La 91 de ani, Dumitru Platon, cititor fidel al Ziarului de Gardă, spune: „Acest ziar nu depinde de politicieni şi de partide”

Timp de 15 ani, ZdG le oferă cititorilor şansa de a se informa corect şi a-şi forma o atitudine critică faţă de evenimentele care au loc în societate. În februarie, curent, l-am cunoscut pe Dumitru Platon, unul dintre cei mai vârstnici cititori ai ZdG. L-am provocat la o discuţie despre greutăţile prin care a trecut în viaţă, dar şi despre vremurile la care am ajuns.

Dumitru Platon s-a născut în anul 1928, în satul Bulboaca, raionul Anenii Noi. A făcut 7 clase la şcoala din sat. A prins vremuri grele, pe timpul războiului si a foametei, dar a reuşit să treacă cu bine peste toate obstacolele pe care viaţa i le-a scos în cale. Cele mai triste amintiri sunt legate de moartea tatălui său. Cele mai dure imagini sunt cele ale satului său, distrus în urma războiului: „În 1940, am fost evacuaţi din Bulboaca, unde ajunseseră militarii germani. Am fost trimişi la vreo 20 km distanţă de casă. Când ne-am întors înapoi, tot satul era distrus, casele stricate. În ograda noastră, iarba era crescută cât casa. Tot în acelaşi an, tatăl meu a fost mobilizat şi dus la Oder, lângă Berlin, unde a şi murit”.

Bărbatul îsi aminteşte cu multă durere de vremurile grele de pe timpul războiului şi a foametei. „În momentul evacuării, nu am reuşit să facem rezerve de mâncare. Tot ce aveam, era pâinea îngropată în pământ de mama mea. Criza din 1945-1947 a fost, în primul rând, consecinţa războiului, apoi uriaşa datorie pe care o plăteam ca despăgubiri de război, către URSS”.

De parcă nu era de ajuns foametea, o problemă gravă în acele vremuri era şi lipsa locurilor de muncă: „Cele mai bune locuri de muncă în acea perioadă erau ocupate de ruşi. Tot ei primeau cea mai multă mâncare din partea comitetelor. Noi, băştinaşii, eram uitaţi şi neajutoraţi. Din această cauză, am fost nevoiţi să intrăm în colhoz”.

Soţii Platon sunt un exemplu, cum rar întâlneşti în zilele noastre. Prin greutăţi, au reuşit să ridice împreună o gospodărie mare, iar fiecare zi le-a fost o lecţie de viaţă. Singura lor dorinţă a fost să ţină piept foametei. Şi au reuşit. Au crescut trei copii sănătoşi, le-au dat înţelepciune şi studii.

Pentru ei, cea mai mare bucurie sunt nepoţii şi strănepoţii. Nici unul nu a fost bolnav vreodată. „Sunt energici, nu stau locului nicio secundă. Mereu sunt puşi pe ghiduşii”.

De ce Ziarul de Gardă?

Când am intrat în casa familiei Platon, pe masa din coridorul casei era aranjat frumos un teanc de ziare. Cititorul nostru spune că e abonat la ZdG de cinci ani. Aşteaptă cu nerăbdare ziua de joi şi îl citeşte din scorţă în scoarţă .

„Inteligenţa şi sănătatea mintală sunt cei mai importanţi piloni pentru o viaţă lungă. Sunt abonat la ZdG de 5 ani. Îl aştept în fiecare joi. Acest ziar nu depinde de politicieni şi de partide. Îl citesc pentru că scrie despre toţi şi spune adevărul pur. Realizează investigaţii despre oamenii care fac lucruri ilegale şi minciunesc poporul cu promisiuni în vânt. Îmi place să citesc fiecare pagină. Până apare un nou ziar, eu îl citesc de 3 ori”.

Dumitru Platon îndeamnă tinerii să citească mult şi să se gândească mai mult la viitor. „Mă întristează faptul că astăzi tinerii nu citesc deloc. Eu singur mi-am abonat copiii la ZdG. Eu vreau ca tinerii să-şi iubească ţara şi să aprecieze oamenii demni de aici. În primul rând, orice tânăr trebuie să se gândească mai mult la viitor. Oamenii ar trebui să se ajute reciproc şă să uite de orgoliu”.

Diana Severin