Legea Big Brother – „cutia Pandorei”
În timp ce în Uniunea Europeană (UE) se discută despre limitarea măsurilor de supraveghere generalizată (mass surveillance), în R. Moldova se propun noi legi de extindere a obligaţiilor de păstrare a traficului informaţional, în lipsa unei analize complete referitoare la necesitatea ingerinţei în drepturile fundamentele.
Deşi colaboratorii MAI susţin că proiectul de lege (Big Brother) este orientat spre lupta cu pornografia infantilă, terorismul şi violenţa, experţii independenţi susţin că există un mare risc de instituire a cenzurii asupra Internetului, fiind limitate mai multe drepturi ale cetăţenilor. Totodată, ar putea apărea o nouă posibilitate de a obstrucţiona activitatea jurnaliştilor de investigaţie, care cercetează cazuri răsunătoare, mai ales când sunt implicaţi funcţionari de stat.
Percheziţii egal abuzuri?
La 30 martie 2016, Guvernul R. Moldova a aprobat un proiect de lege cu privire la intensificarea controlului asupra spaţiului virtual de către organele de drept, care vor putea bloca site-uri, vor putea verifica e-mail-uri personale, sms-uri, vor avea acces la mesajele de pe Viber şi WhatsApp. În aprilie acelaşi an, Proiectul nr. 161, cunoscut cu numele „Big Brother”, a fost înregistrat în Parlament.
Adoptarea unei asemenea cenzuri autorităţile o explică prin necesitatea combaterii pornografiei infantile şi a terorismului. Pe de altă parte, societatea civilă, mass-media şi companiile TIC (Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor) au dubii în această privinţă, accentuând că, astfel, se vor încălca drepturile omului. „Se extind foarte mult competenţele organelor de drept din domeniul informatic. Nu sunt prevăzute termene-limită pentru ridicarea obiectelor ce conţin date informatice pentru examinare. Unele acţiuni pot fi realizate fără avizul judecătorului de instrucţie. Lipsesc garanţiile faptului că va fi respectat dreptul la viaţa privată şi libertatea de exprimare. Bunăoară, proiectul de lege prevede posibilitatea furnizorilor de a sista accesul la adresele IP”, afirmă Vadim Vieru, reprezentant Promo-Lex.
Şi reprezentanţii Asociaţiei Naţionale a Companiilor din Domeniul TIC (ATIC) se arată îngrijoraţi de faptul că, în timpul percheziţiilor, pot avea loc abuzuri. „Ne exprimăm îngrijorarea faţă de controlul judiciar în privinţa acţiunilor de percheziţie informatică. Considerăm că este necesară autorizarea judecătorului de instrucţie în toate cazurile, deoarece pot fi comise abuzuri. Într-o oarecare măsură, odată ce este percheziţionat un laptop, un computer de la o persoană fizică, el deja este conectat la o reţea extinsă, iar furnizorul acelor servicii poate fi, ulterior, percheziţionat. Vorbim de baze de date mari, ce pot fi extinse la zeci de mii, sute de mii de persoane”, afirmă Cristian Şchiopu, consultant legal al ATIC.
2015 – 10 mii de interceptări telefonice
Ana Chiriţa, reprezentanta Asociaţiei Naţionale a Comunităţilor TIC din Moldova, spune că este salutară „intenţia statului de a lupta cu pornografia, cu abuzurile, cu infracţiunile şi tot ce se întâmplă pe domeniul internet, dar, totodată, nu trebuie să uităm de anumite valori, cum ar fi neutralitatea, drepturile omului, libera exprimare”.
În 2015, au fost efectuate 10 mii de interceptări telefonice, afirmă Nadejda Hriptievschi, reprezentanta Centrului de Resurse Juridice din Moldova. „De ce? Ce s-a întâmplat, de sunt atât de multe interceptări? Am asistat şi la o serie de scurgeri de informaţii, convorbiri telefonice în cazuri de rezonanţă socială. Şi până azi nu ştim de unde s-au scurs acele informaţii? Acele interceptări au fost efectuate de organele statului şi, ulterior, au avut loc scurgeri sau avem un sistem, două, trei, paralele, de interceptare?”, se întreabă Nadejda Hriptievschi.
