Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   La noi şi la ei:…

La noi şi la ei: ce mâncăm în post?

A sosit Postul Mare, iar odată cu el – mâncarea de sec. „A ţine post” a devenit o tradiţie pe cât de veche, pe atât de modernă în ultimii ani. Tot mai mulţi moldoveni, mai ales tineri, orăşeni, familii întregi, încearcă să respecte postul.
Unii doresc să revină la o alimentaţie mai modestă şi mai sănătoasă după sărbătorile de Crăciun şi sezonul nunţilor şi cumetriilor, alţii doresc să mai slăbească şi să-şi „descarce” organismul. Iar alţii postesc din motive religioase, sacrificând plăcerile trupeşti  în speranţa curăţirii de păcate înainte de Sfânta Împărtăşanie şi în aşteptarea Învierii. Oricare ar fi motivele, acest regim alimentar poate fi benefic, sănătos şi satisfăcător, dacă este urmat corect.

Şi Natura posteşte

Postul Mare, pe lângă conotaţiile religioase, are şi semnificaţie de anotimp. Lunile februarie-martie-aprilie sunt cele mai “sărace” luni ale anului. În trecut, până la apariţia frigiderelor, conservelor şi importurilor, Natura nu prea avea ce oferi de la pământ, şi alimentaţia oamenilor era bazată mai mult pe cele păstrate în beciuri şi în hambare. Şi precum aceste rezerve erau reduse spre sfârşitul iernii, lumea se bucura de tot mai puţin şi mai puţin.

În prezent aceste limitări naturale nu mai sunt atât de acut resimţite, majoritatea dintre noi având acces la produse şi ingrediente congelate, importate, prelucrate. Şi totuşi, fără planificare şi cunoştinţe despre alimentaţia sănătoasă, mâncarea în Postul Mare poate deveni  sărăcăcioasă, plicticoasă şi chiar periculoasă, dacă se admite lipsa îndelungată a unor nutrimente esenţiale.

Socoteala de acasă…

Atunci când ne pregătim să intrăm în Post şi să ne lipsim de produsele care ne aduc senzaţia de saţietate şi de plăcere – carne, peşte, lactate, ciocolată, vin – este bine să ne pregătim din timp cu o listă de ingrediente şi de reţete care ne vor ajuta să preparăm bucate de sec nutritive, gustoase, diverse şi estetic atractive. Dieta postului este una foarte populară în toată lumea şi e cunoscută sub denumirea “vegan”. Mii şi mii de oameni în Occident aleg această dietă conştient, pentru perioade de ani şi ani, dacă nu chiar pentru toată viaţa. Motivele sunt diverse – umane, ecologice, dar şi de sănătate. În unele ţări, cum ar fi India sau Japonia, bucatele “vegan” constituie o parte considerabilă din dieta acestor popoare, iar bucătăria lor reflectă acest lucru prin prezenţa multor ingrediente vegetale, care au rolul să înlocuiască carnea şi lactatele prin conţinutul ridicat de proteine, fier şi vitamine.

Cu ajutorul internetului, azi putem găsi foarte uşor informaţia necesară despre alimentaţia “vegan” (citeşte “de post”), despre ingrediente noi, reţete şi moduri de preparare. Pe de o parte, gospodinele pot descoperi produse şi ingrediente care vin să condimenteze bucatele obişnuite, creând senzaţii noi. Pe de altă parte, e bine să căutăm şi reţete neobişnuite pentru produsele foarte bine cunoscute şi chiar plictisitoare, dacă le folosim mereu şi în acelaşi mod, precum ar fi cartoful, fasolea, făina etc.

Sacrificiile Postului

Dieta de post limitează de obicei cel mai mult un grup major de nutrimente – proteinele. Un adult are nevoie de 0,8g de proteină pe zi, la fiecare kilogram de masă corporală. Dacă masa corpului este de 60kg, atunci necesitatea zilnică de proteină este, respectiv, de 54g. Produsele de post, în esenţă vegetale, conţin o cantitate proporţional mai mică de proteine decât cele de origine animală, deci e important să ştim de unde vom obţine aceste proteine în fiecare zi. Cele mai bune surse de proteine în Post sunt orezul integral, lintea, nucile şi alunele, legumele, seminţele, produsele din soia. Un sfat simplu: la orice salată, terci sau supă adăugaţi câte o lingură de amestec de seminţe şi nuci de tot felul (floarea-soarelui, bostan, susan, cânepă, in, pin, nuci, alune), deoarece ele sunt foarte bogate în proteine.

Ţin postul ca să slăbesc…

Este foarte uşor să alunecam într-un regim nesănătos de alimentare în Post, dacă nu echilibrăm mâncarea, iar în loc să slăbim putem obţine efectul invers. Dacă dieta este redusă la paste făinoase şi cartofi,  masa corpului nu va avea decât să crească. Pentru a evita acest lucru, este important să folosim cât mai multe fructe şi legume. Acestea ne vor oferi o sursă permanentă nu doar de fibre vegetale, care au rolul de a scoate din organism surplusurile, dar şi de vitamine, imperativ necesare în această perioadă a anului.

