Principală  —  IMPORTANTE   —   Minorităţile naţionale împotriva noii legi…

Minorităţile naţionale împotriva noii legi a învăţământului din Ucraina

La o distanţă de 25 de kilometri de Cernăuţi, aproape de frontiera cu România, trăiesc reprezentanţii minorităţii naţionale româneşti, la fel de compact ca şi maghiarii din Transcarpatia. În şcoli, 16 mii de români şi maghiari învaţă în limba lor maternă. Deci, nu este de mirare că Guvernele României şi Ungariei s-au pronunţat împotriva legii educaţiei votate la Kiev. Într-o declaraţie oficială, guvernele acestor două ţări au decis „să intensifice presiunea asupra Ucrainei”.

Ţinutul Herţa este o parte a Bucovinei de Nord, care a intrat în componenţa Ucrainei sovietice în anul 1940. Deşi nu făcea parte din pretenţiile teritoriale ale Uniunii Sovietice, totuşi teritoriul a fost anexat la URSS. La acel moment – ca şi acum, de altfel – aproximativ 90% din populaţia de acolo era formată din români.

Orăşelul Herţa este mic, în el locuiesc circa două mii de persoane. Până la frontiera cu România sunt câţiva kilometri. Fiul edilului interimar al urbei, care ne duce în satul vecin, Ternovo, ne arată cu mâna peste dealuri şi spune: „Acolo deja începe România”. Şi dacă în Beregovo Ucraina pare că deja s-a terminat, în Herţa apropierea de frontieră este vizibilă datorită denumirilor de străzi şi inscripţiilor, care sunt dublate în limba română.

Copii români din Ucraina forțați să se dezică de limba maternă

Spre deosebire de colega sa din Beregovo, zâmbitor şi prietenos, primarul interimar Constantin Tanas ne spune cu bunăvoinţă unde şi cum învaţă copiii. El vorbeşte bine rusa, deşi cu accent românesc, cunoaşte ucraineana, dar recunoaşte că mai prost. În raionul Herţa, explică Tanas, sunt 22 de şcoli, dintre care doar două ucrainene. În total, în regiunea Cernăuţi, sunt 61 de şcoli româneşti.

În holul şcolii româneşti din Ternovo este instalat un stand cu imnul, stema şi drapelul ucrainean, şi fotografia oficială a lui Petru Poroşenko în formatul A4. Aici domneşte un mediu cultural internaţional: pe un perete atârnă un portret mare al lui Taras Şevcenko în tinereţe, iar lângă el cel al poetului român Mihai Eminescu. Un pic mai departe este imaginea voievodului Ştefan al III-lea.

În această şcoală învaţă 220 de copii, ne spune directorul, Iacob Postivca. Toţi sunt etnici români. Şi el este român, dar s-a născut şi a studiat în Ucraina. Indicaţii despre cum va fi implementată legea nouă nu a primit, dar profesorii au discutat-o între ei. Postivca susţine că cei mai mulţi sunt împotriva acestei legi.

„Noi nu suntem împotriva învăţării limbii ucrainene ca limbă de stat, explică el. Dar ne dorim ca toate disciplinele să fie predate în limba noastră. Este pământ pur românesc. Pactul Molotov-Ribbentrop l-a împărţit. O parte din populaţia noastră, de exemplu, satul Diacovţi, a rămas în România”.

În afară de aspectul moral, există şi problema personalului. Postivca spune că nu ajung profesori ucraineni. Nu este clar nici cum se vor recalifica profesorii români.
Irina Iaţko predă în aceeaşi şcoală limba şi literatura ucraineană. Ea, de asemenea, este româncă, iar limba ucraineană a învăţat-o mai întâi de sine stătător, iar după aceea a intrat la Universitatea Pedagogică de Stat din Cernăuţi. Potrivit profesoarei, în acest an rezultatele examenelor ВНО (Внешнее независимое оценивание) la disciplina ei au fost modeste, deşi copiii români sunt foarte capabili şi mulţi studiază limba ucraineană cu plăcere.

„Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar la început va fi greu. Copiii vor şti numai limba română colocvială, deoarece o vor vorbi doar în familie. Şi profesorilor le va fi greu. Imaginaţi-vă că o persoană a predat în limba română douăzeci sau treizeci de ani. Cum să treacă la limba ucraineană?”

Iaţco observă, totodată, că legea le va facilita absolvenţilor români admiterea la facultăţile ucrainene. La urma urmei, majoritatea elevilor, totuşi, aleg instituţiile de învăţământ superior din Cernăuţi.

În şcoala din satul vecin, Molniţa, de asemenea ni s-a spus că majoritatea absolvenţilor merg la învăţătură în Cernăuţi. Directorul şcolii, Dumitru Jitaraşu, se prezintă „şi director, şi intendent”, după care ne arată imediat planurile de învăţământ. În fiecare săptămână sunt programate patru ore de limba şi literatura ucraineană, plus o oră opţională pentru pregătirea de ВНО.

Dumitru Jitărașu, Directorul școlii din Molnița

Jitaraşu gesticulează activ cu mâinile, ne spune că este supărat din cauza zvonurilor din presă, precum că în regiunea Cernăuţi locuiesc „separatişti” care nu cunosc limba ucraineană. El ne conduce pe coridoarele şcolii, arătând gazetele de perete şi standurile, scrise atât în română, cât şi în ucraineană. Jitaraşu ne-a arătat şi standul cu luptătorii Operaţiunii antiteroriste care au studiat în Molniţa. Observând că fotografia unui luptător s-a descleiat, a luat imediat bandă adezivă şi a lipit-o cu drag.

„Aici se spune despre noi că suntem separatişti. Nu suntem separatişti! Ştim limba ucraineană, vrem s-o studiem, dar vrem să învăţăm şi să cunoaştem şi limba noastră maternă”, a mai adăugat el cu pasiune.

Şi profesorii îl susţin, ei afirmă că în Molniţa niciodată nu au existat probleme lingvistice şi se întreabă de ce anume acum a apărut aceasta. Se supără când aud că absolvenţii români susţin mai prost ВНО şi încep să-şi apere elevii, explicând că copiii sunt diferiţi şi că naţionalitatea nu joacă niciun rol. Jitaraşu ne conduce în una din sălile de clasă, unde elevii de clasa a doua au lecţie de lectură.

– Copii, cunoaşteţi limba ucraineană? – îi întreabă directorul în ucraineană. – Cunoaştem! – răspund în cor copiii. La despărţire, ei se ridică în picioare şi strigă tare: „До побачення!” (La revedere!).

„Ţara noastră este Ucraina”

„Ştiţi, eu am învăţat în şcoală românească şi copiii mei au învăţat în şcoală românească. Dar nepoţii vor învăţa în şcoala ucraineană. Este foarte greu fără limbă să obţii un loc de muncă”, spune Constantin Tanas. El este optimist în privinţa reformei, deşi deocamdată nu ştie cum se vor recalifica profesorii români, dar este sigur că vor reuşi.

O parte din locuitorii din Herţa, în mod tradiţional, pleacă să lucreze în străinătate, dar nu în România vecină, ci în Italia, Germania, Portugalia sau Polonia. Tanas spune că localnicilor nu le este convenabil să plece în România, deoarece salariile de acolo aproape că nu diferă de cele ucrainene. Dar şi guvernul român nu se îngrijeşte de minoritatea sa naţională aşa cum o fac maghiarii. Ajută, dar puţin, iar în ultimii doi ani, în general, nu a fost nicio investiţie. În mare măsură, anume din această cauză românii ucraineni se integrează mai mult decât ungurii în societatea ucraineană.

Rezultatele examenelor ВНО în şcolile româneşti rămân, totuşi, cele mai joase din regiunea Cernăuţi, a declarat directoarea Departamentului de Educaţie al Consiliului Regional Cernăuţi, Oxana Paliiciuk. Potrivit ei, aproximativ 60% din românii absolvenţi n-au promovat testul la limba ucraineană. 67% nu au promovat testele de istorie, aproape 50% – cele de matematică. În 2016 examenele ВНО la limba şi literatura ucraineană în regiunea Cernăuţi nu au fost susţinute de 20% din absolvenţi, aproape toţi din raionul Herţa. Directorul şcolii din Ternovo, Iacob Postivca, spune că testele pentru şcolile minorităţilor naţionale trebuie să fie elaborate pe baza unui program aparte.

Până va intra în vigoare legea limbii, toţi sunt în aşteptare, şi dacă oficialii de la Cernăuţi vor susţine punerea acesteia în aplicare şi, în general, apreciază reforma pozitiv, românii aşteaptă să vadă ce va fi mai departe, iar majoritatea speră că amendamentul va fi anulat. Singurul lucru de care sunt sigure toate părţile este că situaţi, în cele din urmă, se va rezolva paşnic. Este puţin probabil că cineva va dori să plece din Ucraina, să se revolte sau să se separe.

„Noi suntem români, dar români ucraineni, subliniază Tanas. Deci, niciun fel de revolte sau nemulţumiri nu vor fi, oamenii noştri sunt liniştiţi, muncitori. Avem doar o singură ţară – Ucraina.”

Sursa: Hromadske