Experta spune că lupta cu pornografia infantilă şi cu terorismul e un lucru important, care, însă, nu trebuie să contravină drepturilor omului. „Proiectul de lege e unul complex. Nu punem la îndoială scopul declarat, nota informativă… Suntem cu toţii de acord că avem nevoie de un proiect care ar da, în special, instrumente pentru lupta împotriva infracţiunilor cibernetice, dar şi împotriva pornografiei infantile. În acelaşi timp, vrem să ne asigurăm că introducem modificări care nu vin în contradicţie cu drepturile individuale ale persoanelor şi nu instituim sisteme care ar însemna, de fapt, măsuri generale de supraveghere (Proiectul nr. 161 menţine, extinde sau introduce obligaţii de monitorizare generală a tuturor utilizatorilor de comunicaţii electronice, n.r.), care, aşa cum arată mai multe ţări europene, nu sunt nici eficiente. Sunt doar scumpe şi inutile”, punctează Hriptievschi.
În acest sens, accentuează Bogdan Manolea, director executiv al Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet, măsurile de supraveghere generalizată nu şi-au demonstrat nicicând eficienţa. De exemplu, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a notat că, în conformitate cu evaluările independente realizate în SUA, „supravegherea generală se pare că nicicând nu a contribuit la prevenirea atacurilor teroriste, contrar afirmaţiilor anterioare făcute de funcţionari de rang înalt din domeniul securităţii. În schimb, resursele care ar fi putut preveni atacuri sunt direcţionate pentru supravegherea generală, lăsând persoanele potenţial periculoase să acţioneze liber”, se spune în paragraful 11 din Rezoluţia nr. 2045 a APCE din 21 aprilie 2015.
În contextul celor menţionate mai sus, Ana Chiriţa susţine că, „în mod normal, de fiecare dată, când Guvernul R. Moldova implementează sau propune o lege, face referinţă la anumite directive europene sau la armonizarea legislaţiei R. Moldova cu cea europeană în contextul Acordului de Asociere. Totodată, din practică am observat că, de multe ori, se distorsionează acele înţelegeri despre faptul ce prezintă directivele europene. Or, ele sunt nişte cadre generale şi lasă la discreţia fiecărei ţări să adopte legislaţia într-un fel sau altul”, punctează aceasta.
De aceeaşi părere e şi experta media Nadine Gogu. „Deseori, autorităţile, oricare ar fi acestea, fac copy-paste din anumite legi din Europa, trunchiind informaţia. Deci, se pune virgula înainte să se ajungă la finalul prevederii, cum este în documentul european. Ai noştri, experţi de la diferite ministere, consideră că trebuie să luăm doar partea rigidă şi, în acest fel, să nu mai lăsăm loc pentru altceva. Ar trebui să fie mai multă deschidere din partea MAI, care e autorul proiectului de lege, şi să vedem cum putem face ca legea să nu afecteze activitatea jurnaliştilor”, punctează experta media.
MAI vs. jurnalişti
Veaceslav Bădărău, ofiţer de investigaţii la Centrul pentru Combaterea Crimelor Informatice al IGP al MAI, unul dintre autorii proiectului, neagă acuzaţiile aduse, spunând că „legea îşi propune prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice şi a răspândirii pornografiei infantile în R. Moldova. În niciun caz documentul nu îşi propune să deschidă aşa-numita cutie a Pandorei, pentru a încălca drepturile şi libertăţile omului”. Bădărău mai spune că, „din 2013 până acum, au avut loc mai multe întâlniri cu prestatorii de servicii internet, la propunerile lor a fost modificată şi legea 20 cu privire la criminalitatea informatică, a fost exclus cuvântul „monitorizarea internetului”, ne spune ofiţerul.
