IPOTEZE: Romii/Ţiganii, subiectul orfan al istoriei contemporane

— Ce soluţii pot aduce constatările şi concluziile acestei teze la îmbunătăţirea situaţiei romilor în Europa de azi?

— De fapt, rolul lucrării mele nu e de a da soluţii, ci de a oferi mai degrabă o înţelegere mai bună a situaţiei actuale a romilor, fiindcă noi, cei din R.Moldova (şi nu numai) cunoaştem foarte puţine despreCelălalt, în cazul nostru, despre romi. În plus, nici romii nu cunosc aproape nimic despre ei, fiindcă la şcoală ei învaţă istoria în care ei nu se regăsesc, chiar dacă prezenţa lor este atestată de secole pe acest teritoriu. Sper că această lucrare să faciliteze cunoasterea trecutului  romilor din R.Moldova. Deocamdată, lucrarea nu este accesibilă publicului larg, dar aş vrea în viitorul apropiat să o public.

— La ultima conferinţă a Oficiului European de Informare privind Romii s-a pus accentul pe genocidul romilor, a cărei recunoaştere s-ar putea să se realizeze în Parlamentul European prin instituirea zilei de 2 august 1944 drept cea a memoriei romilor care au pierit alături de evrei şi alte victime ale holocaustului perpetuat de nazişti. Cum va schimba această recunoaştere situaţia romilor de azi?

— Recunoaşterea nu va schimba situaţia actuală a romilor per ansamblu şi propabil nu acesta este scopul instituţiilor implicate în proces. Pe de altă parte, puţini vor fi acei, care vor şti despre această zi. Dacă mergeţi în comunităţi, veţi constata cu stupoare că puţini ştiu despre “forfota politică” la nivel european. Un lucru este cert: toate aceste grupuri de lingurari, ursari, gabori, ciurari, etc., cunoscuţi de toţi ca şi ţigani/romi, prin această recunoaştere îşi vor găsi un mic loc în istoria Europei, din păcate, prin intermediul unei tragedii.

—  Subiectul romilor a devenit unul foarte exploatat în ultimul timp. Când ai inceput doctoratul, se interesa cineva de problema aceasta în Moldova sau chiar în Belgia? Era evocata discriminarea acestei populaţii în presă?

—  Atunci când a început să mă preocupe acest subiect (în 1998), nu cunoşteam pe nimeni în Moldova, care ar face cercetări, cu excepţia lui Ion Dron, care a publicat câteva articole în presa naţională. Accesul la surse, la Internet, era incomparabil cu ceea ce avem astăzi şi nu exagerez deloc. Aş vrea să fac o mică digresiune şi să vă dau un exemplu: în perioada anilor mei de facultate (1995—2000) pentru a naviga pe Internet trebuia să te înscrii o săptămână în prealabil pentru accesul de 15—30 de minute la unul din vreo 10 calculatoare destinate tuturor studentilor Universitatii de Stat din Moldova. Accesul la surse pe de o parte, iar pe de altă parte cursurile din cadrul facultăţii de istorie nu făceau deloc referinţă la minorităţi, politici fata de ei, etc. Despre deportarea romilor în Transnistria am auzit pentru prima dată prin 2001 de la Pavel Andreicenko, ong-ist si lider rom foarte cunoscut în perioada anilor 1990 în R.Moldova. El era unul din supravieţuitorii acelor deportări, şi doar după decesul lui am aflat despre asta. În timpul puţinelor discuţii ce le-am avut cu el, îmi vorbea despre deportarea ţiganilor în general, dar niciodată nu mi-a zis că familia lui a fost deportată, iar presa locală a voalat aproape întotdeauna acest subiect în articolele despre el, cu excepţia unui singur articol.

Nu era “trendy” ca subiect, şi cred că nici acum nu este foarte la modă în R.Moldova, cu mici excepţii, fiindcă el reflectă un pasaj din istoria acestei comunităţi stigmatizate. Subiectul romilor nu convine multor intelectuali de la noi, pentru că a lasat o urmă profundă în memoria colectivă a acestei comunităţi, chiar şi a celor ce nu au fost deportaţi. Cred că ar trebui să învăţăm, să ne asumam nu numai momentele aşa-zise glorioase ale trecutului nostru, dar şi greşelile noastre.

În Belgia, interesul faţă de acest subiect a apărut incomparabil mai devreme decât în R.Moldova. Cel mai remarcabil specialist în domeniu din Belgia, dupa părerea mea, este etnologul şi antropologul Alain Reyniers. El e şi redactorul-şef al revistei franceze de specialitate Etudes tsiganes, cea mai renumită în spaţiul francofon.

—  Romii au fost victime ale deportărilor în Transnistria de către regimul Antonescu în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ce anume au suferit romii in Transnistria?

— Mulţi romi au murit de foame şi de frig, alţii au fost împuşcati, potrivit unor mărturii ale supravieţuitorilor. Mulţi au murit în timpul deportării, convoaiele de ţigani fiind efectuate pe jos.

—  Câţi romi au pierit în Transnistria?

— Din Basarabia au fost deportaţi în Transnistia aproximativ 2.237 de persoane considerate “tigani nomazi” şi “tigani ne-nomazi periculosi ordinii publice”. Din România, în total – 25 de mii, după unii istorici, şi 36 de mii, după alţii. Numărul celor care au revenit din Transnistria e foarte greu de estimat, fiindcă autorităţile n-au fost preocupate de contabilizarea celor care au supravieţuit. E foarte dificil să facem o estimare. Cifrele nu sunt clare în cazul celor deportaţi, ca să nu mai vorbim de cei care au murit.

—  În Belgia se doreşte înfiinţarea unui Consiliu al Romilor, care ar fi un fel de organism de mediere între guvern şi romii din Belgia, în general. Ce rost ar avea o asemenea structură?

— Ştiu ca de vreo doi ani un centru din Wallonia are ca misiune medierea dintre romi şi autorităţile locale sau regionale. Beneficiarii, adică romii, sunt cetăţeni ai statelor membre din Europa şi nu cetăţeni ai Belgiei. După mine, e important să existe mediatori sociali, care să ghideaze romii în demersurile lor administrative.

—  Emaniciparea romilor din Macedonia prin edificarea orasului Suto Orizari, langa Skopje, reprezentarea romilor în parlamentul naţional şi în ministere, este un caz reuşit de depăsire a condiţiei romilor: a apărut o clasă medie, un fel de nobleţe a romilor: copiii sunt şcolarizaţi de mici, fac studii universitare, au perspective, etc. Poate servi acest oraş drept exemplu de integrare a romilor sau ca argument contra stigmatizării romilor?

—  Toate “poveştile de succes” servesc drept exemplu şi cred că funcţionează nu doar în cazul romilor. Nu este unica “poveste de succes” în cazul romilor şi ele există peste tot, dar nu sunt încă suficiente pentru a demola măcar o parte din clişeele despre romi.

—  Care ar trebui să fie momentul fondator al istoriei moderne a romilor care ar permite avansarea cauzei romilor?

— Faptul că romilor le sunt atribuite origini indiene nu are cum să conteste prezenta lor in spaţiul european din secolul XIV, cel puţin, şi respectiv, imaginea de autohton şi nu de alohton. Ce înseamnă a fi autohton? – Primul venit e autohton şi cel venit mai târziu e alohton. E dificil de găsit graniţa dintre ele. Astfel, nu putem vorbi despre un moment fondator al istoriei moderne a romilor, fiindcă ei au fost prezenţi (aproape) întotdeauna  şi nu există o istorie doar a romilor, ci a noastră, cu toţii diferiţi, şi cu evenimente comune şi mai puţin comune.

 

Interviu realizat de Ludmila Bulgar, Cartier European

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. un om

    Pentru tiganii nomazi( caldarari,argintari)a fost un calvar deplasarea dinspre Romania-Bug.Nu stiu cine i-a bagat in cap lui Antonescu pericolul nomazii.Cit priveste tiganii”modorani” si o parte din cewilalti mentionati mai sus,puteau sa fie integrati si luate masurile legale cu privire la comportamentul lor neadecvatin societate. .La indemnul unor consilieri prost alesi,precum si a nemtilor,s-a decis evacuarea indivizilor care macinau societatea prin tilhariile,furturile,crimele,inselaciunile lor,in zona Bug.Primarii locali au fost cei care au facut listele cu acesti tigani haiduci,pentru deportare.Ca fapt divers sa stiti ca majoritatea oamenilor de buna credinta din localitatile in care au fost deportati,au jucat si baut de fericire.De ce?O parte foloseau metoda inselaciunii,altii tilharii,omoruri,furturi de bunuri,incendierea locuintelor,distrugerea culturilor,omorirea animalelor( otravire,introducerea unei vergele de fier sub coada animalelor) etc. Eu personal,de mic copil am ascultat si am trait faptele fiilor si rudelor celor care au revenit din deportare . Insa repet,existau legi,organe specializate si se puteau lua alte masuri pentru nesupunerea lor si nu deportarea.Acum nepotii si stranepotii lor au revenit la linia de plutire,dar stiti,acel narav mirsav predomina inca in genele lor.Numai ca acum sunt pusi la respect,cei care comit fapte antisociale.

  2. LB

    Merci pentru aceasta marturie interesanta! Cine sunt acei verisori care au revenit din deportare? Unde locuiesc, in ce regiune? Din pacate, trebuie sa te contrazic in privinta faradelegilor, este ceva comun pt finta umana, dar nu genetic, e o fapta dictata de mediu, educatie, etc, nu genetica, ca o boala de care nu ai unde fugi. Stiu ca e simplu de judecat, cert este insa ca in societatea noastra, fie e chiar si europeana, s-a inradacinat ideea aceasta “g”n”tica”, la inceput erau africanii tapii ispasitori, acum sunt tiganii, sau arabii, si tot asa, mereu e cineva Altul. Si e just, exita lege pt comportamente antisociale, nu deportare sau genocid. Multam si pt mai multe poti scrie pe iemoldova@gmail.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *