Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   La radio, "Balamucul vesel" al…

La radio, „Balamucul vesel” al revoluţiilor moldoveneşti

443-teatru1Scena înfăţişează un interior semiobscur. Pe toţi pereţii atârnă câteva portrete de scriitori. În stânga se vede o uşă şi un geam oval, prin care pătrunde lumina. În dreapta, un jilţ, iar în spatele jilţului, nişte trepte ce duc spre o altă uşă. Acesta este anturajul “Balamucului Vesel”, o piesă scrisă de Sergiu Burcă şi regizată de Petru Hadârcă sub formă de spectacol radiofonic.

Zilele trecute la Casa Actorului a avut loc un nou spectacol de reînviere a teatrului radiofonic. Dorina Khalil-Butucioc, moderatoarea spectacolului, a povestit oaspeţilor despre istoria acestui gen de teatru, precum şi despre proiectul anului 2013 – “Anul Teatrului Radiofonic”, în cadrul căruia sunt difuzate spectacole de înaltă prestanţă artistică, valori de unicat, adunate şi păstrate, de la 1955 încoace, în fondul Radio Moldova.

Actorul Nicolae Darie se numără printre vocile de aur ale Teatrului Radiofonic din Moldova, dar şi printre primii radioascultători ai acestui gen: “Îmi aduc aminte de timpurile când eram mic, la bunici, de nopţile reci şi lungi de iarnă, în care ascultam cum se vaită pe jăratic lemnul de salcâm, citeam basme la lumina lumânărilor sau ascultam piese de teatru la radioul portabil cumpărat de bunelul meu. Acele nopţi mi se păreau rupte din fantastic, erau deosebite şi unice, încercam să simt fiece mişcare făcută de actor, ca să fiu cât mai aproape de el. Teatrul radiofonic era bucuria maselor care nu aveau acces la cultură”.

443-teatru2Realităţi politice – pe scenă

Dorina Khalil-Butucioc a menţionat că scopul acestui proiect este readucerea zilnică în casele ascultătorilor, prin intermediul Radio Moldova, a unei diversităţi tematice de piese, din dramaturgia naţională şi universală, clasică şi contemporană, cu artişti consacraţi şi cu regizori care au abordat şi abordează într-o formă unică arta teatrului radiofonic. De această dată, în atenţia publicului de la Casa Actorului a ajuns piesa lui Sergiu Burcă “Balamucul Vesel”. Autorul piesei a afirmat, în prefaţa cărţii omonime apărute în 2007, că a văzut această farsă cu ochii săi, iar personajele, acţiunile şi situaţiile pot fi atribuite uşor realităţii politice autohtone din ultimii 10 ani.

Regizorul piesei, Petru Hadârcă, a spus că “Balamucul vesel” e o farsă tragicomică despre politică, despre situaţia în care s-a pomenit R. Moldova. “E o farsă tragicomică, pentru că doare mai puţin. Ironia amuzantă cu care ne desfată Sergiu Burcă ne face să ne ciocnim de adevărul trecutului ceva mai moale, să ştim şi să gândim dacă a fost sau nu aşa, dar să nu încercăm să negăm de frică existenţa acestui trecut pecetluit în istoria Moldovei”, a explicat regizorul.

Emil Gaju, Valentin Zorilă, Nicolae Darie, Diana Decuseară-Onică, Vitalie Rusu, Mihaela Strâmbeanu, numele actorilor răsunau în ecou prin încăperea rece şi cuprinsă de suspansul aşteptării începerii spectacolului.

Vitalie Rusu strigă „Libertate!”

Boxele au fost conectate, sunetul dat la maximum şi, deodată, s-a auzit vocea lui Vitalie Rusu, care striga disperat, cerând Libertate. Nu vezi actorii, dar le recunoşti vocile, le simţi respiraţia, te gâdilă râsetele lor înfundate, te pune pe gânduri ezitarea lor. Îi auzi doar, dar te simţi deja implicat în acţiunea lor, te simţi în haina unui observator care urmăreşte, nevăzut, acţiunea. “Balamucul Vesel”, captivant şi zgomotos, finalizează cu patru minute de tăcere deplină, un fel de trezire şi evadare din lumea creată de textul lui Sergiu Burcă. E nevoie de o pauză pentru a te reîntoarce şi a te regăsi în realitate.

În hol, pe toţi îi aştepta cafeaua şi discuţiile fierbinţi. Actorii şi-au ocupat locurile în semicerc, cât mai aproape de spectatorii-ascultători. Au urmat întrebări, răspunsuri, confesiuni şi curiozităţi. Silviu Fusu a apreciat mult munca actorilor nevăzuţi: “Aveam impresia că am fost aruncat acolo, că eram printre ei, unul dintre personajele rătăcite în cafeneaua aceea”.

Actorul Emil Gaju a remarcat libertatea pe care o oferă teatrul radiofonic atât actorilor, cât şi publicului: “E un spaţiu liber unde fiecare e liber. Teatrul trăieşte, acolo te simţi viu şi-i oferi o şansă inedită ascultătorului să fie propriul regizor al piesei, să arunce paleta de culori pe pânza piesei şi să le contureze după propriul plac”.

443-teatru3Actorii nu mai sunt aleşi după cum arată sau câţi ani au

Şi Diana Decuseară-Onică a remarcat că acest gen de teatru scoate în scenă nu aparenţele fizice, ci filosofia piesei: “E o şansă pentru fiecare actor. Aici actorii nu mai sunt aleşi în funcţie de cum arată sau ce vârstă au. Cortina e trasă şi nu auzim decât vocea actorului, fără a-l vedea, fără a avea prejudecăţi – doar îl simţim şi dăm frâu liber actorului, care poate să fie atât un copil, cât şi o bătrână, într-o singură piesă”.

În timpul discuţiei, regizorii tineri au venit cu propunerea de a organiza un spectacol radiofonic experiment, un spectacol la microfon fără montări, fără corectări, un teatru audio, asemeni concertelor live, care sunt cel mai mult apreciate în lume. Un spectacol în care gafele îşi au coloritul, nuanţele care îl fac unic şi deosebit. “E un teatru fără frontieră, fără ambiţii şi aspiraţii, fără concurenţă. Un teatru unde trăieşti cu adevărat ceea ce spui, pentru că altfel devii fals şi ascultătorii nu o să te creadă”, a spus actorul Gheorghe Zorilă.

Petru Hadârcă a conchis că acest gen de teatru “e un exerciţiu bun pentru actorii care vor, mai târziu, să urce pe scenă”. Teatrul Radiofonic clasic poate fi audiat zilnic la Radio Moldova la ora 22.30.

Tatiana Beghiu, ŞSAJ