Jurământul lui Hippocrate: Cine îl mai ţine minte?

Absolvenţii Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie (USMF) din Moldova au depus jurământul de medici în faţa celor apropiaţi, a colegilor şi profesorilor. Aceştia au jurat să trateze pacienţii, indiferent de etnie, rasă, religie, partid sau stare socială. Deşi viitorii medici au subliniat faptul că viaţa umană e mai presus de orice şi aceasta nu poate fi cumpărată, au aplaudat intenţia Ministerului Sănătăţii de a majora salariile medicilor.

Pe 14 iunie, la Palatul Naţional, absolvenţii de la USMF au depus jurământul lui Hippocrate. Imediat după festivitate, însă, mulţi dintre aceştia nu şi-au mai putut aminti cuvintele pe care le rostiseră cu doar câteva clipe în urmă. Bucuroşi că nu mai sunt studenţi, viitorii medici erau puţin derutaţi, deoarece o mare parte dintre ei încă nu erau decişi care ar trebui să fie următorul pas.

Şase ani au zburat pe neobservate

Daniela Sobieţchi şi soţul său, Adrian, nu au putut sta în sală alături de colegii lor, pentru că aplauzele şi strigătele de bucurie ale studenţilor le-ar fi putut trezi fiica de doar câteva săptămâni. Nu s-au dus însă prea departe. Au stat chiar după uşă, pentru a se simţi, totuşi, parte a acestei sărbători. În timp ce Daniela sta pe bancă, alături de fiica sa, ascultându-i respiraţia echilibrată şi tresărind la fiecare oftat sau mişcare a acesteia, Adrian, absolvent şi el, se apropia emoţionat de uşă, asculta ce se întâmplă în sală. Dacă i se părea ceva interesant, o deshidea, urmărea cu atenţie şi revenea la Daniela, povestindu-i cu lux de amănunte despre ce se întâmplă în sală.

Ei s-au cunoscut la universitate. Nu au vrut să aştepte încheierea studiilor şi s-au căsătorit. Nici fetiţa lor n-a vrut să aştepte prea mult. Micuţa a şi reuşit să se simtă studentă, transmiţându-i-se, cu laptele matern, emoţiile de la examene. Ea s-a născut între examene. “La teste, aveam burtică, iar la teorie – născusem deja”, spune tânăra mămică. Daniela nu şi-a luat liber, străduindu-se să încheie studiile împreună cu ceilalţi, aşa cum planificase iniţial. Totuşi, ea recunoaşte că i-a fost foarte greu în timpul sarcinei: “Nimeni nu ţinea cont de acest fapt. Sarcina e sarcină, dar studiile sunt studii”.

Daniela a crescut visând să facă medicină. Nici nu se gândise vreodată la o altă profesie, cu atât mai mult că mama tinerei este şi ea medic. Adrian nu face parte dintr-o familie de medici, dar a fost dintotdeauna sigur de faptul că asta îşi doreşte. Tinerii se privesc blând, dar oarecum debusolat, pentru că nu ştiu ce le rezervă viitorul: “Şase ani au zburat pe neobservate. Parcă ieri eram în anul I, iar azi am absolvit facultatea”. Tinerii nu aşteaptă ajutor de la nimeni. Părinţii sunt departe şi, de aceea, pot conta doar pe propriile lor puteri. Oricum, ambii visează să facă o carieră în medicină.

Nu-mi pare rău de nimic

“Va fi cel mai bun medic”, ne spune în treacăt o absolventă, arătând spre una dintre colegele sale. Femeia zâmbeşte timid, iar în privirea ei vedem arzând emoţia sărbătorii. Larisa Gherega nu a venit singură, fiind însoţită de cele mai apropiate fiinţe sufletului său: mama şi cei doi copii, fiul – de 10 ani şi fiica – de un an şi jumătate. După ce a absolvit Colegiul de Medicină din Bălţi, Larisa a activat timp de 7 ani în calitate de asistentă medicală. Însă, dorinţa de a face mai multe pentru oameni a determinat-o să vină la USMF. Fiul ei avea pe atunci doar trei ani. Între timp, a apărut şi fetiţa, iar Larisa a continuat să participe la diverse conferinţe, în special de domeniul traumatologiei, unde a ocupat locurile II şi III.

Pentru a-şi întreţine familia, dar şi pentru a acumula experienţă, Larisa s-a angajat în calitate de asistentă la secţia de Traumatologie şi Ortopedie, unde a activat pe parcursul celor şase ani de studii. Tânăra recunoaşte că nu i-a fost uşor, dar a reuşit, deoarece este “un om puternic”. Fetiţa s-a născut pe când Larisa studia deja la USMF, iar acest fapt nu a oprit-o din loc. Ea a continuat să înveţe, copiii fiind lăsaţi mai mult în grija bunicilor. Totuşi, atunci când răceala sau un alt necaz bătea la uşa lor, inima de mamă o gonea acasă, la copilaşi.

