La Comisariatul de Poliţie cu parlamentarii europeni

Marţi, 28 aprilie, la 8.30, parlamentarii europeni, în frunte cu Marianne Mikko, preşedinta delegaţiei Comisiei Parlamentare de cooperare UE – R. Moldova, a ajuns pe str. Tighina 6, la Comisariatul General de Poliţie (CGP).  La CGP, la acea oră, comisarul general nu era încă, iar de pe uşa centrală, din când în când, scotea capul câte un poliţist, urmărind ce fac cei câţiva jurnalişti, veniţi acolo cu prilejul vizitei parlamentarilor europeni.

Trecuse mult de 8.30 când un angajat al CGP i-a invitat pe parlamentari să intre, anunţându-i că Vladimir Botnari, comisarul, e la Gheorghe Papuc, ministrul, şi că va veni, cât de curând. Cuminţi, parlamentarii s-au înghesuit în camera de la intrare, sub ochii vigilenţi ai celor de la postul de control.

Peste ceva timp de tăcere, un ofiţer i-a spus poliţistului de la post să înscrie în registru datele exacte din paşapoartele parlamentarilor europeni, după care aceştia puteau intra în comisariat. «Până vine comisarul, se vor întreţine cu dl vicecomisar, Iacob Gumeniţă», a explicat ofiţerul. Cineva, dintre reprezentanţii presei, a râs la  auzul precizării.
Rând pe rând, deputaţii au transmis paşapoartele «la înregistrare», după care au intrat în CGP, instituţia în  care, acum 20 de zile, gemeau de durere şi suferinţă protestatarii reţinuţi începând cu noaptea de 7 aprilie.
Cineva dintre ziarişti a încercat să-i transmită poliţistului buletinul de identitate, la «înregistrare», ca să intre la eveniment, dar… fără succes.

Între timp, de poliţistul de la post se apropie un bărbat, cerând să-i fie restituite lucrurile luate de la el în noaptea de 7 spre 8 aprilie. «Cine sunteţi?», întrebă poliţistul. «Victor Aramă, de la Cahul», se auzi răspunsul.
«Ce lucruri v-au fost luate?» – se interesă angajatul CGP. «Şireturile, un telefon mobil, un portmoneu cu bani, câteva carduri bancare», a enumerat bărbatul.

Într-un moment, cineva se repezi să deschidă porţile. «Vine comisarul». Pe o uşă laterală îşi făcu apariţia Vladimir Botnari. Îl întrebăm dacă ne permite să intrăm. «O să vă recomand», spuse el, fără vreun sens.
După ce a anunţat lista lucrurilor sechestrate, Victor Aramă a rămas să aştepte. El a acceptat cu amabilitate să povestească ce i s-a întâmplat lui şi celorlalţi protestatari, ridicaţi din drum după evenimentele din 6-7 aprilie.

În celule nu am văzut niciun provocator

«Am lucrat în funcţie de vicedirector al Aeroportului Cahul. În campania electorală, însă, am fost disponibilizat. Asta-i altă poveste. Ceea ce mi s-a întâmplat în noaptea de 7 spre 8 aprilie nu poate fi comparat nici cu cel mai groaznic coşmar. Pe 7 aprilie, dimineaţă, venisem la Catedrală, la lansarea  Drumului Crucii Chişinău- Simferopol. După ce participanţii la maraton au pornit la drum, eu am ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Am fost în centrul oraşului de dimineaţă până seara târziu. Cred că am acumulat destule informaţii, mi-am făcut destule concluzii despre cele întâmplate».

La intrarea în CGP, Victor Aramă ne-a povestit cum a fost reţinut, odată cu alte câteva zeci de persoane din localitatea sa. «Eram în rutieră, plecam spre Cahul. Maşinile au fost oprite. A intrat câte un «mascat» şi ne-a avertizat  să nu facem vreo mişcare, că riscăm. Am fost reţinuţi cu maşini cu tot».
Pentru că parlamentarii europeni îşi continuau vizita, iar Victor Aramă îşi mai aştepta şireturile, telefonul, cardurile şi banii, am continuat în voie discuţia.