Metode de preparare

Şi dacă am ajuns la fructe şi legume, ţin să vă spun că modul de preparare a acestora este tot atât de important ca şi însăşi folosirea lor. Primăvara devreme, când piaţa de legume şi fructe proaspete este scundă şi scumpă, încercaţi să nu distrugeţi vitaminele care vă stau la dispoziţie prin fierbere şi prelucrare îndelungată – proces care va distruge puţinul rămas în cartofii, morcovul, sfecla şi varza păstrate încă din sezonul trecut.

Fiertul produselor este cea mai proastă metodă de preparare. Se zice ca dacă morcovul este fiert mai mult de 10 min, el va conţine mai putină vitamina C decât apa în care a fiert. Vitaminele C şi B sunt solubile în apă şi se dizolvă repede, “pierzându-se” în apă. De regulă, fierberea legumelor distruge 40% din vitaminele B şi 70% din vitamina C. Cu cât mai multă apă se foloseşte la fierbere, cu atât mai mare e pierderea de vitamine. Şi mai multe vitamine se pierd dacă legumele sunt tăiate în bucăţi mici. Deci dacă fierbeţi legume şi fructe, limitaţi-vă doar la timpul minim necesar, într-o cantitate minimă de apă, pentru a păstra la maximum conţinutul nutritiv. Excepţie fac supele şi borşurile, fiindcă lichidul în care au fost fierte legumele este de asemenea folosit, dar totuşi străduiţi-va să nu fierbeţi legumele mai mult decât e necesar, iar legumele care pot fi consumate şi crude (verdeţuri, morcov, ceapă) vor fi adăugate doar la sfârşit. Cel mai bine însă este să pregătiţi legumele şi fructele la aburi.

Pregătirea la aburi este cea mai eficientă metodă de preparare a produselor. Dacă nu aveţi o cratiţă specială, puneţi legumele într-o strecurătoare, acoperiţi-le cu un capac şi puneţi-le într-o cratiţă cu puţină apă. Aburii vor pregăti mâncarea în doar câteva minute. Pregătite la aburi, legumele îşi vor păstra structura şi culoarea iniţială şi vă vor oferi ocazia să serviţi bucate nutritive şi de culori îmbietoare.

Prăjitul  este o altă metodă care ne oferă bucate gustoase şi atractive, însă poate fi şi dăunător din cauza temperaturii foarte înalte, care distruge multe substanţe. Pentru a reduce dauna uleiurilor arse, folosiţi uleiuri cu un punct de ardere înalt (uleiul de măsline, de rapiţă), adăugaţi o lingură de apă sau sos de soia în ulei (acestea vor dilua uleiul şi vor preveni arderea lui), şi prăjiţi legumele cât mai puţin timp, în cratiţe speciale “wok”, care asigură distribuirea uniformă a temperaturii în cratiţă. Această metodă de prăjit (în wok, cu sos de soia şi într-un timp scurt, de 3-4 min.) se numeşte călire sau “stir-frying” şi este metoda principală de pregătire în Orient. În Moldova, în lipsa cratiţelor speciale sau a uleiurilor sus-numite, este bine mai întâi să pregătim produsele parţial la aburi, apoi să le prăjim într-un timp foarte scurt, cu uleiurile tradiţionale.

Înăbuşirea. Deşi această metodă impune un timp îndelungat, nutrimentele totuşi se păstrează în mare parte, pentru că prepararea se face la temperaturi mai joase decât cea de fierbere. Avantajul bucatelor înăbuşite (la rolă sau în cratiţe speciale) este că fibrele vegetale se fărâmiţează pe parcurs, iar aromele naturale se intensifică.

Coptul la rolă (roasting) este o metodă veche şi foarte populară mai ales în Occident. Cea mai favorabilă opţiune este de a coace legumele cu puţin ulei, la temperaturi nu foarte înalte, sau cât mai repede. Pentru un efect estetic atractiv, se ridică temperatura doar în ultimele momente, ca să apară o crustă aurie pe cartofi, ceapă, morcov, păstârnac sau usturoi.

Mâncarea crudă este cea mai bună cale de a beneficia de toate nutrimentele disponibile. Asta nu înseamnă că trebuie să mâncăm cartofii, cerealele sau pastele crude. Dar acele legume care pot fi consumate crude, plus fructele, seminţele şi nucile, ar trebui mâncate şi în stare crudă, zilnic. E un sfat bun şi pentru cei care postesc în scop de slăbire – produsele crude conţin enzime şi fibre vegetale, care vor elimina din organism deşeurile şi colesterolul în exces. Pentru o salată de crudităţi, daţi prin răzătoarea “pai” sau prin cea măşcată sfeclă roşie, ridiche de toamnă, un măr şi un morcov, amestecaţi totul cu pătrunjel, ceapă verde şi o mână de seminţe toastate, de care aveţi. Turnaţi peste salată un amestec de suc de lămâie, sos de soia, miere şi ulei preferat (totul după gust). Amestecaţi salata şi lăsaţi-o într-o stare pufoasă pentru 1 oră înainte de a o servi, ca să se marineze un pic.

Continuare în nr. următor
Tamara Şchiopu,
specialist în nutriţie şi în promovarea produselor alimentare autohtone,
pentru consumatorii autohtoni.
Tamara este vegetariană de 11 ani, adică refuză produsele din carne,
deşi acceptă lactatele, peştele şi produsele de mare.
martie 2011, Marea Britanie