, dar anevoios”, subliniază Cobileanschi. El a mai afirmat că, în prezent, acest studio are unele avantaje faţă de altele, dispunând de cele mai mari platouri, dar competiţie oricum există. „Da, a fost mai bine, dar toţi cineaştii din Moldova erau concentraţi între zidurile unui studio, acum fiecare e cu casa lui de producţie, sunt alte vremuri”, conchide cineastul. Regizorul şi producătorul de film Valeriu Jereghi recunoaşte că nu colaborează cu „Moldova-Film” pentru că studioul nu creează condiţii egale de colaborare pentru toţi.

Regizorul Alexandru Vasilache a devenit director la „Moldova Film” în 2011. Recent, el a fost ales de Parlament în funcţia de membru al Consiliului de Observatori al Companiei„Teleradio-Moldova”.

Parascovia SPIC

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *