La Cucuruzeni: o grădiniţă nouă, cât bugetul satului

Alexandru Ţurcan e un băieţel de 4 ani. Are ochi curioşi şi privire înţeleaptă. Săptămâna trecută a fost una plină de emoţii pentru el. Preşedintele Grupului Băncii Mondiale, Robert B. Zoellick, premierul Vlad Filat şi ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, sunt doar câţiva dintre oficialii cu care s-a întâlnit şi pe care i-a salutat Alexandru. Aceştia au participat la inaugurarea grădiniţei din Cucuruzeni, raionul Orhei, satul în care Alexandru locuieşte cu familia sa.

În jumătate din viaţa sa, Alexandru a făcut sacrificii asemeni unui matur. În fiecare zi se trezea la ora 6 dimineaţa şi parcurgea un drum lung şi uneori anevoios ca să ajungă la grădiniţa din satul vecin, care era cea mai apropiată de ei. „Cel mai greu era iarna, pe frig. Erau zile când dimineaţa îngheţam bocnă aşteptând autobuzul. Alexandru plângea şi mă ruga: „Mama, hai acasă”. Încercam să-i explic că trebuie să mergem. Când ajungeam acasă, femeie în toată firea, îmi dădeau lacrimi de îngheţată ce eram”, îşi aminteşte mama lui Alexandru, Ana Ţurcan.

Începând cu luna august, familia Ţurcan nu va mai avea grija trezitului cu noaptea în cap şi a timpului irosit pe drumuri, deoarece în sat va funcţiona o grădiniţă nou-nouţă, cum nici n-au visat cucuruzenenii, care au aşteptat acest eveniment 19 ani.

Inundaţia a lipsit satul de grădiniţă

Sătenii îşi amintesc şi acum cu emoţie de anul 1991, când în urma unei ploi puternice au fost inundate casele de pe şes. După aceea, oamenii şi-au mutat gospodăriile mai pe deal, dar grădiniţa, care a fost distrusă de apă, a rămas acolo.
Tatiana Guriuc lucrează educatoare de până la inundaţie. Ea îşi aminteşte că în toţi aceşti ani, câteva grupe care mai funcţionau au fost evacuate în cadrul spitalului vechi şi în depozitul colhozului, unde nici căldură pe timp de iarnă nu era. În ultimii ani, pentru grupa pregătitoare s-a găsit o încăpere la şcoala din localitate. „Copiii veneau ca din drum. Nu ştiau nimic. La început, când unii nu puteau scrie sau desena, plângeam lângă dânşii. Stăteau în bănci ca la şcoală, care erau şi foarte vechi. Scaunele erau înalte, abia de ajungeau să urce pe ele. Foarte greu a fost. Încăperea în care lucram era una de trecere, prin odaia noastră se trecea în altă clasă. Numai începeam o activitate, bătea cineva la uşă că vroia să treacă şi toată atenţia copiilor era pierdută. În astfel de condiţii, erau pregătiţi zilnic, timp de patru ore, preşcolarii”, spune Tatiana Guriuc despre ceea ce putea fi cu greu numit grădiniţă.

Maica Tereza de la Cucuruzeni

La grădiniţa din satul Zorile, împreună cu Alexandru Ţurcan, mergeau alţi 13 copii din Cucuruzeni, în cel mai bun caz. Unii părinţi îşi duceau copiii cu propriul transport, maşina sau bicicleta, însă majoritatea mergeau cu autobuzul de la ora şapte. Pentru a face economie de timp, dar şi de bani, adesea părinţii îşi lăsau copiii în grija Tamarei Conica, care în ultimii şase ani a lucrat educatoare în satul vecin. „Şoferii mă numeau Maica Tereza. Erau deja obişnuiţi că doar eu achitam călătoria, deşi eram vreo opt suflete”, spune zâmbind educatoarea, care acum este directoarea noii grădiniţe „Romaniţa”.

