Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Lovită cu cuţitul, cu toporul,…

Lovită cu cuţitul, cu toporul, cu hârleţul şi cu puşca

433-batutaZilele trecute pe adresa redacţiei a venit o scrisoare, scrisă pe 4 pagini de caiet, rând pe rând. O femeie descria problema vieţii surorii ei, care, ajunsă la 50 de ani, abia de îşi mişcă picioarele din cauza bătăilor şi violenţei la care a fost supusă de către soţul acesteia.

Descrierile făcute în scrisoare par a fi rupte dintr-un film horror: “Tamara nu ne spunea, dar noi vedeam semne de cuţit pe corp, pe faţă, semne de topor, de hârleţ. I-a înfipt cuţitul în spate şi a târâit-o de păr în beci şi a lăsat-o însângerată, a încuiat uşa şi Tamara a stat acolo toată noaptea. A stat în spital, inima i-i tare bolnavă, vecinii cheamă salvarea. El se ţine de bătăi, şi puşca în frunte i-a pus, a împuşcat în urma ei. Tamara îi tare bolnavă, distrusă cu totul, nu se poate apăra, ea nu poate merge, se târâie în cârjă. Noaptea o bate, la miezul nopţii, nimeni nu se poate băga acolo, ucide cât îl ţin puterile, pune muzica de răsună satul. Chiar acum Tamara îi bătută tare, faţa umflată, mâinile negre şi corpul. Dacă vreau să vorbesc cu dânsul, strigă în gura mare: puşca-i încărcată-n cui, vă împuşc pe toţi! Eu vă rog din tot sufletul să mă ajutaţi, ca să se facă dreptate surorii mele. Vă rog cât mai degrabă.”

Este doar un fragment dintr-o scrsioare cu un mesaj îngrijorător. În aceeaşi zi am contactat-o pe Tamara G. Era singură acasă, dar vorbea în şoaptă, de parcă i-ar fi fost frică şi să respire. Are puţin peste 50 de ani şi deşi trăieşte în casa pe care a construit-o împreună cu familia, ea se simte într-o nesiguranţă totală, fiind supusă bătăilor şi torturii psihologice timp de câteva zeci de ani. Ne-a spus în şoaptă că a fost bătută crunt cu câteva zile în urmă şi că are tot corpul negru de vânătăi, că a apelat din nou la medicii legişti şi la poliţie, dar nu s-a întâmplat nimic cu cel care a supus-o violenţei. Am întrebat-o de ce fel de ajutor ar avea nevoie în primul rând – medical, psihologic, juridic. Printre lacrimi, a rostit o singură propoziţie: “În primul rând vreau să vorbească cineva cu mine”.

„Lupul îşi schimbă părul, dar năravul…”

Echipa ZdG a vizitat-o pe Tamara G. în una din zilele următoare. Chiar dacă trecuseră vreo 10 zile de la momentul ultimei bătăi, vânătăile de pe tot corpul nu se diminuaseră, mâinile ei aveau o culoare neagră-verzuie.

Ea consideră că o soluţie ar fi fost să plece de acasă cu copiii după primele bătăi, dar societatea nu încuraja aşa comportament. “Atunci era lumea mai ruşinoasă şi mi-a fost ruşine să mă întorc cu doi copii la părinţii mei…M-a bătut la picioare, acum mă bate la mâini, cu chestia ceea de bătut covoare. Poate dacă mă duceam de acasă nu era s-ajung azi calică şi să merg în cârjă”.

Se ţinea pe picioare doar stăpânită în cârje, avea picioarele umflate şi mâinile pline de vânătăi. “A spus că i-am furat cinci găini şi o raţă. Din somn m-a luat la bătut. Eu nici nu pot să mă aplec, cum să prind eu găinele şi raţa? De prăşit – prăşesc, dar lucru mai greu nu pot face”, spune femeia, înghiţindu-şi lacrimile.

„Am salvat-o de multe ori”, ne spune o vecină. Odată am auzit răcnind şi am mers cu soţul şi am salvat-o, ea a fugit prin partea din dos la soacră-sa. Pe noi ne-a scos din ogradă şi am venit acasă. Ultima dată am văzut-o vânătă, dar n-am fost acasă. Aşa a fost el agresiv tot timpul. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul…”, a mai adăugat vecina.

„Cusută de Lena Fiodrovna”

Cu faţa spre grădina cu flori, frumos îngrijită, Tamara ne arată ploaia de vânătăi de la coate în sus, apoi continuă: “Da eu nu numai o dată am fost în aşa hal. Şi cu toporul a vrut să mă taie, iată, aici am fost cusută de Lena Fiodrovna din Orhei. Am pus mâna după cap şi am fost tăiată până la os, iar ea m-a cusut. Mi-a pus şi pistolul la tâmplă şi arma în piept, dar la poliţie spune că nu-i drept, iar eu nu pot dovedi, fiindcă eu sunt singură. Surorile nu sunt aproape. Ele se tem să vină şi femeile din mahală la fel, nu vin dacă el e acasă”.

Tamara spune că de mai multe ori a apelat la ajutorul poliţiei. Cu un an în urmă, la propunerea acestora, femeia a dat la divorţ. “Mi-era ruşine să mă duc fiindcă-s femeie în vârstă. Să mai caut eu la anii iştia divorţ… Dar dacă poliţia mi-a spus să dau la divorţ ca să-l poată pedepsi, eu, cu toată ruşinea, am dat, dar şi divorţată tot mănânc bătaie.”

Ea mai spune că pentru toate aceste bătăi crâncene soţul ei a fost pedepsit mai mult formal, prin amenzi pentru care tot ea era maltratată. Faptul că era obligat de autorităţi să plătească câteva sute de lei amendă din cauza plângerilor ei îl înfuria şi mai mult şi iar o bătea. “Luna trecută m-am dus cu feciorul meu la poliţie la Orhei şi am cerut să intru la comisar, dar nu mi-au dat voie. Mi-au zis să vin în sat, că poliţistul mă aşteaptă. Eu când îi chem, ei vin la trei zile. Ultima dată a venit la a patra zi. M-au trimis la Teleneşti să-mi facă expertiza, apoi vor decide ceva. La Teleneşti m-au văzut aşa neagră, dar nu mi-au dat niciun document, au zis că vor trimite documentul la poliţie la Orhei. Nu ştiu cum vor hotărî, dar văd că el e vesel şi-mi spune că degeaba mă plâng la poliţie, că oricum nu voi dovedi nimic. El lucrează taxist la Orhei şi are bani, dar eu sunt o sărmană, trăiesc din 562 de lei pentru grupa a treia de invaliditate”.

Pagini albe în registrul poliţiei

Reporterii ZdG s-au adresat în aceeaşi zi poliţistului de sector, Stanislav Bucur. El a spus că doar serviciul de presă al comisariatului din Orhei oferă comentarii. La Comisariatul Orhei, ofiţerul de presă a căutat mai bine de jumătate de oră prin registre cazul din 9 iulie, privind violenţa la care a fost supusă Tamara, apoi l-a apelat pe sectorist pentru precizări. Asta ne-a făcut să credem că nici la zece zile de la întâmplare, acest caz nu era înregistrat la comisariatul de poliţie din Orhei.

În aceeaşi zi Tamara a scris o cerere prin care a solicitat protecţie de la stat. După vizita reporterilor ZdG, lucrurile s-au mişcat din loc. A doua zi, Judecătoria Orhei a emis o ordonanţă de protecţie prin care fostul soţ al Tamarei este obligat timp de trei luni să stea la o distanţă nu mai mică de 500 de metri şi să nu se atingă de ea. În caz contrat pe numele acestuia ar putea fi deschis dosar penal, cu privare de libertate până la trei ani. A doua zi, redacţia a fost contactată de sora Tamarei, care a mulţumit mult reporterilor pentru implicare, confirmând că atitudinea autorităţilor a fost, în sfârşit, mai adecvată.

Amenzi sau ordonanţă de protecţie?

„Nu putem spune că la nivelul structurilor de stat problema este luată în serios, precum ar trebui, dar sunt paşi spre bine”, spune Elena Burca, directoarea Asociaţiei împotriva violenţei “Casa Mărioarei”. Potrivit ei, problema violenţei domestice nu este conştientizată nici de administraţiile locale, nici de cele centrale, iar numărul cazurilor de violenţă rămâne să fie unul destul de înalt. “Parcă a început să funcţioneze mai bine legea, şi asta în primul rând pentru că se implică mai multe ONG-uri, care au jurişti sau avocaţi şi pot să susţină aceste femei. În acelaşi timp, avem şi o parte din poliţişti şi procurori care lucrează, dar ei sunt foarte puţini. Poliţiştii nu le prea informează despre ordonanţa de protecţie, fiindcă şi pentru ei e o responsabilitate în plus. E mai uşor să pună amenzi şi să-şi ia de grijă, pe când în situaţia în care există ordonanţa, poliţistul e responsabil să monitorizeze cum se respectă aceasta. Din această cauză mulţi nu informează victima.”

Elena Burcă a ţinut să menţioneze că majoritatea femeilor victime ale violenţei se întorc în acelaşi mediu, din cauza sărăciei, a neîncrederii, a problemelor psihologice. “Situaţia s-ar schimba dacă femeile s-ar adresa mai devreme. Să nu aştepte câte 20 de ani să fie bătute, să-şi facă casă şi gospodărie de care nu se pot despărţi. Dacă se adresează mai devreme, poate să-şi revină mai curând”, explică Elena Burcă.

Acum foştii soţi continuă să locuiască în aceeaşi casă. “Mă strădui, când vine el, să mă duc, nici să nu ridic capul pe dinaintea lui. Ori mă duc în camera mea şi pornesc televizorul, ori îmi iau sapa şi mă duc în grădină să prăşesc, numai să nu stau în ochii lui”, a conchis Tamara G.