Scuzele Preşedintelui şi lacrimile părinţilor

Primăvara anului trecut a lipsit mulţi tineri de sănătatea şi spiritul de odinioară, iar pe părinţii lor – de un somn liniştit. Deşi nici unii, nici alţii nu-şi mai pun mari speranţe în înfăptuirea dreptăţii, au venit totuşi la întâlnirea cu Preşedintele interimar, Mihai Ghimpu. Cei mai curajoşi dintre ei şi-au împărtăşit durerea, iar Preşedintele le-a cerut iertare din partea conducerii ţării pentru calvarul prin care au trecut, dar şi pentru faptul că a solicitat această întâlnire „abia acum, după un an”.

Întrevederea cu părinţii victimelor maltratărilor din aprilie, prima de acest fel, a avut loc pentru că Preşedintele Ghimpu a dorit să-i asculte, după cum s-a exprimat el. Timp de două ore, Mihai Ghimpu a vorbit despre regretele şi acţiunile sale înfăptuite în decursul ultimului an, tinerii şi părinţii au povestit despre loviturile poliţiştilor torţionari, pe care încă le mai simt, şi despre inacţiunile autorităţilor.

A dus în braţe un poliţist şi acum e „provocator”

Ecaterina Cucu a venit împreună cu fiul său Alexandru tocmai de la Ungheni. Cu lacrimi în ochi, mama povesteşte cum li s-a schimbat viaţa după evenimentele de atunci. Pentru ei lupta continuă, doar că, acum, de cealaltă parte a baricadei este intoleranţa persoanelor din comunitate. După ce, în timpul protestelor, Alexandru a scos din mulţime un poliţist, ducându-l în braţe, în multe imagini în care este surprins acest moment scrie că el este provocator. Mulţi din comunitate, dar şi străinii care-l recunosc după fotografii îi spun acest lucru.

„Vă uitaţi că este aşa voinic? Are abia 20 de ani. Este un copil”, spune mama cu vocea tremurândă. Niciodată nu va putea uita chinurile prin care a trecut timp de o săptămână, în care nu ştia unde i se află fiul şi în ce stare este. Alexandru a fost reţinut pe 8 aprilie cu forţa şi fără explicaţii. A fost bătut fără milă şi silit să semneze procesul-verbal scris de poliţişti. După ce a fost judecat, fără a fi ascultat, a fost dus la Vulcăneşti, unde iarăşi a fost bătut. Acest tânăr, student, care a avut curajul să ducă în braţe un poliţist rănit, a fost învinuit că a „ultragiat colaboratorii de poliţie”, adică i-a insultat, jignit.

„Pentru el, a fost un şoc puternic”

„Ştiţi unde se află copilul dumneavoastră?” a fost întrebarea pe care a auzit-o Larisa Mihalaş de la străinul care se afla la celălalt capăt al firului telefonic. Ea ştia că băiatul ei, Andrei, care încă nu avea 18 ani, a mers împreună cu alţi tineri din sat la Chişinău, la protest. Spera că poate astfel „se va face ruptura care va aduce schimbarea în ţară”, îşi aminteşte Larisa. „Veniţi să-l luaţi acasă”, i-a spus poliţistul mamei speriate, la o zi după reţinerea feciorului.

Drumul de la Cahul până la Chişinău li s-a părut părinţilor mai lung ca niciodată. „Era bătut, Doamne fereşte. L-am luat acasă şi ne-am temut să ne mai adresăm undeva, chiar şi la spital. L-am lecuit băbeşte. Ne-am temut şi de comuniştii din sat, să nu avem probleme. Doamne, prin ce situaţie am mai trecut”, spune mama lui Andrei, care stă cu ochii în jos şi îşi şterge lacrimile.

Andrei le-a povestit părinţilor doar în linii mari prin ce a trecut cât a stat reţinut. Ei ştiu că a fost bătut, că a fost ţinut în frig, că era obligat să stea în poziţie de drepţi. În familie, nu a văzut niciodată violenţă şi pentru el acesta a fost un şoc puternic. „A fost speriat de ajuns. Dacă ar mai fi vreun eveniment, cred că nici el nu ar mai merge, dar nici eu nu i-aş mai da voie”, spune mama băiatului, precizând că nu au nici bani şi nici timp să se ocupe de judecată şi lasă dreptatea în mâna conducerii.

„Mi-i calic copilul şi eu m-am ales cu lacrimi”

Mama lui Chiril Gumeni, un băiat de 15 ani, nu-şi poate stăpâni lacrimile. Nici cuvintele potrivite parcă nu le mai găseşte. A venit la întâlnirea cu Preşedintele interimar cu feciorul, care merge şchiopătând, şi cu mai multe fotografii din spital. „A avut două operaţii la picior. Acum merge cu greu şi are foarte mari probleme de sănătate. De fiecare dată când iese afară din casă, îmi fac griji”, spune mama disperată, care recunoaşte că poliţistul care i-a lovit copilul cu piciorul în cap şi care l-a bătut astfel, încât i-a frânt piciorul, i-a dat 300 de euro ca să mintă în judecată. „N-am nevoie de bani, mi-i calic copilul şi eu m-am ales cu lacrimi”, spune mama.

„Cel mai trist este că s-a folosit forţa”

„Îmi pare rău că această acţiune paşnică a fost transformată în vandalizarea clădirilor şi omorul tinerilor”, a declarat Preşedintele interimar Mihai Ghimpu, care a anunţat că va solicita deshumarea celorlalţi tineri decedaţi în urma evenimentelor din aprilie 2009 în condiţii suspecte. Ghimpu a încurajat persoanele care au fost maltratate să nu le fie teamă şi să depună mărturii la Procuratura Generală, deoarece „suntem obligaţi ca ancheta să aibă loc şi să fie una corectă şi obiectivă”, a conchis Preşedintele.

Andrei Muntean:

„Până atunci n-am avut idee că poliţiştii pot interveni în aşa mod. Am fost vânat şi bătut fără milă în spatele Cinematografului „Patria” până mi-am pierdut cunoştinţa. Apoi am fost transportat la Comisariatul de la Buiucani. Eu credeam că voi fi dus la spital, pentru că eram plin de sânge. Nu am înţeles de ce m-au bătut. La comisariat erau şi fete. Una era însărcinată şi se ruga de poliţişti să nu fie lovită, dar aceştia nu ţineau cont de rugăminţile ei.”

Sergiu Creţu:

„Am fost arestat pe 8, seara. Am fost bătut, iar noaptea am fost dus la spital. Am auzit cum un poliţist i-a spus altuia: dacă îl lăsăm pe mâine, aista o să moară. Am avut comoţie şi două operaţii la mână. Am fost nevoit să las studiile şi, un an întreg, am stat numai prin spitale.”

Gheorghe Raşcenco:

„În 48 de ani, câţi îi am, nu am văzut niciodată aşa ceva. Şi nici cuvintele care ni se adresau acolo nu le-am auzit până atunci. Am fost bătut în seara zilei de 8 aprilie. Pe la 2 noaptea, am fost dus la spital. Nu vreau să merg prin judecată. Vreau să lucrez. Am o familie de întreţinut.”

Tatiana EŢCO