Totuşi, atât jurnaliştii, cât şi juriştii privesc cu neîncredere proiectul „Big Brother”, care, potrivit lor, ar fi orientat nu atât pentru a combate corupţia, cât împotriva unor categorii de cetăţeni sau profesionişti, cum ar fi jurnaliştii de investigaţie. „Îmi amintesc perioada în care noi am fost, să zicem, afectaţi cel mai grav de un control de stat asupra internetului. Era aprilie 2009, când, pentru câteva zile, au fost blocate câteva pagini web, nefiind blocate paginile de pornografie infantilă. Cele blocate au fost „Unimedia”, „Ziarul de Gardă”, alte câteva resurse web, care se ocupau de informarea publicului despre evenimentele de atunci din R. Moldova. N-am primit nicicând vreo explicaţie clară de la autorităţi de ce ne-a fost blocat şi internetul, şi munca, şi paginile web”, susţine Alina Radu, directoarea „Ziarului de Gardă”.
„În condiţiile actuale, când nu există transparenţă şi o calitate bună a actului juridic, dacă noi vom fi afectaţi de această lege, în ce instanţă să te plângi şi unde e garanţia că îţi vei putea repara prejudiciul sau recupera calculatorul sau orice altceva?”, se întreabă jurnalista.
„Jurnaliştii de investigaţie încearcă să dezvăluie anumite cazuri de corupţie cu implicarea unor persoane din eşaloanele de vârf ale puterii. Respectiv, nu vor mai şti unde să depoziteze, unde să păstreze informaţia, pentru că, în cazul în care calculatorul tău poate fi percheziţionat, nu poţi să asiguri anonimatul surselor de la care obţii informaţia. Sunt foarte multe lucruri care, eventual, ar putea afecta activitatea jurnaliştilor”, constată experta media Nadine Gogu.
O lege (im)perfectă
Faptul că proiectul 161 conţine anumite condiţii neclare, cum ar fi cazurile când un anumit site nu trebuie să fie accesat de către utilizatori, ridică probleme ale constituţionalităţii acestei dispoziţii. Despre aceasta vorbeşte şi Cristian Şchiopu, consultant legal al ATIC. „În lege ni se pare că totul e perfect, dar riscăm, ulterior, după o adoptare a acesteia, să ne confruntăm cu probleme tehnice complicate. La fel, proiectul prevede şi obligaţia de sistare a adreselor IP care conţin obiecte de pornografie infantilă, terorism sau care promovează ura rasială. În acest caz, trebuie de concretizat care sunt limitele de interpretare a acestor articole”, consideră Cristian Şchiopu.
Potrivit juriştilor, Proiectul de lege nr. 161 încalcă standardele internaţionale ce garantează drepturile fundamentale ale omului: libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa privată. Vadim Vieru, reprezentant Promo-Lex, susţine că principalele îngrijorări sunt „motivele vagi legate de blocarea paginilor web, lipsa controlului judiciar pentru unele măsuri de investigaţie şi lipsa protecţiei pentru denunţători sau jurnalişti”.
Anterior, membrii societăţii civile au lansat un apel public, cerând ca Proiectul de lege nr. 161 să fie trimis spre examinare Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei, care, la rândul său, a subliniat o serie de prevederi problematice din proiect ce necesită a fi modificate sau excluse: acordarea unor drepturi extrem de largi organelor de drept pentru interceptarea şi investigarea datelor informatice în prea multe tipuri de infracţiuni, prevederea măsurilor generale de supraveghere, care sunt ineficiente, costă bani şi încalcă nejustificat dreptul la viaţa privată.
„Ţinând cont de multiplele opinii critice la proiectul respectiv, considerăm că acesta trebuie remis autorului, pentru a fi îmbunătăţit în cadrul unui proces consultativ cu participarea societăţii civile, mass-media şi a specialiştilor din domeniul tehnologii informaţionale şi comunicaţii”, punctează Vadim Vieru.
Proiectul de lege, cunoscut sub denumirea „Big Brother”, a fost adoptat de Guvern la 30 martie 2016. La scurt timp, a fost publicat Apelul societăţii civile, care şi-a manifestat îngrijorarea faţă de consecinţele negative asupra drepturilor fundamentale ale omului ce ar putea apărea în urma adoptării acestuia. Legea va rămâne în sertarul Parlamentului până la sfârşitul lunii martie, când Comisia de la Veneţia urmează să prezinte un raport pe marginea acestui document.