«Am văzut provocatorii. De obicei, aceştia se aruncau cu mult curaj să distrugă sau să baricadeze unităţile de transport. În celule sau în săli de judecată nu am văzut niciunul dintre aceştia. Nici printre cei decedaţi nu au fost provocatori. Vă imaginaţi?», spune Victor Aramă, acuzând dureri în cap şi în spate. Îl întreb cum anume a fost bătut. Arată. Lovituri cu cotul într-un loc anume din spate. Sau – lovituri în regiunea capului, din spate, de după uşa pe care intrai, fiind chemat la interogatoriu. În prezent, la spitale, sunt internaţi mai mulţi tineri cu probleme de rinichi şi cu dureri de cap.

«Nu pot uita cum a avut loc «documentarea» celor reţinuţi. De pe la 1.30 până dimineaţa ne-au tot luat amprente digitale. Pe tot acest parcurs, poliţiştii râdeau, se distrau, ne umileau. Mai e o procedură, care se cheamă percheziţie corporală. Eşti dezbrăcat gol, fiind forţat să faci exerciţii fizice. În tot acest răstimp, am stat cu mâinile ridicate sus. Vreo 3 ore», spune Victor Aramă, aşteptând să i se aducă lucrurile «ridicate» în urma percheziţiei.

«Aţi constatat că, la comisariat, ar fi fost abuzate sexual tinerele reţinute atunci?», l-am întrebat.
«Nu am văzut, dar am auzit plâns şi răcnete. Erau voci de tinere. Printr-un ochi al uşii, vedeam cum erau escortate fetele. Atât».

Deţinuţii îşi luau rămas bun de la viaţă
Au urmat zile şi nopţi de infern, în care cei vreo 16 deţinuţi, din aceeaşi celulă, îşi luau rămas bun de la libertate şi de la viaţă. «Am 47 de ani. Eram cel mai în vârstă dintre colegii mei de celulă, ceilalţi fiind aproape copii în raport cu mine. În prima noapte am văzut şi lacrimi în ochii lor. Erau speriaţi. Am discutat mult, încercam să-i consolez. Cea mai importantă descoperire a mea din acele zile de arest a fost transformarea acelor tineri din nişte copii speriaţi, în luptători adevăraţi. Chiar a doua zi, unii îndrăzneau să bată cu picioarele în uşă, cerându-şi drepturile. Alţii nu încetau să scandeze «Jos comuniştii!» Vă imaginaţi? Acestea se întâmplau la 9 aprilie, în izolatorul de detenţie preventivă al CGP», povesteşte Aramă.

L-am întrebat mai multe despre cele 10 zile de arest. «Umilinţă, durere, sete, foame, murdărie, înjosire. Peste vreo 4-5 zile, într-o noapte, am fost transferaţi la Penitenciarul nr. 13. Am fost bătuţi chiar şi atunci când eram escortaţi din CGP spre penitenciar. Vreau să spun că, după câteva zile de coşmar, la Penitenciarul nr. 13 ne-am simţit altfel. Atât personalul, cât şi deţinuţii ne-au tratat omeneşte. Şi acolo stau mulţi condamnaţi fără de vină». Între timp, Victor Aramă află de la poliţistul de serviciu că lucrurile sale aşa şi nu au fost găsite, fiind invitat în comisariat, «să le caute».
Delegaţia Parlamentului European a ieşit de la comisarul general, precizând că nu va face declaraţii pentru presă. În schimb, la despărţire, comisarul Botnari a răspuns la întrebările jurnaliştilor. El a recunoscut că, în ajunul vizitei delegaţiei europene, la CGP au fost efectuate renovări. «Ca de Paşti, ca toată lumea», a spus comisarul. El a negat că subalternii săi ar fi violat fete, precizând că nici «nu există astfel de plângeri la CGP». Întrebat dacă a asistat la acţiunile violente ale poliţiştilor asupra celor reţinuţi după proteste, Botnari a spus că, în noaptea de 7 spre 8 aprilie, s-a aflat la locul de muncă, adică la CGP.

Pe la 14.00, l-am căutat pe Victor Aramă, pentru a afla dacă şi-a ridicat lucrurile sechestrate în noaptea de 7 aprilie. «Nu mi-au restituit nimic. Nici telefonul (unul destul de scump), nici cardurile bancare… Au strâns «neputincioşi» din umeri. Cred că nu le mai găsesc. Şi alţi «colegi» de celulă au rămas fără lucrurile sechestrate în timpul percheziţiei. Cred că peste tot sunt hoţi, chiar şi la poliţie», a spus Aramă, decis să-şi revendice în judecată drepturile lezate şi sănătatea distrusă de poliţişti.

Aneta GROSU