Pe de altă parte, nici bunicilor nu le-a fost foarte uşor, pentru că mama Larisei e invalidă de gradul I, iar tatăl e pensionar. Deşi s-a confruntat cu mai multe greutăţi, Larisa priveşte cu optimism spre viitor: “Nu-mi pare rău de nimic. Mi-a fost greu să învăţ şi să lucrez concomitent, dar anume datorită acestui fapt am deprins să iau decizii prompte în diverse situaţii. Mă bucur că am avut suportul moral al părinţilor şi al surorii mele. Le mulţumesc pentru tot”.

Jurământ uitat

Deşi zâmbitori, cu ochii plini de speranţă, pe feţele unora dintre absolvenţi este încrispată frica pentru ziua de mâine. Cei mai mulţi dintre ei nu vor să muncească la sate, singura soluţie fiind, în opinia lor, oraşul sau migraţia din Moldova. În timp ce mai mulţi absolvenţi încearcă să convingă prin discursurile lor că banii nu contează, că ei înşişi şi-au ales această cale şi că viaţa nu are preţ, alţii, când îi aud, zâmbesc ironic, bagă mâinile în buzunare, căutând acolo expresia potrivită, după care unul spune ferm: “Viaţa umană contează, dar salariul mizerabil nu ne lasă prea multe oportunităţi…”, apoi iarăşi zâmbeşte, “înghiţindu-şi” cuvintele.

Gheorghe Ţurcanu, viceministrul Sănătăţii, spune că situaţia medicilor din Moldova se va schimba şi aceştia vor avea şi salarii decente: “După rezidenţiat, salariul va fi de cel puţin 5000 de lei”, iar  indemnizaţia guvernamentală le va mai aduce un adaos la salariu. Respectiv, potrivit lui Gheorghe Ţurcanu, “se va ajunge la 7-8 mii de lei”. Ce-i drept, pentru un astfel de salariu, medicii ar trebui să activeze la sate. Această idee, însă, nu le este pe plac absolvenţilor, care “sunt gata să-şi facă datoria”, doar că în mediul urban. Astfel, jurământul lui Hippocrate, adaptat şi el la condiţiile actuale de trai şi de muncă, este uitat imediat cum a fost rostit.

Potrivit datelor Ministerului Sănătăţii, R. Moldova are nevoie de specialişti în mai multe domenii, însă salariul mic îi determină pe aceştia să-şi caute locuri de muncă peste hotare. Şi absolvenţii din alte ţări care şi-au făcut studiile la noi în Moldova nu vor rămâne aici. Ei sunt decişi să plece acasă, unde vor aplica cele studiate la USMF. În acest an, Jurământul lui Hippocrate a fost rostit de 775 de absolvenţi.

Olga BULAT

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

6 comentarii

  1. hai ș-om vorbi...

    acela nu e adrina sobietchi si adrian curca marele “academiacian” 😀 de la medicina care a ramas de minimum 2 ori anul si a facut in total vreo 8 ani de studentie, voi cei de la redactie mai alegeti personajele despre care sa povestiti caci cei de azi de departe nu sunt cei mai buni , iar daca ati vrut sa prezentati povestea lor a trebuit sa dezvaluiti toate aspectele.

  2. Sorin

    hai s-om vorbi,legitima indignarea ta,dar nu mergi in pas cu cerintele timpului.Non-valorile sunt promovate azi de cine e la scara lor.
    “Bun” azi nu inseamna cumsecadenie,ci buzunare coscova de bani,dar ca buzunarele-s slinoase si stralucesc de la o posta,nu fac greata promotorilor de astfel de “valori”.

  3. Nicu

    mai bine ati fi scris cumse sustin si cat costa la seiuni examenul la medicina, mie frica, sa ma gindesc cine ne va trata in vre-o 5 ani!! singuri profesorii spun, ca in grupa poti lucra cu 2, 3 studenti, care fac carte cat de cat….care juramint,daca ar fi totl asa de roz, nu ne-am plinge de asistenta medicala atat de proasta!!!

  4. s.b.

    Cu parere de rau multi fac medicina pentru ca asa vor parintii, nu pentru ca le place domeniul. De aceea devin niste medici de doi bani. Dar cu timpul viata le pune la punct pe toate si acei medici singuri abandoneaza medicina.

  5. eu

    noi mai traim cat de cat caci avem medici pensionati care lucreza, adica au in spate o practica enorma, tragedia se va incepe in momentul cand vor veni cei de pe bancile institutului si mai ales cand se vor angaja cei de bani gata, iata atunci va fi marea tragedie, dar…totul este trecator, avem suficienta radiatie si avem pe ce da vina sau… moartae niciodata nu se da vinovata motive se gasesc.

  6. Student USMF

    Invatind deja de destul timp in USMF pot sa ma pronunt cert ca nici pe departe ideea ca viitoarele promotii de medici sunt sumbre cum se prognozeaza. Veniti in salile de lectura de la MAlina Mica care nusi inchid usile decit dupa 12 noaptea, veniti si vedeti camine in care unele lumini abia spre dimineata se sting si incercati sa vedeti biblioteca personala a celor mai multi dintre noi. Nici pe departe nu suntem privati de oameni care fac carte, cu adevarat sunt si multi care nu isi prea merita locul in facultate si titlul de student medicinist, dar urmeaza sa ne corectam si pentru asta sunt nevoie de minti limpezi care sa gaseasca criteriul de selectie, si probabil timpul e cel care ne va ajuta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *