Istoria, salariile şi reforma
La început de an şcolar, la Chişinău, s-a desfăşurat conferinţa anuală a cadrelor didactice din sistemul educaţional municipal. Problema studierii Istoriei rămâne una discutată fierbinte în rândul profesorilor, în special a celor de acest profil. Un alt subiect din topul celor mai dificile probleme la zi este cel al salariilor.
În timp ce premierul Vlad Filat promite majorarea salariilor profesorilor, aceştia continuă să se plângă de o remunerare mai mult simbolică pentru munca depusă. În plus, aplicarea întârziată a reformelor în sistemul educaţional îi nelinişteşte pe profesorii care nu reuşesc să se conformeze noilor cerinţe.
Reforme întârziate
Sistemul de învăţământ suportă diverse reforme care, potrivit unor profesori, sunt tardive. “Ne aflăm într-un proces de reformare care a început, dar nu sunt sigur că a început cu dreptul. După mine, această reformă trebuia demarată încă în aprilie-mai, spune Sergiu Brânză, directorul Liceului Teoretic din Budeşti. În opinia mea, nu ar trebui făcute schimbări pe ultima sută de metri, reformele trebuie începute la timp, pentru a evita modificările ce ar putea deranja cadrele didactice, dar şi elevii sau părinţii acestora.”
Astfel, abia în ajun de an şcolar, au devenit cunoscute instituţiile care urmează a fi închise sau comasate, iar copiii trebuie să-şi găsească urgent o altă şcoală pentru a-şi putea continua studiile. Dacă aceasta se află la o distanţă mai mare, părinţii trebuie să caute şi o soluţie care ar facilita deplasarea la şcoală.
Sergiu Brânză spune că, deşi “hotărârea de Guvern a întârziat, unele lucruri ar fi putut fi anticipate…”, deoarece unii părinţi, când planifică bugetul familiei, calculează şi banii ce vor fi cheltuiţi pentru studii: manuale, caiete, transport. În cazul în care nu au fost anunţaţi despre închiderea şcolii, nici banii necesari nu au fost repartizaţi. Mai e o problemă. S-ar putea ca, din cauza suprasolicitării, unele instituţii să nu accepte elevi noi. Astfel, părinţii ar putea fi puşi în situaţia să solicite mai multe şcoli pentru a găsi un loc potrivit pentru copilul lor. Directorul Liceului Teoretic din Budeşti speră că “în 2012, situaţia va reveni la normal în sistemul de învăţământ, iar reformele vor fi chibzuite mai bine”.
Calitatea manualelor
Deşi profesorul este liber să-şi aleagă manualul care ar constitui un reper pentru orele sale, conţinutul acestora, în unele cazuri, este contrar rigorilor profesorului, dar şi nevoilor elevului. Directorul Sergiu Brânză, tot el profesor de istorie, susţine că manualele au unele neajunsuri, dar că ele se perfecţionează: “Potrivit unor colegi, unele dintre manuale sunt adecvate, dar au şi carenţe. Or, în mare parte, manualele noastre oferă cunoştinţe potrivite la o disciplină sau alta, bunăoară, la biologie. Dacă, însă, le înglobăm pe toate: biologie, istorie, chimie, atunci e prea mult, şi elevul, după două-trei lecţii, suportă cu greu, este epuizat şi nu se mai poate concentra. Aceasta ar putea fi şi cauza unor rezultate mai scăzute în învăţământ”.
Totodată, în anul curent, în vizor se află calitatea manualelor pentru gimnazii şi licee. Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, şeful Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport, afirmă că au fost alcătuite noi echipe care vor lucra la elaborarea noilor manuale. “Competiţia dintre acestea le va permite profesorilor să-şi aleagă manualele potrivite, or, sursele pentru predare sunt multiple.” Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb mai susţine că elevii sunt asiguraţi cu manuale: “Pentru elevii din clasele I-IV manualele sunt fără plată, iar pentru cei din clasele a V-a – a XII-a, manualele sunt repartizate după o formulă specială de închiriere”.
Potrivit premierului Filat, “în 2010, au fost editate sau reeditate 59 de titluri de manuale. În acest scop s-au alocat circa 36 mil. de lei. În 2009 au fost editate doar trei titluri de manuale”.
Istoria, mărul discordiei
Integrarea Istoriei Românilor în ciclul Istoriei Universale cu denumirea comună Istoria rămâne subiectul zilei în cercul profesorilor. Opiniile lor la acest subiect sunt divizate. Unii consideră că e o decizie corectă, alţii – că ar fi fost comisă o greşeală regretabilă. Sunt şi dintre acei care preferă să nu abordeze acest subiect, deoarece este unul prea dureros pentru societate.
Boris Volosatîi, directorul Liceului Teoretic “Gh. Asachi”, consideră că “Istoria Românilor în Istoria Universală e o chestiune extrem de sensibilă, motiv din care această problemă nu trebuie nici măcar atinsă, atâta timp cât lucrurile nu se vor aşeza şi nu vor reveni la normalitate”.
Sergiu Brânză, directorul Liceului Teoretic din Budeşti, susţine că manualele de istorie sunt de calitate. Respectiv, fiecare profesor poate să-şi aleagă manualul din care să predea istoria. Potrivit lui Sergiu Brânză, “ideea unei istorii integrate a venit încă de pe timpul comuniştilor, când profesorii foloseau la aceste lecţii atât manuale de istorie universală, cât şi de istorie a românilor. Manualele de istorie integrată erau depozitate şi continuă să se afle şi astăzi în depozite. S-au cheltuit mulţi bani pentru ele. Îmi pare rău că cei care au început aceste reforme nu sunt acum întrebaţi de ce au cheltuit aceşti bani. Au fost cheltuite milioane din bugetul statului şi acum ele stau în depozite şi cred că o să meargă la hârtie uzată”.
Lucia Argint, profesoară de istorie la Liceul “Gheorghe Asachi”, susţine că “este periculos de jucat cu acest subiect, deoarece suntem o societate divizată în diverse grupuri şi majoritatea dintre noi suferă din cauza crizei de identitate. Mulţi nu ştiu cine sunt, moldoveni sau români”. Respectiv, ar mai fi de discutat la acest subiect. Totodată, profesoara crede că s-ar putea ajunge la un consens dacă ar fi organizate mai multe dezbateri, un recensământ public în care mai mulţi specialişti şi-ar aduce argumentele. Lucia Argint menţionează că “noi tindem spre standarde europene, care dictează anumite lucruri, fenomene care ne afectează sistemul educaţional şi de învăţământ, dar avem o cultură şi o mentalitate diferită de cea a europenilor. De aceea, trebuie să găsim un mijloc de aur în funcţie de ce ne propun europenii, ţinând cont de tradiţiile şi de mentalitatea de la noi”.
Premierul Vlad Filat accentuează că “Istoria Românilor continuă să fie predată în R. Moldova în formula la care s-a convenit cu toţi actorii implicaţi în acest proces”.
Metode noi de predare
Existenţa unui număr insuficient de cadre didactice a devenit o chestiune discutabilă. În timp ce unii directori de liceu afirmă că au destui profesori, alţii se plâng de absenţa lor, îndeosebi de lipsa cadrelor tinere. Potrivit datelor oficiale, în municipiul Chişinău, numărul profesorilor de vârstă înaintată depăşeşte numărul celor tineri, ultimii constituind doar circa 13 % din numărul total al celor care predau această disciplină.
În raport cu tinerii profesori, care utilizează metode noi de predare, profesorii mai în vârstă desfăşoară ore mai monotone, mai puţin interesante pentru elevi. Soluţia ar fi participarea la cursuri de perfecţionare, care ar schimba mentalitatea şi unghiul de vizualizare al acestor profesori. Sergiu Brânză, directorul Liceului de la Budeşti, susţine că profesorii tineri, de obicei, găsesc mult mai uşor tangenţe cu elevii decât cei în etate.
“Profesorii în vârstă sunt mai distanţaţi de copii. Metodele pe care le folosesc nu sunt atât de interactive, dar şi mai puţin interesante pentru elevi. Cursurile de perfecţionare pentru profesori pun accentul de obicei pe domenii, şi nu pe metode. E important să se acorde mai multă atenţie pedagogiei şi metodelor moderne de predare, aşa cum fac majoritatea tinerilor specialişti, care folosesc noi tehnologii, noi metodologii de evaluare”, afirmă Sergiu Brânză.
Salariile mici — o continuă problemă
“Plângerile profesorilor sunt mari: ţin şi de salarizare, şi de condiţiile de activitate, şi de condiţiile de întremare a sănătăţii… E un spectru mai larg de probleme”, ne comunică Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, şeful Direcţiei generale învăţământ, tineret şi sport. Boris Volosatîi, directorul Liceului Teoretic “Gh. Asachi”, spune că “din păcate, situaţia nu se schimbă pe parcursul mai multor ani. E vorba de resurse financiare, care ar putea să garanteze o educaţie într-adevăr de calitate, pentru că o educaţie de calitate astăzi este o educaţie care ar avea la dispoziţie toate instrumentele necesare”.
O problemă majoră rămâne a fi şi cea a salariilor mici. Natalia Macarenco, directoarea Grădiniţei nr. 53, îşi dă cu părerea că, din cauza salariilor, angajaţii “nu se reţin mult în postul pe care îl ocupă. Problema constă, în primul rând, în salarii şi această problemă îi vizează atât pe educatori, pe ajutorii de educatori, cât şi cadrele didactice”.
Pe de altă parte, unii profesori consideră că, deşi problema salarizării este una extrem de importantă, nu este momentul oportun de a o discuta. Astfel, Sergiu Brânză, directorul Liceului Teoretic din Budeşti, susţine că toată lumea este nemulţumită de salariile pe care le primeşte. “Evident că aceasta este o problemă care doare, însă vedem că se fac schimbări şi în acest domeniu şi, în situaţia de criză în care ne aflăm şi a noului val care bate la uşă, profesorii se menţin la un nivel destul de bun în economie. Da, nu este de ajuns, însă, cât de cât, este. Alţii, din alte domenii, sunt şi mai prost salarizaţi. Însă lucrurile se mişcă şi nu cred că salariul trebuie să stea la baza calităţii predării. Dacă-ţi faci lucrul, trebuie să-l faci bine sau să nu-l faci deloc”, opinează Sergiu Brânză. De aceeaşi părere este şi Boris Volosatîi: “Problema salarizării este una importantă. Totuşi, în condiţiile în care suntem într-o criză profundă nu numai noi, dar şi toată lumea, cred că nu este bine să punem această problemă”.
Potrivit responsabililor de la Guvern, de la 1 septembrie va fi asigurată cea de-a treia majorare de salarii pentru toate categoriile de profesori, în proporţie de 12,5 %. Astfel, în 2009, salariile profesorilor au fost majorate cu 24%, ulterior, începând cu 1 ianuarie 2011, cu 12,5 %, iar de la 1 septembrie 2011 acestea vor fi majorate cu încă 12,5 %.
Olga Bulat