Ceilalţi patru copii din cinci, care aveau vârsta de grădiniţă, erau nevoiţi să stea acasă. Primarul localităţii, Grigore Neguţa, nu poate uita nici acum, când copiii îi sunt mari, cât de greu s-au descurcat în lipsa unei grădiniţe. „Lucram ambii soţi, iar copiii se plictiseau acasă. Ţin minte cum a găsit-o vecinul pe mezina mea, care împreună cu fiica lui vroiau să aprindă căpiţa de fân. Nici nu vreau să-mi închipui ce se putea întâmpla dacă nu le vedea la timp. Au fost multe cazuri în care copiii nesupravegheaţi s-au opărit ori s-au accidentat”, îşi aminteşte primarul.

19 ani de aşteptări şi 3 de muncă

De la venirea sa în funcţia de primar, Grigore Neguţa spera să reuşească să reconstruiască grădiniţa. În 2007 au început primele lucrări, cu forţe proprii, însă banii pe care îi aveau erau mai mult decât insuficienţi. În scurt timp, au fost selectaţi de către Ministerul Educaţiei pentru a beneficia de sprijin în cadrul proiectului „Educaţie pentru Toţi”. A fost o iniţiativă în care s-au implicat nu doar autorităţile locale şi raionale, ci şi întreaga comunitate.

„Ca să obţinem acest sprijin, a trebuit să participăm şi noi cu contribuţii. Primăria din sat a oferit 110 mii de lei, Consiliul raional – o sumă de două ori şi jumătate mai mare. Iar de la oameni am adunat peste 26 mii de lei”, enumeră primarul Grigore Neguţa sumele investite, care sunt acum afişate detaliat pe un panou din curtea grădiniţei. „Nu a fost uşor, dar nici greu să se mobilizeze comunitatea”, spune el. Oamenii îşi doreau atât de mult ca această instituţie să funcţioneze, încât au ajutat care şi cu ce a putut: au adunat bani, au participat la construcţie, au curăţat terenul aferent. Agenţii economici din localitate au contribuit cu lucru.

„Deosebirile sunt ca între cer şi pământ”

Suma investiţiilor în reparaţie şi dotări pentru grădiniţa din Cucuruzeni este echivalentă cu bugetul primăriei pentru un an. „Pentru un buget e puţin, dar pentru o investiţie este enorm”, recunoaşte primarul. Acum, grădiniţa este în totalitate renovată şi are, afară, şi un teren de joacă. În cele patru săli, amenajate cu mobilier nou şi colorat, vor funcţiona trei grupe. „E o mare plăcere să lucrezi în aşa condiţii. Totul este nou şi curat, geamurile sunt mari şi încăperile luminoase. Avem şi materiale didactice noi”, spune, cu mândrie, directoarea grădiniţei, Tamara Conica.
Educatoarea Tatiana Guriuc vorbeşte cu atâta emoţie despre noul ei loc de muncă, încât îi dau lacrimi. „M-am bucurat foarte mult când am fost anunţată. Nu atât pentru mine, cât pentru copii. În sfârşit li se întoarce povestea copilăriei, locul lor de joacă, iar condiţiile de aici nici nu se compară cu cele în care lucram la şcoală. Deosebirile sunt ca între cer şi pământ”.

O investiţie şi 10 locuri noi de muncă

În prima săptămână din august, uşile grădiniţei au fost deschise pentru toţi sătenii, care veneau aici ca la muzeu. „Este corect să vadă şi ei cum s-au investit banii cu care au contribuit, dar şi să se convingă că copiii, nepoţii lor vor fi educaţi în condiţii bune”, spune directoarea. Şi viitorii beneficiari – copiii – au petrecut aici în fiecare zi câte puţin timp, pentru a se adapta”, explică educatoarele.

Pe Alexandru l-am găsit pe un covoraş, în timp ce construia cu alţi copii o casă. Zâmbind, băiatul a spus că este fericit şi că îi „place aici”. Nu se va mai trezi în zori, iar la grădiniţă va veni doar cu mama lui. Ana Ţurcan este una dintre cele 10 persoane care, datorită acestei investiţii, are un loc de muncă.

Grădiniţa din Cucuruzeni a fost renovată în cadrul proiectului „Educaţie pentru Toţi – Iniţiativă de Acţiune Rapidă”, care este realizat din sursele unui grant oferit Republicii Moldova de Fondul Catalitic. Grantul este administrat de Banca Mondială, iar activităţile Proiectului sunt implementate, cu asistenţa UNICEF, de Ministerul Educaţiei.

Tatiana EŢCO