La grădiniţă, în cărucior

267-gradinitaDeşi sunt copii de grădiniţă, nu au acces în colectivele de copii. Pentru că sunt diferiţi, au nevoi speciale, nu pot merge sau vorbi ca ceilalţi de vârsta lor, copiii cu dizabilităţi sunt ţinuţi închişi în casă sau lăsaţi la orfelinatele de copii cu probleme. Recent, la grădiniţa nr. 2 din Străşeni, s-a deschis cel de-al doilea centru din R. Moldova pentru integrarea copiilor cu nevoi speciale. Aici copiii beneficiază de supraveghere în procesul de integrare, dar şi de suport psihologic, kinetoterapeutic, medical.

“Părinţii ne-au acceptat”

Pentru Gabriel Seredovschi din orăşelul Străşeni integrarea într-un colectiv de copii este dificilă. La 6 ani Gabriel abia învaţă să vorbească. El are toate aparenţele unui copil obişnuit, dar are o capacitate redusă de comunicare şi de concentrare. “La naştere Gabriel a fost scăpat din braţe de către medici. La început ne-au spus că are traumatizată doar o mână. Am observat că ceva nu e bine la jumătate de an, când copilul nu stătea pe şezute. Medicul ne-a spus atunci că nu e nimic neobişnuit, doar că Gabriel este mai molcăluţ”, povesteşte bunica sa, Parascovia Sârbu.

Au urmat multe vizite la medici, testări, tratamente. Abia la vârsta de 2 ani copilul a fost diagnosticat cu epilepsie. Au urmat alte tratamente, mai costisitoare. Parinţii au fost nevoiţi să plece peste hotare, ca să-şi poată trata copilul. „Toţi aceşti ani Gabriel a stat acasă cu mine. La grădiniţă nu-l puteam duce. Era izolat de alţi copii. Cred că de aceea nici nu a vorbit până acum”, mai spune bunica Parascovia. Ea a adus copilul la grădiniţa nr.2 din Străşeni după ce a aflat că acolo va exista şi un centru unde Gabriel va putea fi acceptat cu situaţia sa, dar va primi şi tratamentul necesar.

“M-am bucurat că va putea fi împreună cu alţi copii. Am mers chiar şi în grupă. Gabriel, din dorinţa de comunicare, mai brusca câte un copil, altuia îi lua jucăria. Părinţii copiilor la început erau neînţelegători, dar după ce le-am explicat situaţia noastră, ne-au acceptat”, redă doamna Parascovia primele momente de socializare ale lui Gabriel.

Gabriel se află în această grupă până la amiază, şi este sub supraveghere individuală. De când frecventează grădiniţa, a început să pronunţe mai multe cuvinte, cu toate că îi este foarte greu să se concentreze. Logopeda grădiniţei, Ina Donică, explică că progresele pentru Gabriel sunt posibile, dar este nevoie de mult efort. “Gabriel necesită o abordare specială. La prima etapă, lucrăm cu el doar câteva minute pe zi, căci se plictiseşte foarte repede şi trebuie să schimbăm permanent exerciţiile. Dar dacă în câteva zile el deja a învăţat să pronunţe mai multe cuvinte, cred că vom reuşi”.

“Acasă vorbeşte doar despre grădiniţă”

Pentru Samuel Diaconu din Străşeni integrarea a fost mai simplă. El are 5 ani şi pasiunea lui cea mare din acest an este să meargă la grădiniţă. Părinţii spun că din cauza neglijenţei unui medic, Samuel a ajuns în categoria unui om cu dizabilităţi. La naştere i-a fost deformată cutia toracică. Părinţii l-au purtat prin clinici din SUA şi din Rusia. Ei spun că abia la 12 ani Samuel va putea fi operat şi abia atunci vor şti şansele lui definitive de tratament.

“De când s-a deschis acest centru, Samuel s-a schimbat foarte mult. Seara îşi pregăteşte jucăriile pentru el şi pentru noii săi prieteni. Noi mergem şi facem măsurări la Centrul “Hipocrate” din Chişinău. Samuel a crescut cu câţiva centimetri, iar boala nu mai evoluează”, spune mama lui Samuel.

Psihologa acestui Centru, Mariana Rădvan, ne-a spus că Samuel se integrează bine. „Îi plac toate activităţile. Este sociabil şi responsabil, duce la bun sfârşit toate activităţile începute.”

Samuel se află la grădiniţă întreaga zi, unde beneficiază şi de câteva ore de recuperare. El practică aici exerciţiile „pe care le-a învăţat în America. La orele de recuperare îl privim şi ne minunăm cât de stăruitor este şi cum ştie să le pună pe toate în ordine”, spune kinetoterapeuta Centrului, Nelli David. Acest Centru găzduieşte 15 copii cu dizabilităţi şi oferă fiecăruia servicii de reabilitate fizică şi psihologică. Copiii sunt supravegheaţi de către părinţi şi educatori specializaţi.

“Educaţie împreună cu toţi”

Centrul a fost deschis la începutul lunii februarie, în cadrul unui proiect susţinut de UNICEF şi Ministerul Educaţiei. Adiţional surselor oferite de Fondul Catalitic şi administrate de Banca Mondială, la realizarea proiectului au mai contribuit primăria Străşeni şi donatori privaţi. La Primăria orăşelului Străşeni am fost informaţi că există surse bugetare pentru finanţarea acestui centru, totuşi, din surse suplimentare au fost alocaţi 100 mii de lei pentru întreţinerea Centrului în anul curent.

Această instituţie este a doua de acest gen din R. Moldova. “Dacă până la acest moment susţineam “Educaţia pentru toţi”, acum este important să asigurăm “Educaţia împreună cu toţi”, spune Lia Sclifos, coordonator de proiect “Educaţie pentru toţi”. Ea susţine că asemenea centre au nevoie de o bună cooperare dintre administraţia publică locală, părinţi, educatori, dar şi cu instituţiile guvernamentale.

În cadrul studiului “Cunoştinţe, aptitudini, practici ale părinţilor”, realizat de UNICEF în 2009, se atestă că gradul de includere a copiilor cu dizabilităţi în sistemul educaţional s-a extins în ultimii ani. Larisa Vîrtosu, coordonator programe UNICEF Moldova, a spus că UNICEF, dar şi multe alte organisme internaţionale, promovează incluziunea şcolară şi socială a persoanelor cu dizabilităţi şi încearcă să schimbe atitudinea discriminatorie a societăţii faţă de aceste persoane. “Ei au exact aceleaşi drepturi şi trebuie să li se asigure aceleaşi condiţii de dezvoltare. Am reuşit să schimbăm puţin mentalitatea comunităţii şi ne bucurăm că părinţii de la grădiniţa din Straşeni au acceptat ca în grupe să fie incluşi şi copii cu cerinţe educaţionale speciale.”

“90% dintre grădiniţe nu au condiţii pentru toţi copiii”

Totuşi, accesul copiilor cu dizabilităţi în grădiniţe rămâne limitat, pentru că în multe primării nu există cel puţin o evidenţă a copiilor cu nevoi speciale şi mulţi dintre aceştia sunt trimişi în instituţiile rezidenţiale. Copiii cu dizabilităţi nu pot merge la grădiniţă şi din cauză că spaţiile şi serviciile educaţionale nu sunt adaptate la nevoile lor. Astfel, în 90% dintre instituţiile preşcolare incluse într-o cercetare efectuată de UNICEF, nu există rampe de acces pentru cărucioare, iar blocurile sanitare nu sunt adaptate pentru copiii cu dizabilităţi. 45% la sută dintre educatori consideră că personalul didactic nu are instruirea necesară pentru a lucra cu aceşti copii.

Analiza situaţiei mai arată că, formal, toţi părinţi acceptă ca alături de copiii lor să frecventeze grădiniţa şi copiii cu dizabilităţi. Neoficial, însă, doar 3 din 20 dintre părinţii copiilor unei grădiniţe, cu care am discutat, ar fi de acord ca grupa lor să fie frecventată şi de copii cu dizabilităţi psihice. Ceilalţi nu ar accepta nici chiar dacă copiii respectivi ar avea un supraveghetor individual. Cei mai mulţi se tem ca copiii lor să nu fie traumatizaţi psihic văzând accesele de epilepsie ale unui copil. Toţi cei intervievaţi ar accepta însă copii cu probleme locomotorii. Unii consideră că ar fi chiar bine, “I-ar face mai responsabili pe copiii noştri şi mai atenţi cu cei din jur.”

Violeta Terguţă,
Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

6 comentarii

  1. cristina

    Chiar imi pare rau pentru acesti copii ca sunt marginalizati. O sa mai treaca mult pina o sa intelegem ca din cauza unei deficiente fizice un om ar trebui dat de o parte. Chiar suntem ridicoli uneori.

  2. Lia

    Educatia incluziva este o prioritate pentru sistemul educational din Republica Moldova. Evident ca acest proces este destul de anevoios din mai multe motive:
    – experienta putina in domeniu
    – un cadrul legal imperfect
    – rezistenta din partea parintilor
    – rezistenta din partea cadrelor didactice, care nu au suficienta pregatire in domeniu si inteleg gradul de responsabilitate care se implica drept rezultat a unei atare decizii etc.
    Un lucru este important: chiar daca ne miscam incet, ne miscam sigur inainte.

  3. victoria

    cred ca faceti un lucru minunat. Copii astia trebuie sa se simta bine. Ei deja sunt tristi. Nu trebuie sa le prooducem mai multa durere.

  4. valentina

    La pro Succes copii cu dezabilitati sunt integrati. Iar ceilalti copii sunt pur si simplu minunati prin atitudinea lor. Cred ca e vorba si de educatia care o au din familie. Inca o data – 7 ani de acasa.

  5. olgutza

    poate ministerele noastre ar trebui sa se impliec mai multi. Ca toti s-au obisnuit ca ONG-urile sa rezolve toate problemele.

  6. Aurelia

    Dar tocmai Ministerul Educatiei a reparat si a dotat acest centru, i-a oferit si un microbuz. A fost posibil acest lucru datorita proiectului “Educatie pentru Toti”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *